Linkuri accesibilitate

De la Cvartetul de jazz Paul Weiner la Duo Tarara: un program muzical special cu înregistrări mai puțin cunoscute ale unor eminenți artiști români.

La mulți ani, dragi ascultători! Radio Europa Liberă și Victor Eskenasy vă propun astăzi un program muzical special cu prilejul sărbătorilor de iarnă.

Este o ocazie de a vă oferi cîteva daruri culese dintre cele mai interesante înregistrări, mai vechi sau mai noi, ascultate în anul 2016. Un an muzical fără mari surprize, dar cu cîteva tendințe interesante; între ele, și vestea venea de la Londra luna trecută, că, pentru prima dată, vînzările de înregistrări digitale, online, via Internet, au fost depășite de cele ale discurilor de vinil, LP-urile de odinioară revenite la modă. Și cîte dintre ele nu își așteaptă remasterizarea și redifuzarea și în lumea românească...

La ceas de iarnă și în atmosfera prelungită a Crăciunului în Republica Moldova vă invit să ascultați, pentru început, o colindă jazz, de pe un LP și în interpretarea unui cvartet de jazz complet uitate astăzi: Cvartetul de Jazz Paul Weiner și discul intitulat Spirale.

Paul Weiner, un pianist electronist de profesie, născut la Timișoara în decembrie 1947, a debutat într-un trio cu Eugen Gondi (baterie) și Emil Müller (chitară bas) în 1967 și și-a făcut apoi drum, cîștigînd notorietate, la Festivalul de Jazz de la Ploiești și la cel de la Sibiu.

În Cvartetul său cu care a înregistrat „Spirale”, Paul Weiner îi are alături pe Liviu Butoi (la flaut și oboi), Bela Kámocsa (chitară bas) și Gheorghe Hromadka (baterie). Melodia pe care o auziți, „Colinda H”, face parte dintr-un ciclu de compoziții ale lui Weiner ce prelucrează teme folclorice culese din diverse arii geografice. Indicativul „H” desemnează zona Hunedoara...

Coperta CD-ului vîndut de compania Electrecord în Japonia
Coperta CD-ului vîndut de compania Electrecord în Japonia

Cvartetul pianistului timișorean Paul Weiner și „Colinda H” de pe un vechi LP de colecție Electrecord, intitulat „Spirale”, care există și remasterizat, dar numai pe piața japoneză.

Și fiindcă am amintit LP-urile de odinioară, una dintre cele mai reprezentative înregistrări de muzică clasică pe o scenă românească îi aparține unui mare dirijor, ținut în umbră ani de zile.

Așa cum semnala într-o emisiune radio la Iași un muzicolog și profesor asociat al Conservatorului din capitala Moldovei, Alex Vasiliu, înregistrările dirijorului moldovean Antonin Ciolan - care a dirijat mult și la Chișinău în anii interbelici - ar merita recondiționate și făcute cunoscute atît românilor cît și pe plan internațional.

Umbra lăsată peste activitatea lui timp de cîteva decenii s-a datorat faptului că a acceptat să fie directorul Operei la Odesa, timp de doi ani, sub regimul antonescian. Deși exonerat de orice vină după o anchetă și cîteva luni de închisoare, Antonin Ciolan, formatorul unor remarcabili dirijori după război, la Cluj, nu a lăsat în urmă, pe disc, decît o mînă de lucrări, între care și o memorabilă primă Simfonie de Johannes Brahms, cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii din Cluj, din care vă invit să ascultați un scurt fragment revelator.

Dirijorul Antonin Ciolan
Dirijorul Antonin Ciolan

Dirijorul moldovean Antonin Ciolan la pupitrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii din Cluj, în 1968, într-o scurtă perioadă de relaxare de regim comunist, doi ani înainte de moartea sa.

Vă spuneam că LP-urile par să tindă să redevină un obiect de colecție pentru mai tinerii melomani, împreună cu înregistrările mp3 sau flac, vîndute pe Internet. O tendință limitată de măsura în care unele vechi înregistrări pe LP au avut tiraje foarte mici, sau unele au fost exclusiv documentare. O situație în care nu ai de ales decît să achiziționezi o piesă muzicală în format comprimat audio. Cum sînt convins că printre Dvoastră se află și iubitori de operă, de canto, am ales ca exemplu cîteva înregistrări de acest gen, rarități, cu mari voci ale scenei române.

Coperta LP-ului Supraphon cu laureații români ai Concursului de canto al Festivalului Primăverii Pragheze din 1954
Coperta LP-ului Supraphon cu laureații români ai Concursului de canto al Festivalului Primăverii Pragheze din 1954

În 1954, trei dintre viitorii soliști de renume, iubiți, ai Operei române, erau laureați ai Concursului de canto al Festivalului Primăverii Pragheze și vocile lor era imortalizate pe un disc al casei Supraphon. Între cei trei se afla soprana Magda Ianculescu, care înregistra împreună cu Orchestra Simfonică a orașului Praga, dirijată de Vaclav Smetacek, Caro nome, aria Gildei din Rigoletto, opera lui Verdi. O voce tînără, la 25 de ani, superbă...

O tînără pe atunci soprană, Magda Ianculescu, în 1954. Nu mai puțin strălucitor, cîștigător al Medaliei de Aur și al Marelui Premiu la același concurs la Praga, în 1954, era baritonul Nicolae Herlea, care înregistra în aceeași companie, celebra arie din Bărbierul din Sevilla, opera lui Rossini, Largo al factotum. Ascultați-l...

Cele șapte cîntece pe versurile lui Clement Marot în interpretarea sopranei Iolanda Mărculescu, înregistrare Supraphon
Cele șapte cîntece pe versurile lui Clement Marot în interpretarea sopranei Iolanda Mărculescu, înregistrare Supraphon

Tînărul și admirabilul bariton Nicolae Herlea, în 1954, la 27 de ani, la Praga. Și tot de la Praga, grație companiei Supraphon și grijii cehilor, se păstrează timbrul și grația unei alte remarcabile voci a României: Iolanda Mărculescu, aproape uitată astăzi, după ce, în 1968, s-a stabilit în Statele Unite, pentru a deveni o profesoară de canto mult apreciată la Conservatorul Milwaukee-Wisconsin.

Numele ei l-am găsit recent într-un admirabil volum, adevărată istorie a muzicii, apărut la Polirom, Pagini de jurnal, ale Irinei Procopiu. Președinta Asociației Muzicale Române, amintea de multe ori în 1945-46 vocea tinerei Iolanda Mărculescu, eleva profesorului Constantin Stroescu, recompensată atunci cu unul din premiile Asociației. „Vocalizele le cîntă la perfecție”, nota Irina Procopiu...

O voce admirată, vă spuneam și la Praga, unde Iolanda Mărculescu înregistra o primă versiune - a doua avea să o înregistreze în Statele Unite - a Celor șapte cîntece enesciene pe versurile lui Clement Marot, în 1957, acompaniată de pianistul Alfréd Holeček.

Expresiva și plăcută voce a tinerei Iolanda Mărculescu pe un vechi LP Supraphon.

Coperta CD-ui de succes al Duo Tarara cu muzica lui George Enescu
Coperta CD-ui de succes al Duo Tarara cu muzica lui George Enescu

Și fiindcă l-am amintit pe George Enescu, vă propun în încheierea acestui program muzical special, un compact disc apărut în 2016 ce a stîrnit entuziasm printre criticii occidentali, unul dintre ei, în Franța, calificîndu-l cu un singur cuvînt drept „genial”. Este vorba de CD-ul purtînd titlul „Childhood impressions” (Impresii din copilărie), înregistrat de violonistul Ștefan Tarara și de pianista Lora Vakova-Tarara, pentru casa germană Ars Produktion. În ambianța unei biserici din Wuppertal, Duo Tarara, a înregistrat Sonatele Nr. 1, op. 2 și Nr. 2 op. 6 pentru vioară și pian de George Enescu, împreună cu admirabilele Impresii de copilărie enesciene, pe sunetul cărora încheiem acest program special de daruri muzicale. Nu înainte de a vă ura din nou La mulți ani! și un An Nou cu bucurii!

XS
SM
MD
LG