La predarea mandatului prezidențial către Igor Dodon, Nicolae Timofti a făcut un apel, despre care discută Răzvan Voncu în comentariul, publicat pe blogurile „Adevărul”. E ”în îndemn trist, dar semnificativ”, prin care cel care a condus Republica Moldova timp de patru le cere intelectualilor să vegheze și să apere ”limba română şi adevărata istorie a neamului, parcursul european al Republicii Moldova şi valorile civilizaţiei româneşti”. ”E un apel trist nu numai pentru că relevă fragilitatea adevărului, dincolo de Prut, spaţiu în care e suficient să se schimbe direcţia vântului, pentru ca totul (de la limbă la compoziţia chimică a aerului şi a apei) să se schimbe automat”, scrie Răzvan Voncu. În opinia sa, încercarea lui Igor Dodon de a modifica prevederea constituțională adoptată în 2013, prin care limba oficială a statului este limba română, e un demers perdant. A schimbat pe site-ul președinției cuvântul ”română” cu ”moldovenească”, numai că asta nu va îmbunătăți situația economică a țării. ”Uniunea Europeană, în care România este membru şi are drept de veto, nu va semna cu Chişinăul nici un document care(...) va fi redactat în inexistenta limbă moldovenească. Iar suspendarea Acordului de asociere la UE va duce automat la reintroducerea vizelor, deci la dispariţia posibilităţii ca sute de mii de moldoveni să muncească în Occident. (...) Rusia nu poate da ca ajutor decât arme, iar armele nu ţin de foame.”
Cotidianul „Evenimenul zilei” consideră că ”Nicolae și Elena Ceaușescu au fost împușcați în ziua de Crăciun a anului 1989, în urma unei mascarade de proces”. Este titlul unui articol care povestește pe scurt derularea acelei judecăți și face listă cu membrii completului de judecată, pentru a nota că judecătorul care a prezidat a fost găsit mort, în condiții ciudate, câteva luni mai târziu.
Un articol scris cu convingere de George Mioc la rubrica Opinii din „România liberă”: ”Atentatul de la Berlin, unde un terorist islamist radical s-a năpustit asupra creştinilor veniţi la Târgul de Crăciun, arată o dată în plus că suntem în război. Un război între culturi şi credinţe” (...). ”Doamna Angela Merkel, a greşit când a deschis larg porţile Europei. (...)Preşedintele ales al SUA, Donald Trump, a avut dreptate atunci când a spus că Statele Unite nu vor accepta imigranţi proveniţi din ţări cu risc ridicat de terorism. România nu trebuie să aştepte, pasiv, să se repete pe teritoriul ei dramele din Franţa, Germania, Spania, Belgia sau Bulgaria”. George Mioc înșiră și pașii pe care crede că ar trebui să îi facă viitorul guvern de la București, dacă respectă valorile creștine: să respingă cotele de refugiați negociate cu Uniunea Europeană, să renunțe la proiectul ridicării unei moschei în capitala României și să organizeze degrabă ”referendumul cerut de Coaliţia pentru Familie”, prin care un articol din Constituție ar trebui ce este căsătoria: exclusiv uniunea dintre un bărbat și o femeie.
În „Adevărul”, Andrei Pleșu abordează ”patriotismul de camuflaj”. E vorba despre discursul destul de răspândit și pe vremea lui Ceaușescu, dar și azi, că român patriot e numai cel ce nu-și ponegrește țara în afară. ”A-ţi iubi ţara, scrie Pleșu, e a minimaliza orice deficienţă, oricât de evidentă(...). Suntem, pe toate planurile, fete mari, sarea pămîntului, zâna zânelor. Cine nu recunoaşte aceste orbitoare calităţi e trădător, pion al agenturilor, venetic, pus să ciopârţească pământul străbun. (...) Ne indispune patriotismul lucid, ofensiv, lucrător, reparator, critic. Preferăm patriotismul de camuflaj, patriotismul batistei pe ţambal”.
