Linkuri accesibilitate

Bilanțuri 2016 - Vladimir Socor: „Rusia nu poate să întreţină nici măcar Transnistria, necum Republica Moldova”


Vladimir Socor

Analistul politic Vladimir Socor de la Fundația Jamestown din Statele Unite, în dialog cu Valentina Ursu.

Europa Liberă: Se mai călătoreşte un an, 2016 rămâne în istorie. Cum a fost el pentru Republica Moldova şi pentru cetăţenii acestui stat?

Vladimir Socor: „Pentru Republica Moldova anul 2016 a marcat consolidarea capturării statului de către o persoană, de către miliardarul Vlad Plahotniuc. Anume în decursul anului 2016 am asistat la consolidarea, la întărirea procesului de capturare a statului, proces care continuă. În anul 2016 s-a creat o majoritate parlamentară artificială, compusă din părţi ale unor partide distruse, de fapt, de către domnul Plahotniuc în procesul politic din Republica Moldova. Rezultatele alegerilor parlamentare din noiembrie 2014 nu mai sunt deloc reflectate în Parlamentul actual. Coaliţia majoritară din 58 de deputaţi este compusă din elemente cât se poate de diferite, de la comunişti transfugi din partidul odinioară condus de Vladimir Voronin, până la treapta naţional-română, condusă de Mihai Ghimpu şi toate nuanţele intermediare.

De asemenea, s-a consolidat controlul asupra economiei statului din partea unei piramide a corupţiei. Până în anul 2016, poate până în anul 2015 corupţia din Republica Moldova era un fenomen destul de haotic. De vreun an încoace asistăm la o centralizare a fenomenului corupţiei, el este coordonat de la vârf. De asemenea, în ultimele zile ale anului 2016 a fost numit un nou procuror general, despre care se consideră că este alegerea domnului Plahotniuc. Şi fostul procuror general, Corneliu Gurin, fusese, de asemenea, alegerea domnului Plahotniuc. Dar e importantă această continuitate pe termen lung la vârful sistemului Procuraturii.

Sistemul Procuraturii, chiar postul procurorului general, reprezintă vârful piramidei pe care eu am denumit-o statul bazat pe compromat. Şi anume, statul bazat pe colecţionarea de materiale compromiţătoare, fie că ele sunt reale, fie că ele sunt fabricate, materiale care pot fi folosite fie pentru a constrânge anumiţi jucători politici sau economici cum să se comporte, fie pentru a-i atrage de partea puterii. Iar vârful statului compromat este anume oficiul procurorului general.”

Europa Liberă: Totuşi, Occidentul, partenerii din exterior ai Republicii Moldova continuă să acorde asistenţă, continuă să spună că ţara trebuie sprijinită, pentru că are nevoie de reforme. Şi acest sprijin din exterior este cumva molipsitor şi pentru cetăţenii din Republica Moldova, care le acordă vot de încredere celor de la guvernare.

Vladimir Socor: „Da. Sprijinul extern este strict condiţionat de reforme şi cu precădere de reforme în sectorul justiţiei şi al Procuraturii. Aceste reforme nu sunt livrate, dar aceasta este condiţia sprijinului extern. Şi eu sunt convins că sprijinul extern nu va continua, dacă nu sunt livrate reformele necesare nu în interesul partenerilor externi, dar în interesul cetăţenilor Republicii Moldova. Domnul Plahotniuc, în pofida acestui sprijin extern, care, de fapt, e strict condiţionat, rămâne personalitatea individuală cea mai nepopulară din Republica Moldova. Anume acest lucru s-a văzut în recentele alegeri prezidenţiale. Amândoi candidaţii, într-o măsură mai mare sau mai mică, şi Maia Sandu, şi Igor Dodon, de fapt, au candidat împotriva sistemului Plahotniuc. Ce e drept, domnul Dodon s-a codit să-l numească pe domnul Plahotniuc, să-i spună pe nume, a vorbit despre sistemul oligarhic în general. Maia Sandu şi aliatul său politici Andrei Năstase s-au referit pe nume la sistemul domnului Plahotniuc. Dar ambii candidaţi au considerat că este în avantajul lor electoral să candideze împotriva sistemului Plahotniuc, deoarece acest sistem este foarte nepopular. Iar rezultatul Maiei Sandu de 48% în condiţiile date este o performanţă splendidă. O candidatură lipsită de resurse financiare, lipsită de resurse mediatice, fără niciun acces la resursele administrativă, fără măcar un singur primar în teritoriu, o asemenea candidatură a obţinut 48% din voturi. Este un rezultat nu numai splendid, dar este şi o bază foarte puternică pentru consolidarea celor două noi partide în viitor.”

Europa Liberă: Dacă, eventual, congresul de sâmbătă îl alege pe Vlad Plahotniuc în fruntea Partidului Democrat, ce cărăruşă ar putea să-şi croiască dumnealui către putere?

Vladimir Socor: „Două cărăruşe. Cea dintâi este schimbarea sistemului electoral în aşa mod încât jumătate din numărul membrilor Parlamentului să fie aleşi în circumscripţii uninominale.”

Europa Liberă: Spicherul Andrian Candu a declarat Europei Libere că nici măcar nu există un asemenea proiect de lege.

Vladimir Socor: „Aa, bine, e o schimbare de opinie. Şi dacă, într-adevăr, această declaraţie corespunde realităţii, atunci trebuie să salutăm această schimbare de opinie. Probabil că este o schimbare intervenită ca urmare a atitudinii foarte negative din opinia publică faţă de acest proiect. Deci, această cărăruşă, probabil, nu mai e deschisă. Cealaltă cărăruşă la care voiam să mă refer este proiectul mai vechi al domnului Plahotniuc. Recent nu am văzut referiri la acest proiect, dar el există, de a crea un partid larg cu etichetă social-democrată, dar în interiorul căruia să existe orientări de mai multe nuanţe. Să existe şi o grupare cu vederi pro-unioniste, şi o grupare cu vederi rusofile, şi o grupare de dreapta, şi una de centru-stânga, dar totul sub o etichetă social-democrată, care să absoarbă voturi de la diferitele segmente în care este atât de profund divizat electoratul din Republica Moldova. Deci, un fel de partid ecumenic, cu sprijinul bisericii.”

Europa Liberă: Dar dacă domnul Plahotniuc este ales la şefia Partidului Democrat, va vrea ceva mai mult decât atât?

Vladimir Socor: „Şefia Partidului Democrat nu este un post în cadrul guvernării, nu este prevăzut în Constituţie. Este o autoritate mai mult neformală. În timpul celor şapte ani de guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană şefii partidelor se întruneau în trei într-un organ neconstituţional, numit Consiliul Alianţei, care lua, de fapt, deciziile cheie în stat. Repet, o procedură neconstituţională. Domnul Plahotniuc ca preşedinte al partidului nu ar căpăta un post constituţional, situaţia însă ar deveni asemănătoare cu situaţia din Georgia, unde miliardarul Bidzina Ivanişvili, fără să ocupe vreun post în guvern, este preşedintele întâi al coaliţiei, apoi al partidului de guvernământ numit „Visul georgian”, şi Bidzina Ivanişvili ia, de fapt, deciziile cheie. Domnului Ivanişvili este un micro-manager. Din acest punct de vedere se aseamănă cu domnul Plahotniuc. Aici văd eu o evoluţie posibilă a situaţiei.”

Europa Liberă: Să vorbim şi despre ce ar putea şi ar dori să facă la cârma ţării Igor Dodon. Ce cale va alege el, odată învestit în funcţie? Va încerca să continue retorica antioligarhică şi atacurile la adresa Partidului Democrat şi al domnului Plahotniuc? Sau va merge pe o altă cale, şi anume, să încheie un acord de pace cu liderii democraţi? Sau, cel puţin, un armistiţiu până în campania electorală din 2018? Cum vedeţi dumneavoastră colaborarea dintre Preşedinţie, executiv şi Parlament?

Vladimir Socor: „Şi alegerea unui preşedinte cu viziuni declarat rusofile este o noutate fără precedent în Republica Moldova. Deci, este unul dintre rezultatele anului 2016, unul dintre cele mai importante, semnificative rezultate ale anului 2016, reflectând, în parte, dezamăgirea unei părţi mari a electoratului din Republica Moldova faţă de rezultatele politicii de integrare europeană. Sigur, va exista o coabitare, o coabitare dificilă, complicată între preşedinţia condusă de Igor Dodon şi guvernarea condusă de gruparea domnului Plahotniuc. Domnul Dodon are pârghii foarte limitate şi din punctul de vedere al Constituţiei, dar şi din punctul de vedere al autorităţii personale neoficiale.

Şefii de stat operează nu numai cu pârghii oficiale constituţionale, dar şi cu autoritatea lor personală care nu poate fi măsurată în mod concret, nici nu e prevăzut în legislaţie, dar este un factor real susţinerea populară. Domnul Dodon a venit la putere cu un mandat foarte limitat, numai 52%. Şi partea cea mai activă a electoratului, de fapt, îl contestă pe domnul Dodon, chiar dacă a fost ales în mod reglementar sau mai puţin reglementar. Deci, autoritatea dânsului morală, politică, personală este limitată, aşa cum sunt şi pârghiile sale constituţionale. Dânsul are foarte puţin spaţiu de manevră.

Ce va putea face în mod concret domnul Dodon? Să propovăduiască federalizarea Republicii Moldova. Dar aceasta nu va face decât să strice atmosfera. Nu mai mult decât să strice atmosfera, pentru că în realitate nu va putea să facă nimic concret. Domnul Dodon va putea să obţină acces pe piaţa rusească pentru nişte producători de mere, dar şi aici va fi în competiţie cu guvernarea. Domnul Octavian Calmîc deja negociază acces sporit pe piaţa Rusiei pentru producătorii din Republica Moldova. Şi desigur că rezultatele concrete ale negocierilor domnului Calmîc vor fi mult mai impresionante decât ale domnului Dodon. Deci, şi aici domnul Dodon nu are prea mult spaţiu de manevră.

Eu din capul locului nu m-am temut de o eventuală preşedinţie a lui Igor Dodon în Republica Moldova. Şi pentru faptul că domnul Plahotniuc domină statul, inclusiv agenţiile de ordine publică şi securitate. Le domină atât de categoric, încât nu văd niciun pericol real din partea domnului Dodon. Iar Rusia, din partea ei, nu a intervenit în campania electorală aproape deloc. Gândiţi-vă ce ar fi putut să facă Rusia dacă şi-ar fi pus mintea serios să intervină în campania prezidenţială din

Rusia în perioada actuală este incapabilă să mai preia Republica Moldova la asistenţă economică rusească, chiar dacă Republica Moldova ar căpăta o guvernare pro-rusă...

Republica Moldova. Ar fi dat semnale abundente prin televiziune de sprijin pentru domnul Dodon, ar mai fi produs încă nişte fotografii ale domnului Dodon cu domnul Putin, ca să mărească şansele lui Dodon în alegeri. Ar fi promis tot felul de înlesniri pe piaţa Rusiei, în cazul în care domnul Dodon devine preşedinte. Deci, Rusia nu a făcut nimic din toate acestea. Deoarece Rusia în perioada actuală este incapabilă să mai preia Republica Moldova la asistenţă economică rusească, chiar dacă Republica Moldova ar căpăta o guvernare pro-rusă. Rusia nu poate să întreţină nici măcar Transnistria, necum Republica Moldova.”

Europa Liberă: Să vorbim şi despre cum ar putea să fie anul 2017 pentru Republica Moldova, cum îşi va construi ţara relaţiile cu Estul şi cu Vestul, dar, mai ales, cum va fi tratată puterea de la Chişinău de către Federaţia Rusă şi de către Occident.

Vladimir Socor: „Din punctul de vedere al politicii occidentale, dacă putem vorbi despre o politică unitară occidentală, Statele Unite ale Americii deja de doi ani şi ceva încoace au cedat întâietatea în Republica Moldova Uniunii Europene. Uniunea Europeană a adoptat o atitudine expectativă, ea cere insistent reforme în Republica Moldova în schimbul susţinerii economice. Susţinerea economică deocamdată este foarte modestă, foarte limitată, abia-abia asigură susţinerea bugetară, dar nu asigură deloc susţinerea pentru dezvoltarea economică. Statele Unite ale Americii sunt şi ele în expectativă, noua administraţie a lui Donald Trump nu şi-a definit încă politica externă. În primul rând, nu şi-a definit-o faţă de Rusia.

Politica faţă de Republica Moldova va fi o consecinţă a politicii faţă de Rusia din partea administraţiei Trump. Din păcate, este o situaţie nefericită, dar aceasta va fi situaţia de fapt. Rusia, din partea ei, după

Pe planul politicii externe Republica Moldova se bucură de o pauză de respiraţie, deoarece toţi marii jucători rămân deocamdată în expectativă...

cum am văzut, adoptă o atitudine foarte reţinută faţă de Republica Moldova, tot o atitudine de aşteptare. În cazul în care se consolidează independenţa şi securitatea Ucrainei, atunci Moldova va fi cu atât mai mult la adăpost de orice intervenţie violentă sau subversivă din partea Rusiei.

În rezumat, pe planul politicii externe Republica Moldova se bucură de o pauză de respiraţie, deoarece toţi marii jucători rămân deocamdată în expectativă. Are şansa guvernarea actuală a Republicii Moldova să profite de această pauză de respiraţie, să introducă, în sfârşit, reformele necesare? Semnele nu sunt încurajatoare. Cel mai descurajator semn este numirea procurorului general Eduard Harunjen. Cel mai descurajator semn. Alte semne încurajatoare nu sunt.

Ar fi o mare greşeală din partea actualei guvernări a Republicii Moldova, dacă nu ar profita de această pauză de respiraţie în care partenerii externi ai Republicii Moldova au şansa să reevalueze atitudinea lor faţă de Republica Moldova. Şi ca să închei cu Transnistria, o pauză de respiraţie a intervenit şi pe frontul chestiunii Transnistriei.

Anul 2016, de care eu, personal, mă temeam că va aduce primejdii, a trecut, totuşi, cu bine, deoarece preşedinţia germană a OSCE s-a resemnat cu ideea lipsei de rezultate, rezultate pe socoteala Republicii Moldova. În anul 2016 Rusia, la rândul ei, nu a presat, Ucraina rezistă cu succes. Nu se creează un precedent în Republica Moldova pentru acordarea unui statut special Donbasului ocupat de Rusia, aşa cum doreau Rusia, în primul rând, şi preşedinţia germană a OSCE. Deci, am trecut cu bine şi anul 2016, cel puţin, din punctul de vedere al problemei Transnistriei, dacă nu şi din alte puncte de vedere.”

Europa Liberă: Dacă Vladimir Socor ar fi un simplu cetăţean al Republicii Moldova, cum s-ar comporta, cum s-ar implica, cum şi-ar manifesta activismul civic?

Vladimir Socor: „Eu aş căuta, în măsura posibilităţilor mele, să fiu de folos şi de ajutor partidelor PAS şi PPDA, pentru construirea unor

E nevoie de construirea unor partide reale, cu finanţare reală şi, mai ales, cu programe sociale şi economice reale...

adevărate partide. Deocamdată aceste două partide sunt mai mult nişte organizaţii neguvernamentale, nişte ONG-uri compuse din amatori, entuziaşti şi patrioţi. Aceste calităţi sunt foarte importante, dar nu sunt suficiente.

E nevoie de construirea unor partide reale, cu finanţare reală şi, mai ales, cu programe sociale şi economice reale şi dispunând de personalităţi care să-i convingă pe alegători că aceste personalităţi pot să preia responsabilităţi ministeriale. În acest sens m-aş strădui eu să fiu de folos, în măsura foarte limitatelor mele posibilităţi, dacă aş fi cetăţeanul Republicii Moldova.”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG