Linkuri accesibilitate

O pagină excepțională a istoriei est-europene: Charta 77 (Video)


Charta 77, versiunea în pregătire la 26 decembrie 1976

La 40 de ani de la lansarea inițiativei civice la Praga.

În urmă cu 40 de ani, la 5 ianuarie 1977, Serviciul de securitate ceh lansa o operațiune în forță împotriva disidenților de la Praga, în frunte cu Vaclav Havel, Pavel Kohout și filozoful Jan Patočka, autori și semnatari ai unei inițiative și unui document ce au intrat astăzi în istoria Europei răsăritene. Numele lor: Charta 77.

Pînă la data intervenției forțelor de securitate, 241 de persoane semnaseră documentul fondator al noii mișcări pentru respectarea drepturilor omului, Charta 77, iar documentul fusese pregătit pentru difuzare și publicare.

În seara zilei de 5 ianuarie, Vaclav Havel îl abordase pe unul din prietenii săi apropiați, Zdeněk Urbanek, pentru a-l ajuta, în calitate de secretar, să pregătească cele 250 de plicuri cu copii ale Chartei și ale listei semnatarilor, ce urmau să fie distribuite. În operațiunea polițienească au fost angajați sute de ofițeri, iar primul act a fost unul de sabotaj, asupra mașinii lui Havel. Acesta a fost silit să meargă pe jos pînă la apartamentul lui Urbanek, unde îl întîlnea pe actorul Paul Landowsky, a cărui misiune fusese să aducă documentele originale semnate și aflate în posesia lui Pavel Kohout. Kohout, știindu-se supravegheat de Securitate, le depusese într-o cutie poștală din afara clădirii în care locuia. Landovsky a reușit să le recupereze, și a venit la întîlnirea cu Havel, împreună cu un alt disident, recent semnatar al Chartei, Ludvik Vakulik.

Semnătura lui Havel pe Charta 77
Semnătura lui Havel pe Charta 77

În cele din urmă, documentele au fost puse în plicurile pregătite, încărcate în mașina lui Landovsky, care a demarat, în mare viteză condusă de Vaclav Havel. Pentru a evita confiscarea în bloc a documentelor, disidenții au depus plicurile în numeroase cutii poștale la Praga. Saab-ul lui Landovsky a fost urmărit de securitate, într-o cursă - amintește Michael Zantovsky, autorul unei admirabil de bine informată biografii a lui Vaclav Havel* - semănînd cu un „film de gansteri”. Înconjurat în final de mașinile Securității, la una din opriri, în care Havel umpluse mai multe cutii poștale cu plicurile Chartei, Saab-ul lui Landovsky a fost oprit, iar cei trei disidenți - Havel, Landovsky și Vakulik, cărora li s-a adăugat Zdeněk Urbanek - au fost arestați și duși la interogatoriu.

Semnătura lui Jan Patocka pe Charta 77
Semnătura lui Jan Patocka pe Charta 77

Eliberați după miezul nopții, trimiși acasă, au fost arestați din nou în ziua următoare și interogați toată ziua. Timp de o săptămînă scenariul s-a repetat, între cei chinuiți cu interogatoriile, aflîndu-se, deja de la 5 ianuarie, filozoful Jan Patočka, bolnav de inimă la cei 70 de ani ai săi și care avea să plătească cu viața angajamentul în mișcarea pentru drepturile omului.

Istoria Chartei 77, începuse la 11 decembrie 1976, în apartamentul unui cunoscut fotograf și traducător de literatură anglo-americană, Jaroslav Koran, la o întîlnire cu participarea lui Vaclav Havel, Jiři Němec, Zdeněk Mlynář, fost demnitar comunist în guvernul Primăverii pragheze și scriitorul Pavel Kohout. Cu amintirea proaspătă a procesului politic intentat grupului rock Plastic People of the Universe, întîlnirea fusese programată pentru a discuta un proiect de document, ce urma să lanseze o mișcare de apărare a drepturilor omului și a libertăților civice.

Ezitînd între a alcătui un comitet sau o structură mai deschisă, cei prezenți au ajuns la un compromis, pentru ceea ce au numit „o inițiativă civică”.

Vaclav Havel
Vaclav Havel

În cursul altor două întîlniri, la care li s-au alăturat Jiři Hájek, fostul ministru de externe în 1968, revoluționarul marxist Petr Uhl, istoricii Pavel Bergmann și Vendelin Komeda, politologul Jaroslav Sabata și scriitorul Ludvik Vakulik, disidenții cehi au redactat textul unei declarații comune. Textul pornea de la documentele Conferinței de Securitate și Cooperare de la Helsinki, din 1975, referitoare la drepturile politice, civile, economice, sociale și culturale - semnate și de autoritățile cehe - pentru a le pune în oglindă cu situația existentă în Cehia „normalizată”, după ocupația sovietică din 1968.

Versiunile succesive păstrate ale proiectului de document datează din zilele de 16, 17 și 18 decembrie 1976, în cea din urmă autorii specificînd că sînt „co-responsabili” pentru situația societății lor și „credința lor în sensul pe care îl are implicarea civică”. Cum nota Michael Zantovsky în biografia lui Vaclav Havel, ideea, departe de a fi revoluționară, avea să fie percepută ca o „ultimă erezie, deoarece în ortodoxismul comunist, Partidul era „forța conducătoare” în societate și singurul responsabil pentru situația din societate.” Și, cum observă tot Zantovsky, reacția isterică a autorităților față de Charta 77, sugerează că ele erau conștiente de implicațiile ei și de amenințarea pe care o conținea la adresa monopolului puterii comuniste.

La întîlnirea din 18 decembrie au fost stabiliți trei purtători de cuvînt ai inițiativei civice: Jiři Hájec, Vaclav Havel, și, pentru ponderea sa morală în societatea cehă, filozoful Jan Potočka. Două zile mai tîrziu, documentul era supus lecturii comune a grupului de inițiatori și șase dintre ei erau însărcinați să culeagă semnături, între care: Anna Marvanovà, Rudolf Slánsky, Jiři Dienstbier și Otta Bednárovà, iar pentru lumea teatrului, Havel.

Charta 77 versiunea adresată Adunării Federale
Charta 77 versiunea adresată Adunării Federale

La 29 decembrie, în locuința lui Havel din cartierul Dejvice avea loc întîlnirea finală: textul Chartei 77 fusese semnat de 241 de persoane, între care, peste o sută, obținute de Zdeněk Mlynář, din partea foștilor comuniști implicați în Primăvara pragheză. Inițiatorii Chartei închinau atunci un pahar de șampanie, mirați oarecum că Securitatea nu intervenise încă în nici un fel pentru a le bloca inițiativa. Reacția acesteia nu avea să întîrzie însă în primele zile ale lui ianuarie 1977...

---------

*Michael Zantovsky, Havel A Life. Grove Press: New York, 2014. 543 pp.

XS
SM
MD
LG