Linkuri accesibilitate

Bilanţuri 2016 - Gheorghe Arpentin: „Promovăm vinul acolo unde avem o previzibilitate”


Interviu cu directorul Oficiului Naţional al Viei şi Vinului de la Chișinău.

Europa Liberă: Domnule Arpentin, cupa de vin servită de vinificatori la sfârșit de an va fi mai degrabă dulce sau amară?

Gheorghe Arpentin: „În vinificație noi nu prea avem gustul amar. Avem gustul dulce, avem gustul acru, dar un vin care nu-i făcut la locul lui, mai ales unul roşu, poate să aibă o tentă de amărăciune. Metaforic vorbind, eu cred că totuși poate să fie o notă de amărăciune, dar ea să fie picantă şi foarte plăcută. Eu aşa aş spune, fiindcă sectorul după toate evenimentele care au fost după 2006, când am pierdut piaţa principală, 90% din piaţa noastră, deci a fost o lovitură pe care sectorul o trece cu greu până în prezent, dar am reuşit să diversificăm pieţele. E uşor de spus, dar viaţa arată că e foarte complicat, fiindcă a trebuit să schimbăm multe, începând de la produsul nostru, a trebuit să-l adaptăm la diferite piețe, să schimbăm toate demersurile noastre, sistemul de controlul calității, clasificarea vinurilor, deci o sumedenie de lucruri care au trebuit să fie făcute pentru a fi primiți pe pieţele pe care le-am definit drept ţintă.

Al doilea lucru care ne ajută să diminuăm amărăciunea este că din ce în ce mai mult, şi eu sunt foarte bucuros că, sectorul a înțeles că pentru a avea succes la export trebuie să fim bine plasați pe piaţa internă. Trebuie să avem un consumator care ne ajută să dezvoltăm sectorul, care cunoaște în vinuri, care dă peste mâini celor care fac vinuri ce nu corespund standardelor”.

Europa Liberă: În ultimul timp managerii din industria vitivinicolă şi-au concentrat atenția pe educarea unui nou consumator. În ce măsura au reușit, care sunt tendințele?

Gheorghe Arpentin: „Dacă luăm datele din ultimii trei ani, noi aproape am dublat consumul intern de vinuri, cu excepția vinului de casă care-i foarte complicat să-l contabilizăm. E foarte îmbucurător, fiindcă, dumneavoastră aveţi dreptate, toate activitățile de educare a consumatorului aduc rezultate şi noi suntem foarte bucuroși că consumatorul din ce în ce mai mult se orientează în vinuri, sectorul, la rândul său, ascultă de necesitățile gustative ale consumatorului şi în aşa fel ne dezvoltăm reciproc, adaptăm produsul, creăm noi produse. Şi dacă vorbim de tendințe, aşa s-a născut, de exemplu, tendința de vinuri rose. În urmă cu patru-cinci ani, la noi nimeni nu ştia de ele, deci datorită consumatorului, mai ales consumatorului tânăr, care doreşte să consume vinuri proaspete, aromate, vinuri de vară, au fost lansată producerea asta şi acum Moldova devine o ţară care propune pe pieţele internaționale vinuri rose de foarte înaltă calitate”.

Europa Liberă: Referitor la exporturi, puteți să ne spuneți de ce cota vinurilor în vrac rămâne destul de mare. Asta nu cumva e o dovadă că o cantitate mare ajunge inclusiv pe piaţa rusă şi dacă nu există pericolul ca vinificatorii să mai calce odată pe o greblă pe care au mai calcat anterior de câteva ori?

Gheorghe Arpentin: „Într-adevăr dacă luăm raportul vinuri în vrac/ vin îmbuteliat e cam 2,5 litri la 1. Asta pe noi, ca Oficiul Naţional al Viei şi Vinului, nu prea ne aranjează, fiindcă vinul nostru nu se valorifică la justul preţ. Deci dacă vorbim despre ţările unde se duce mai mult vrac, nu e Rusia pe primul loc, cea mai importantă parte cade pe Belarus, se mai duce în Abhazia, de unde mai departe nimerește în Rusia”.

Europa Liberă: Şi Crimeea?

Gheorghe Arpentin: „E complicat fiindcă nu numai noi avem în vrac. Trebuie să ne dăm seama că avem un potențial de producere enorm - 100 de mii de hectare – la moment noi nu avem piaţă pentru toate vinurile dacă ar fi să îmbuteliem, de aceea cererea şi oferta e aşa că rămâne o parte în vrac, dar noi facem acum foarte multe eforturi pentru a dezvolta pieţele vinurilor, de a crea o cerere pentru vinurile moldovenești îmbuteliate, mai ales în pieţele noastre-ţintă din Europa centrală, pentru a fugi de raportul acesta care nu este în favoarea imaginii vinului moldovenesc, din punct de vedere economic.

Vracul întotdeauna va exista fiindcă este o piață internațională şi dacă avem posibilitatea să comercializăm cu un preţ bun de ce nu.

Noi avem un obiectiv: în patru ani să diminuăm vracul, să inversăm acest raport, să fie 2,5 litri îmbuteliat către un litru în vrac. Vracul întotdeauna va exista fiindcă este o piață internațională şi dacă avem posibilitatea să comercializăm cu un preţ bun de ce nu. De exemplu, în Anglia e foarte acum la modă Pinot Grigio, iar Moldova este unul din cei mai mari furnizori pentru rețelele de comerț Tesco sau altele care comercializează vinurile mai departe sub propria marcă. Noi participăm tot timpul la o expoziţie de la Amsterdam care e cea mai mare, unde se fac toate afacerile, tranzacțiile pe vrac. Printre altele, anul acesta am primit un mic premiu la expoziția asta care se numeşte Vocea vinului, ce se oferă ţărilor care au făcut cel mai mare efort în promovarea vinurilor de calitate. Deci e un vrac despre care spunem că este mai civilizat, care e mai calitativ, unde putem valorifica vinurile mai bine, fiindcă piaţa de vrac ne dă o idee de ceea ce va fi cu vinul în sticle”.

Europa Liberă: Care au fost noile teritorii cucerite în 2016 de vinurile produse în Republica Moldova şi ce ţeluri aveţi pentru anul viitor?

Gheorghe Arpentin: „Ştiţi, în afaceri nu prea sunt noutăţi în schimbare de ţară fiindcă sunt procese în timp. Cu trei ani în urmă am ales ţările-ţintă pe care ne-am lansat şi urmărim cum ne dezvoltăm. Deci ţările-ţintă pentru noi sunt Polonia, Cehia, mai departe România, republicile baltice, China. Noi aproape nu făceam nimic pe piaţa asta, dar avem cea mai importantă creştere dintre toate pe care le-am enumerat. Şi anul acesta avem o programă foarte consistentă pe piața chineză, unde vom face mai multe eforturi fiindcă are un potențial enorm. Pe piaţa Poloniei, piaţa Cehiei şi a României noi avem creşteri de la 18% la 36%, deci e o creştere foarte netă. Ceea ce e îmbucurător că nu creștem numai în volum, dar şi-n preţ, e drept că e mai modestă în preţ, înseamnă că noi ne învățăm să valorificăm vinul mai bine decât în trecut. Cea mai mare creştere şi mai stabilă se observă în Polonia desigur, pe al doilea lor e România, în Cehia datorită la aceea că persistă o mică parte în vrac valorificăm oleacă mai modest vinurile noastre.

O dinamica foarte puternică e în China. În China noi avem acum un handicap de care trebuie să se preocupe statul. Toate ţările aproape au semnat acorduri de liber schimb, inclusiv Georgia, eu nu mă duc la alte ţări mai aproape de China, precum Australia. Moldova până acum tărăgănează. Mi se pare inevitabil dacă noi vrem să facem afaceri acolo, fiindcă noi suntem mai scumpi cu 48% decât georgienii care de la 1 ianuarie o să aplice acordul acesta.

Trebuie să ştiţi că vinul este unul din cele mai reglementate produse alimentare, are cele mai mari cerinţe de calitate.

Desigur sunt şi alte pieţe, dar sunt pieţe pe care nu acționăm, nu facem promovări cum pe pieţele pe care le-am menţionat sau dacă facem ceva, doar pentru a ne menţine. De exemplu, am făcut unele acţiuni în Japonia, în Coreea de Sud, pieţe unde putem să vindem cu un preţ mai interesant decât în Europa, în Europa e foarte mare competiţia.

Cred că o să reluăm promovarea şi pe piaţa SUA. A fost o perioadă când din lipsa mijloacelor financiare am renunţat la acţiuni pe această piaţă. Mijloacele financiare sunt limitate, resursele umane tot sunt limitate, trebuie să ne focusăm pe ceva concret, deoarece paralel învățăm şi noi cum să acționăm pe alte pieţe care au alte culturi, culte standarde”.

Europa Liberă: Unii producători spun că fondurile alocate viticulturii în ultimii ani a fost de fapt contribuția lor, nu şi contribuția statului, mai ales că legea spune că statul trebuie să aibă partea lui de contribuție. Când credeţi că statul va aloca fonduri pentru acest scop?

Gheorghe Arpentin: „Legea într-adevăr spune că fondul viţei de vie se formează din cotizațiile vinăriilor, viticultorilor, toată filiera, şi dacă filiera a adunat un leu, statul trebuie să vină la fel cu un leu, 50 la 50. E drept că până în prezent statul nu şi-a onorat această obligațiune. De exemplu, 70% din această sumă noi le consacrăm la promovarea vinurilor. Şi acum dumneavoastră vă imaginaţi că lansăm programe de marketing şi nu au suport financiar ne știrbim foarte puternic imaginea.

Acum parcă lucrurile se clarifică, am mai vorbit şi cu Ministerul Finanțelor cred că pentru anul viitor, este scris şi în legea bugetului, statul îşi întoarce toate datoriile şi avem un buget pe care dacă îl realizăm vom deveni foarte buni pe piețele pe care am planificat să lucrăm”.

Europa Liberă: Câţi dintre vinificatori așteaptă cumva pe tuşă ca să poată intra pe piaţa rusă?

Gheorghe Arpentin: „Pentru Oficiul Naţional al Viei şi Vinului piaţa rusă este neprioritară. Noi nu investim bani pe piaţa Rusiei fiindcă știm că pentru a investi în ceva trebuie să fie previzibil. Deci noi am lăsat-o pe conștiința la cei care vor să se amuze cu piaţa Rusiei şi să vândă ceva”.

Europa Liberă: Şi dacă vine noul preşedinte într-o zi şi zice: Gata, prietenii şi partenerii noştri ruşi au ridicat embargo”. Ce vor face vinificatorii?

Gheorghe Arpentin: „Eu cred că o să fie vinificatori care vor acest lucru, au nostalgii, dar eu, personal, cred în piețe care sunt previzibile şi unde putem să valorificăm vinurile noastre. Am investit atâta timp în a diversifica piaţa, noi ştim deja că e foarte rău să avem numai o piaţă de desfacere, noi am văzut ce poate să se întâmple. Cred că o parte poate să se ducă încolo, cei cu nostalgii, dar noi, ca Oficiul Naţional al Viei şi Vinului, noi promovăm vinul pe pieţe unde putem să câștigăm mai bine, unde avem o previzibilitate. În orice caz aşa e strategia, nu că aşa eu vreau”.

Europa Liberă: În aceasta perioadă se discuta mult despre controlul calității produselor alimentare. Cine garantează că în sticlele cu băuturi ce vor ajunge pe masa de sărbătoare este acea licoare care scrie pe etichetă?

Gheorghe Arpentin: „Sistemul de control al calității a suferit o reformă profundă din 2010-2011, când a fost adoptată noua redacție a legii vii şi vinului şi trebuie să ştiţi că vinul este unul din cele mai reglementate produse alimentare, are cele mai mari cerinţe de calitate. Reforma asta a pus bazele la vinurile cu indicaţii geografice care sunt controlate şi care în faţa consumatorului trebuie să apară ca un însemn de calitate, ca un semn de autenticitate”.

Europa Liberă: Ele sunt mai controlate decât restul vinurilor?

Gheorghe Arpentin: „Au o sistemă mult mai sofisticată de control, fiindcă au un control în trei etape. Este un autocontrol din partea producătorului, pe urmă este un control intern, al asociației de producători care poate interveni, şi este control extern al statului care garantează originea vinului şi care garantează calitatea în final. Celelalte vinuri exact același lucru îl au, dar se efectuează la nivel de stat, unde este un control de conformitate. Deci vinul este controlat. Acum toate degustațiile se face prin degustători autorizați. Avem un sistem informatizat care invită degustătorii aleatoriu, niciodată nu poate să nimerească unul şi același. Ei degustă anonim tot, dau note.

Eu au construit un sistem incoruptibil. Până la moment, nu ştiu ce va fi mai departe. Şi noi lucrăm în privința asta, eu nu spun că noi suntem ideali. Şi eu cred că nu trebuie să ne temem, trebuie desigur să nu cumpărăm vinuri de pe drumuri, care poate trec pe alături de controlul acesta. Dar vinurile care sunt îmbuteliate, care poartă numele de indicații geografică sau de denumiri de origine puteţi fi siguri că acolo veţi avea un produs de foarte bună calitate”.

XS
SM
MD
LG