Sistemele de învăţământ de pe cele două maluri ale Nistrului s-au dezvoltat separat şi izolat timp de mai bine de două decenii. Diferenţele dintre ele sunt enorme, Republica Moldova a preluat modelul educaţional de tip european, iar regiunea transnistreană a optat pentru cel de tip rusesc. Există puncte de tangenţă, totuşi, însă foarte puţine. Sunt doar câteva concluzii dintr-un proaspăt studiu al Institutului Viitorul. Studiul semnat de expertul Ion Tăbârţă constată, între altele, că sistemele de învăţământ de pe cele două maluri ale Nistrului ar putea fi armonizate şi integrate dacă Tiraspolul ar accepta să adere cel puţin parţial la procesul de unificare a sistemelor de învățământ europene în cadrul a ceea ce este cunoscut ca procesul de la Bologna, la care Republica Moldova a aderat în 2005. L-am întrebat pe expertul Ion Tăbârţă care sunt diferenţele şi punctele de tangenţă dintre sistemele educaţionale de pe cele două maluri ale Nistrului?
Ion Tăbârţă: „. Originile celor două sisteme educaţionale sunt aceleaşi. Ambele sunt descendente ale sistemului sovietic. Ulterior ele au urmat traiectorii diferite. Pe malul drept al Nistrului treptat s-a mers spre un sistem educaţional de tip european. Desigur putem vorbi despre calitate, multiple carenţe, însă Chişinăul a încercat să meargă pe această cale, iar odată cu aderarea la procesul de la Bologna să dispară ultimele reminiscențe sovietice din structura sistemului educațional. Regiunea transnistreană a urmat două etape. Prima – anii `90 – a fost adoptată şi o lege atunci care a conservat într-o anumită măsură sistemul educaţional de tip sovietic. Ulterior, la începutul anilor 2000, în regiunea transnistreană a fost preluat masiv, mecanic sistemul educațional al Federaţiei Ruse. Dacă ne uităm la legea învățământului al nerecunoscutei rmn vedem că până şi titlurile din această lege coincid cu cele ale Federaţiei Ruse.”
Europa Liberă: Există elemente care apropie sistemele educaţionale de pe ambele maluri ale Nistrului?
Ion Tăbârţă: „Da, există un moment mai aparte legat de procesul de la Bologna. Republica Moldova a aderat la acest proces şi regiunea transnistreană a făcut-o, doar că experimental, exact ca şi Federaţia Rusă. În Rusia procesul de la Bologna este implementat în diferite instituții în mod experimental. La fel este şi în cazul filialelor universităților din Federaţia Rusă care sunt în regiunea transnistreană. Una din concluziile experţilor din Rusia este că procesul de la Bologna ar avea multe neajunsuri pentru sistemul educaţional din Rusia, respectiv şi din regiunea transnistreană. Ei spun că dacă în cazul științelor tehnice sistemul de la Bologna ar putea fi implementat, atunci în cazul științelor umanitare – nu ar fi unul practic.”
Europa Liberă: Cum ar putea fi armonizate, integrate sistemele de învățământ de pe ambele maluri ale Nistrului care, aşa cum menționat, s-au dezvoltat separat şi izolat timp de mai bine de două decenii?
Ion Tăbârţă: „Un prim punct de plecare ar putea să fie totuşi procesul de la Bologna. În învăţământul superior de doctorat anumite lucruri sunt deja convenite între Chişinău şi Tiraspol. Însă cred că ar fi necesar să se discute mai mult despre cum ar putea fi implementat de comun acord acest proces de la Bologna. Cel puţin pentru unele domenii - la ştiinţe exacte, tehnice, medicină - nu cred că ar fi o problemă implementare procesului de la Bologna şi ar putea fi creată o platformă de discuţii între Chişinău şi Tiraspol, astfel încât anumite prevederi ale procesului de la Bologna să funcționeze. Numai că şi partea transnistreană trebuie să-şi dorească acest lucru şi să se distanțeze de poziţia Moscovei în ce privește procesul de la Bologna.”
Europa Liberă: Dar ce ar putea motiva Tiraspolul să se distanţeze de sistemul educațional rusesc în favoarea celui european?
Ion Tăbârţă: „Este greu de crezut că Tiraspolul ar putea abandona sistemul educațional rusesc, dar anumite elemente ale sistemului – învățământul superior – ar putea cumva să fie ajustat la cel european prin intermediul Republicii Moldova. Motivaţia ar fi ca diplomele din regiunea transnistreană să fie recunoscute pe plan european. Aceasta ar fi principala motivare pentru instituțiile de acolo şi pentru regiunea transnistreană, în general. Chişinăul ar putea servi o oportunitate de deschidere a acestei regiuni în domeniul educaţional. Putem face anumite comparaţii cu acordul de liber schimb. Partea transnistreană, din anumite aspecte de oportunitate, participă la această parte a Acordului de Asociere semnat de Republica Moldova cu UE. Cred că pe aceeași posibilitate de oportunitatea s-ar putea merge şi în sistemul educațional.”
Europa Liberă: Dar observăm că Tiraspolul pare să mizeze pe o altă soluţie instistând de mai multă vreme ca Chişinăul să recunoască diplomele de studii eliberate de instituţiile de învățământ din stânga Nistrului ca ulterior ele să fie recunoscute şi în alte state.
Ion Tăbârţă: „De fapt este vorba despre apostilarea acestor diplome de studii. Ceea ce înseamnă că Chişinăul să pună, simplu vorbind, acea ştampilă prin care ar confirma existenţa instituţiilor de învăţământ în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Acest lucru nu înseamnă însă recunoașterea în totalitate de către Chișinău a diplomelor. Vor fi sau nu ele recunoscute depinde de instituţiile de învăţământ din străinătate. Participarea la procesul de la Bologna desigur că ar spori şansele acelor instituţii din regiunea transnistreană să obțină recunoașterea diplomelor lor.”
Europa Liberă: Vorbind despre apostilarea diplomelor de studii, aţi remarcat în studiu că acestă problemă mai veche a fost readusă în atenţie pe parcursul acestui an. Subiectul a fost inclus şi în protocolul semnat la Berlin în formatul de negocieri 5+2. Totuşi se pare că aceste discuţii nu au avansat. Care ar fi motivul?
Ion Tăbârţă: „Problema este legată de faptul că Tiraspolul reduce problemele educaţionale la problema apostilării diplomelor. Pe când Chişinău abordează problemele din educaţie mai larg. Chişinăul este interesat de buna funcţionare a şcolilor moldoveneşti cu predarea în grafie latină din stânga Nistrului. Este o abordare corectă. Partea transnistreană este interesată ca diplomele emise de autorităţile nerecunoscutei rmn să fie cumva recunoscute în plan exterior. Vorbim însă despre negocieri, prin urmare partea transnistreană ar trebui să vină cu ceva în schimb, simplu vorbind. Ar trebui să avem garanții din partea Tiraspolului că profesorii şi copiii din şcolile moldovenești cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană vor activa în condiţii normale, nu vor fi persecutați, nu vor mai avea loc acele epurări lingvistice şi că nu se va repeta criza umanitară din 2004. Cred că la acest capitol avem principalele momente de discordie. Desigur este şi o poziţie principală a Chișinăul de a nu recunoaște cuvântul „stat” în diplomele de studii emise de instituțiile din regiunea transnistreană care nu intră în subordinea Ministerului Educaţiei din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Credeţi că va exista totuşi o soluţie de compromis pe subiectul diplomelor?
Ion Tăbârţă: „Din punct de vedere raţional desigur că ar trebui să existe o posibilitate de compromis. Subiectul diplomelor nu trebuie însă scos din contextul general al procesului de reglementare a conflictului transnistrean. Dacă ne uităm din perspectiva cetăţenilor, tinerilor de acolo, părțile ar fi trebuit să fie interesate de acest lucru. De multe ori aceste probleme sunt însă politizate excesiv, în special de către autoritățile din nerecunoscuta rmn. Autorităţile de acolo au interesul lor şi încearcă să iasă din acea stare de nerecunoaștere la nivel internațional. Desigur că Chişinăul ar putea să facă anumiți pași în întâmpinare. În anumite situaţii s-a arătat disponibil să o facă. Însă acest lucru trebuie bine calculat. Mergând la recunoaștere prin apostilare a acestor diplome Chişinăul trebuie să aibă anumite garanții din partea transnistreană că în schimb copii din şcolile moldoveneşti cu predare în grafie latină nu vor fi supuşi acelor presiuni la care sunt supuși.”
Europa Liberă: Ar fi şi soluţia de compromis în cazul celor 8 şcoli cu predare în grafie latină din stânga Nistrului?
Ion Tăbârţă: „Cumva am simplificat lucrurile. Problema funcţionării celor 8 şcoli este mult mai amplă. Nu se rezumă doar la o simplă înțelegere că noi vă apostilăm diplomele, în schimb voi nu ne atingeţi şcolile. Problema e mai largă. Scopul Chișinăului este ca până la urmă aceste școli să funcționeze normal.”
Europa Liberă: Credeţi că după schimbările politice de pe ambele maluri s-ar putea înregistra progrese în relaţia dintre Chişinău şi Tiraspol, inclusiv la capitolul educaţie?
Ion Tăbârţă: „Este greu de spus, mai cu seamă din perspectiva evoluţiilor de la Chişinău. La Tiraspol nu cred că vom avea schimbări spectaculoase în atitudine. Vorbind direct nu Tiraspolul decide, pentru Tiraspol se decide la Moscova. Totul va depinde de dialogul dintre Chișinău şi Moscova. Ne aduce aminte de anul 2001, după venirea la putere a PCRM şi în special a lui Vladimir Voronin, el promitea că timp de jumătate de an conflictul va fi soluționat. La scurt timp Vladimir Voronin devenise practic persoana non-grata la Tiraspol. Actualul președinte, Igor Dodon, vine cu o serie de declarații care se înscriu în logica şi retorica Tiraspolului mai degrabă, decât ar ţine de interesele suverane ale Republicii Moldova. Foarte mult depinde până unde va merge Igor Dodon, până unde vor fi atribuțiile lui şi care va fi natura înțelegerilor dintre Chișinău şi Moscova. Funcție de cât de puternică va fi influența Moscovei la Chişinău va depinde şi evoluția dialogului dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă pe subiectul transnistrean.”
