Pare limpede că presa din România nu a fost pregătită să comenteze o propunere de prim ministruj ca aceea comunicată azi la Palatul Cotroceni de liderul social-democrat Liviu Dragnea alături de aliații săi din ALDE: Sevil Shhaideh este o doamnă de 52 de ani, de etnie tătară și de religie musulmană. A ocupat vremelnic, în guvernul Ponta, funcția de secretar de stat și chiar de ministru. Ziarele și site-urile de știri politice au descoperit rapid că este fina lui Liviu Dragnea și că a fost unul dintre colaboratorii apropiați ai „baronului” de Constanța, Nicușor Constantinescu, cel care a manevrat din planul doi uriașele afaceri pe bani publici cu care s-a fălit ani fostul primar al Constanței, Radu Mazăre. Mingea se află așadar la președintele Klaus Iohannis, care va accepta sau nu propunerea PSD-ALDE. Comentatorii din presă își iau deocamdată răgazul să abordeze sinteze referitoare la anul politic 2016 în Europa.
Ștefan Popescu scrie în revista 22 că 2016 ar putea rămâne drept anul în care Europa a traversat crize succesive, având la conducere „lideri incapabili să anticipeze crizele și nici să acționeze concertat când se produc”. Uniunea cam începe să semne cu Imperiul Roman pe ultimii săi metri. Detaliind, Ștefan Popescu spune că evenimentele cu amprentă durabilă sunt Brexit-ul, distanțarea durabilă a Turciei, atentatele teroriste care au zguduit Hexagonul (cel mai recent, la Berlin) și care au sporit sentimentul de nesiguranță și teama de viitor a europenilor, în condițiile în care la conducerea Statelor Unite a fost ales Donald Trump. Tot în 2016 s-ar fi văzut cu ochiul liber „înțelegerile și contactele ruso-americane pe dosarul din Siria”, ceea ce „creează sentimentul întoarcerii în timp, în epoca bipolară”. Ștefan Popescu amintește apoi fenomenul partidelor antisistem și „suveraniste”. Revine în actualitate ideea unei Europe cu două viteze, iar statele aspirante la aderare – Republica Moldova și Ucraina – nu prea mai au ce spera.
Pe site-ul contributors.ro, Valentin Naumescu încheie anul tot pe concluzii pesimiste. „Sfârşitul ordinii liberale este tot mai aproape”, „teroarea islamistă va provoca inevitabil o reacţie de apărare a Europei”, „noua generaţie de lideri europeni nu poate fi decât una non-liberală şi intolerantă, de esenţă autoritaristă”, și „nici Statele Unite nu sunt departe de această stare a revoltei, a saţietăţii generalizate, a respingerii tolerării pe mai departe a atacurilor celor primiţi din exterior (în general, din lumea islamică) asupra identităţii, libertăţilor şi tradiţiilor vieţii occidentale”. „Ne aşteaptă, scrie Naumescu, un război lung şi greu, de uzură. Fiecare generaţie are în destinul ei să poarte un război, fierbinte sau rece, convenţional sau hibrid, explicit sau implicit, un război care retrasează ordinea mondială şi reformulează valorile dominante. Acesta, pe care îl vedem în plină desfăşurare, este războiul generaţiei noastre”.
