Propunerea vicecancelarului şi ministrului federal al economiei, social-democratul Sigmar Gabriel, a declanşat controverse în Germania. La sfîrşitul săptămînii trecute, Gabriel a lansat propunerea de a reduce alocaţiile pentru copiii cetăţenilor europeni care lucrează în Germania, în cazul că aceşti copii nu se află alături de părinţii lor. Gabriel a spus că alocaţiile pentru această categorie de persoane să fie armonizată cu cea din ţările lor de provenienţă. În principiu, este vorba despre persoane care nu au cetăţenia germană, dar care lucrează temporar în Germania sau care doar domiciliază în Germania fără să fie încadrate în cîmpul muncii şi nu plătesc impozite şi contribuţii sociale.
În cîteva oraşe mari, a explicat vicecancelarul, există străzi întregi cu locuinţe deteriorate, închiriate unor migranţi ai căror copii nu trăiesc în Germania, dar încasează alocaţii prevăzute pentru cetăţeni germani.
Organizaţia tineretului social-democrat (Jusos) a criticat propunerile lui Gabriel, care este şi şeful Partidului Social-Democrat (SPD). „A vorbi despre o migraţie în sisteme sociale este populism şi constituie o formă de propagandă pe seama unor copii”, a declarat şefa tineretului social-democrat, Johanna Uekermann, într-un interviu acordat ziarului berlinez „Der Tagesspiegel”. Lumea nu va deveni mai dreapta dacă unor familii li se vor lua cîteva sute de euro. Dacă Gabriel vrea să vorbească despre dreptate, atunci ar fi mai indicat să discute despre impozitarea celor cu venituri foarte mari şi cum poate fi stopată deturnarea fiscală, a explicat Uekermann.
Primul ministru social-democrat al landului răsăritean Brandenburg, Dietmar Woidke, în schimb, i-a luat apărarea lui Gabriel. El a declarat ziarului citat, că ar trebui găsite reglementări la nivel european în vederea opririi fraudării sistemelor sociale.
Şi Uniunea Oraşelor şi Comunelor din Germania (Deutscher Städte- und Gemeindebund) şi Uniunea Creştin-Democrată (CDU) au salutat propunerea lui Gabriel. Preşedintele Uniunii Oraşelor a declarat ziarului „Passauer Neue Presse” că între diferitele ţări europene există un mare decalaj între alocaţiile lunare stabilite pentru copii. Acest decalaj poate cuprinde chiar cîteva sute de euro.
Problema alocaţiilor nu este nouă. Ea a mai fost abordată şi în anii trecuţi. În cartierul berlinez, Neukölln, de pildă, trăiesc numeroase familii originare din Bulgaria şi România pentru care alocaţia constituie singura lor sursă de venit. O femeie din România care se află în această situaţie a declarat unor jurnalişti că la Bucureşti alocaţia pentru un copil e de aproximativ 20 de euro, pe cînd în Germania e de 10 ori mai mare.
În cursul acestui an s-au cheltuit aproape 6 miliarde de euro pentru alocaţiile a două milioane de copii cu cetăţenia germană şi ne-germană. Potrivit Agenţiei Federale pentru Muncă, cele mai numeroase grupe de cetăţeni europeni care primesc alocaţii în Germania sînt polonezii şi italienii (cu 231.000, respectiv 131.000 de copii). În ordine descrescătoare urmează cetăţeni din Serbia (128.000), România (107.000), Croaţia (81.000), Grecia (80.000), Bulgaria (65.000), state ale fostei URSS - inclusiv Moldova - (62.000), Bosnia/Herţegovina (45.000), Ungaria (34.000), Kosovo (33.000), Portugalia şi Spania (cu 32.000) şi Olanda (29.000).
Situaţia statistică din Berlin prezintă o imagine puţin diferită faţă de cea la nivel federal. În capitala Germaniei pe primul loc se află polonezii care primesc alocaţii (87.000), urmaţi de români (15.000), croaţi (12.000), cehi (9000), maghiari (8600), bulgari (5500) şi greci, respectiv italieni (3300). Suma totală pentru alocaţii plătite pentru copiii care nu locuiesc în Germania se cifrează, pe anul în curs, la 476 millione de euro.
