Linkuri accesibilitate

„Retorica contra-productivă, agresivă si non-prezidențială” a lui Igor Dodon (Aurelia Peru/agora.md)


Un inventar al provocărilor și oportunităților pentru agenda europeană în 2016 (Dionis Cenușă/IPN).

Igor Volniţchi se întreabă în cel mai recent editorial de pe tribuna.md dacă va face Igor Dodon din religia creştin-ortodoxă o idee naţională? Întrebarea i-ar fi fost sugerată autorului de relaţia vădit călduroasă afişată de Igor Dodon în raport cu Biserica. Preşedintelui nou ales i-ar trebui aşa o idee, mai crede Volniţchi, pentru a „supravieţui” politic în condiţiile în care aşteptările electoratului de la primul şef de stat ales direct de către cetăţeni în ultimii 15 ani sunt exagerat de mari, iar prerogativele sale sunt relativ reduse. O atare încercare implică însă mai multe riscuri, atenţionează Volniţchi, iar cel mai important ar fi că atunci când puterea laică încearcă să implice clerul/credinţa în acţiunile sale, se face un pas serios spre fundamentalism. Volniţchi îl atenţionează pe final pe noul şef de stat asupra faptului că ar putea scăpa uşor lucrurile de sub control, dacă totuşi va apela la religie în intenţia de a găsi o idee naţională care să consolideze societatea aşa cum declară.

Un articol de pe agora.md şi două comentarii de pe reţeaua de socializare FB se ocupă de retorica preşedintelui Igor Dodon din ajunul învestirii. Politologul Aurelia Peru, încă consilier politic al preşedintelui Nicolae Timofti, crede că unele declaratii ale președintelui ales demonstreaza că promisiunea sa de a fi „președintele tuturor” este o scenă de fariseism în retorica electorală. „Opinia despre „românizarea” celor care fac studii în România, expusă într-un interviu recent, poate fi acceptată pentru Igor Dodon, ex-președinte PSRM, dar, în nici un caz, pentru președintele Republicii Moldova”, scrie ea. Potrivit Aureliei Peru, consilierul de comunicare a preşedintelui Dodon ar avea o problemă dacă admite ceea ce numeşte „retorică contra-productivă, agresivă si non-prezidențială.”

Şi fostul premier Ion Sturza se referă la prestaţia lui Igor Dodon într-o postare pe pagina sa de FB. După părerea sa, „şcolit în epoca lui Voronin”, Igor Dodon ar fi un exemplar rar de „cinism, demagogie şi proastă educaţie”. „Convins adept al moldovenismului primitiv, antioccidental şi românofob, vrea cu tot dinadinsul să ne ducă la poarta celui care se vede ţarul celei de-a treia Roma, cea Asiatică, scrie Sturza şi continua: „ar fi bine să le explicăm moldovenilor că, de fapt, Igor Dodon doreşte să construiască o nouă cortină de fier pe Prut, să anuleze libera circulaţie, să îngrădească posibilitatea copiilor să-şi facă studiile nu numai în România, dar şi în Occident. Aceasta însemna denunțarea acordului cu Uniunea Europeană şi nimic altceva.”

Iar după părerea Ralucăi Răducanu, care semnează un comentariu pe agora.md, aventura prezidențială a lui Igor Dodon a început cu o campanie controversată asupra căreia mulți au căzut de acord că a întors Republica Moldova în Evul Mediu și continuă cu o serie de declarații cel puțin neinspirate pentru un președinte ales, multe dintre ele dincolo de limita constituționalității. În calitate de președinte ales și de viitor șef al Armatei, a declarat că Republica Moldova n-ar trebui să aibă armată. În calitate de viitor reprezentant oficial al statului în relația cu alte state, a declarat, ignorând direcția oficială de politică externă, că aderarea Republicii Moldova la UE se va face fără Transnistria și fără Găgăuzia.

Tot în sfera subminării suveranității și integritărții teritoriale a Republicii Moldova se înscriu și felicitările transmise lui Vadim Krasnoselki, noul lider de la Tiraspol, pentru câștigarea alegerilor din regiunea transnistreană.

Având în vedere aceste „derapaje”, conchide Raluca Răducanu, mandatul său se anunță periculos nu doar pentru ordinea constituțională, dar și pentru ordinea socială.

Un comentariu de pe Agenţia IPN face, sub semnătura lui Dionis Cenuşă, inventarul provocărilor și oportunităților pentru agenda europeană în 2016. Autorul porneşte de la ideea că o problemă majoră ar fi că stabilizarea politică a Moldovei s-a făcut din contul monopolizării puterii politice de către un singur grup politico-oligarhic, care gravitează în jurul Partidului Democrat. În consecință, reformele politico-economice inițiate în 2016 au fost croite mai degrabă urmărind interesele guvernării și mai puțin cele publice. În continuare, autorul vorbeşte despre trei mari provocări în faţa punerii în practică a agendei de integrare: emergenţa preşedintelui prorus, care se va concentra pe o diminuare treptată a integrării europene și înlocuirea acesteia cu vectorul euroasiatic; protocolul moldo-rus semnat la Moscova în noiembrie 2016, care dă prioritate angajamentelor Moldovei în CSI, organizație regională plasată în topul priorităților politicii externe rusești; şi monopolizarea puterii politice de către un singur grup oligarhic. UE trebuie să condiționeze reformele care diminuează poziția de monopol ale grupărilor politico-oligarhice, mai crede Cenuşă, prin stimularea competiției politice, economice și mediatice.

XS
SM
MD
LG