Linkuri accesibilitate

Un punct de vedere săptămânal la Europa Liberă al scriitorului și publicistului Vitalie Ciobanu.

Lumea pare sărită din țâțâni după noile atentate teroriste de la Zürich, Berlin și Ankara, vrând să ofere un final cu accente apocaliptice unui an mai degrabă nefericit pe plan mondial. Moldovenii țin să sporească și ei cantitatea de nesiguranță și depresie, trăindu-și coșmarul unei cronice lipse de soluții. Ai impresia că cei care se succed la putere în Republica Moldova au pus gând rău propriului popor, au decis să-l ducă dincolo de ultima limită a exasperării. După ce au furat miliarde și au pus povara financiară pe umerii populației, te-ai fi așteptat să se oprească, să încerce să facă și ceva bun. Ți-ai găsit! Proastele năravuri nu au leac. Grija cea mare a guvernanților de la Chișinău e să-i amnistieze pe hoți. O inițiativă legislativă care prevede legalizarea până în aprilie 2017 a averilor nedeclarate și impozitarea lor cu doar 2% a fost votată în prima lectură, într-un timp record, fără dezbateri, fără consultarea opiniei publice și a finanțatorilor externi ai Republicii Moldova. Nu s-a adus nicio justificare convingătoare pentru această încercare de albire a capitalurilor negre.

Partidele extraparlamentare și societatea civilă din Moldova au făcut apel la puterea de la Chișinău să renunțe la legea amnistiei fiscale, iar câteva ONG-uri influente de la București au cerut guvernului în exercițiu și celui ce va fi format să condiționeze acordarea tranșelor de credit destinate Chișinăului de anularea scandaloasei legi inițiate de regimul Plahotniuc. Reforma propusă de majoritatea parlamentară în frunte cu spicherul Andrian Candu, așa cum observă specialiștii, în fapt subminează lupta anticorupție. Deoarece instituțiile din acest domeniu – ANI, CNA, Procuratura Generală ș.a. – nu vor mai putea să-i tragă la răspundere pe cei care își vor legaliza proprietățile ilicite în baza noii legi. Mai mult, amnistia fiscală care protejează casta hoților stimulează evaziunea fiscală și-i descurajează pe agenții economici onești, care se vor întreba pe bună dreptate: de ce să fii prost, de ce să-ți plătești dările la stat, nu e mai bine să aștepți o altă amnistie fiscală?... O asemenea lege nu va crea venituri suplimentare la buget, ci va lăsa o gaură și mai mare în visteria statului, va adânci inegalitatea socială, împărțind Moldova între o minoritate coruptă și putred de bogată și majoritatea covârșitoare a populației care vă sărăci și mai mult. Inițiatorii amnistiei fiscale invocă nu știu ce practici occidentale în domeniu, când lucrurile stau exact pe dos: în țările Uniunii Europene, e bine să amintim, din 2014 a intrat în vigoare o directivă privind confiscarea extinsă a averilor dobândite ilegal – măsură ce se adaugă lungilor ani de închisoare încasați de demnitarii condamnați pentru aceste delicte revoltătoare.

Nu e singura „operațiune specială” care se desfășoară în aceste zile la Chișinău, însă proiectul amnistiei fiscale captează atenția tuturor, pentru că întrece în cinism și nerușinare tot ce se putea inventa în materie de nesimțire politică în Moldova ultimilor 25 de ani. Autorii și promotorii scandaloasei legi mizează pe un moment când se fac pregătiri pentru instalarea „președintelui ales” Dodon și e în plină derulare un conflict în sânul Partidului Liberal care i-a retras sprijinul politic ministrului Apărării Anatol Șalaru.

Ne vom referi pe scurt și la aceste derapaje politice. Igor Dodon, validat estimp de Curtea Constituțională, nu pierde timpul până la inaugurare și bombardează poporul cu declarații scandaloase, în spiritul programului PSRM și al scenariilor scrise la Moscova. Declarațiile lui Dodon sunt atât de aberante, atât de străine de asigurările de după alegeri ale socialistului că va fi „președintele tuturor”, încât după ce presa a încercat să le explice, analizeze și psihanalizeze (!) a ajuns la concluzia că delirul verbal al președintelui ales nu ar reprezenta decât o tentativă de a abate atenția publică de la malversațiunile regimului Plahotniuc. Igor Dodon nu se mai gândește să lupte cu oligarhii, nu mai invocă recuperarea miliardului de dolari furat, ci se războiește cu imaginarele trupe NATO, cu unioniștii, cu „românizarea” pe care Bucureștiul o promovează în Republica Moldova prin bursele acordate tinerilor și, pe de altă parte, cere Rusiei să-și intensifice politica de rusificare a moldovenilor. Dodon și-a făcut o cauză personală din a-l „combate” pe Traian Băsescu, pe care ține să-l deposedeze de a doua patrie, retrăgându-i cetățenia moldovenească.

Reproșurilor că și-a trădat promisiunile de a se bate cu „statul captiv”, Dodon le răspunde invariabil: vinovată e Opoziția, care i-a contestat mandatul și i-a îngăduit puterii să-și facă mendrele, adoptând legile și instalându-și oamenii docili înaintea confirmării sale ca șef al statului. Igor Dodon, după cum vedem, și-a găsit repede o scuză pentru inactivitatea sa de opozant al lui Plahotniuc, dar nu a oferit o explicație logică și coerentă pentru aberațiile sale post-electorale, pentru falsele teme ideologice și geopolitice cu care zăpăcește un popor jefuit și umilit de propria clasă politică.

Scandalul intern de la liberali, după eșecul din alegerile prezidențiale, când favoritul PL, care a marșat pe sloganul Unirii, a obținut doar 1,8%, pare unul real, deconspiră o rivalitate surdă pentru fotoliul de președinte al partidului. Dar de vreme ce a picat într-un moment când politicienii continuă să fure țara, iar Dodon își trâmbițează obsesiile rusofile, este privit de mulți ca o perdea de fum pusă la cale de cel căruia i se atribuie toate scenariile malefice din Moldova – „coordonatorul” guvernării. Nicolae Timofti a respins cererea PL de a-l demite pe Șalaru, considerând-o inoportună și insuficient argumentată –, așa că de rebelul ministru al Apărării se va ocupa noul președinte ales Dodon. Este ceea ce liderul socialist și-a dorit dintotdeauna, să pedepsească unionismul și atlantismul clamat de liberali. Se vor bucura Mihai Ghimpu și ortacii din PL ca tocmai Igor Dodon, „dușmanul românismului”, să le facă dreptate, să-i scape de camaradul care i-a trădat? Vom afla în următoarele zile.

Așadar, avem urgențe strigătoare la cer – sărăcia, miliardele furate, lipsa locurilor de muncă, depopularea, problemele din medicină și educație etc. –, și avem agende false impuse de politicieni. Și dacă guvernarea nu-și face datoria, ci exact contrariul – stimulează corupția și adâncește sărăcia –, la sfârșit de an Opoziția extraparlamentară a înaintat o listă de revendicări care se pot constitui într-un veritabil program de guvernare, cum ar fi, de exemplu, demonopolizarea economiei, oprirea schemelor frauduloase de procurare a energiei electrice, interzicerea firmelor offshore în domeniile strategice, colectarea de semnături pentru blocarea legii cu privire la punerea miliardului furat pe umerii populației și interzicerea amnistiei fiscale, desemnarea unui procuror cu adevărat independent, întâlniri lunare ale Opoziției și societății civile cu partenerii de dezvoltare pentru examinarea reformelor puse în aplicare de actuala putere și multe altele.

Regimul de la Chișinău nu are cum să agreeze agenda propusă de PAS și PPDA, însă guvernanții trebuie să știe că cineva stă cu ochii pe ei. Și, mai ales, trebuie să știe cetățenii că Moldova are o alternativă. Cum a existat o alternativă în alegerile prezidențiale și cum există și pentru cele parlamentare. Să știe că dezastrul poate fi oprit, că salvarea e în mâinile lor. Cu acest gând de încredere și responsabilizare vă propun să trecem în noul an, 2017.

XS
SM
MD
LG