Linkuri accesibilitate

Perspectivele și așteptările anului politic 2017 (VIDEO)


Punct si de la capăt cu Vasile Botnaru și analiștii politici Igor Volnițchi și Nicolae Negru.

Intrăm în Anul Nou cu un nou președinte, care trage după el o trenă lungă de promisiuni electorale, unele mai valabile ca oricând, tocmai bune de pus, ca busuiocul, la icoane, să zicem cea cu miliardul furat, altele, incomode, ca valiza fără toartă, vorba lui Voronin, de care, probabil, ar fi bucuros să scape, doar de s-ar găsi cineva să îl împiedice să le onoreze.

La ce să ne așteptăm în viitorul apropiat? Aceasta este întrebarea la care vor răspunde interlocutorii mei de astăzi.

Vasile Botnaru
Vasile Botnaru

Europa Liberă: Dacă tot este clar cine va rosti felicitarea de Revelion la Televiziunea Naţională, acum să vedem cu ce desagă vine acest „Moş Crăciun” pentru anul 2017. În felul acesta facem şi un bilanţ al anului 2016. Dar sigur că ne interesează ce bagaje, ce moştenire lasă acest an pentru următorul. Şi am invitat în studioul de la Chişinău doi observatori foarte atenţi ai vieţii politice – Igor Volniţchi şi Nicolae Negru. Igor, am să încerc să intru în subiect în trombă. Dumneata, într-un interviu pentru Europa Liberă dimineaţă [15 decembrie] ai lansat ipoteza că partidul de guvernământ, că, de fapt, este unul acum, are nevoie de confruntare ca de aer, ca să se reabiliteze după alegerile prezidenţiale eşuate pentru democraţi. Şi, evident, în spectacolul acesta are nevoie de un adversar. Rolul acesta şi-l asumă deja foarte zgomotos viitorul preşedinte Igor Dodon. Insişti pe teza aceasta, se confirmă?

Igor Volniţchi: „Da, aşa se pare. Şi nu doar pentru partidul de guvernare, pentru Partidul Democrat este necesar acest lucru, ci şi pentru preşedintele deja validat Igor Dodon. Pentru că doar în condiţiile unei lumi politice bipolare, ambii, şi guvernarea, pe de o parte, şi preşedintele, pe de altă parte, pot supravieţui politic. Acest lucru e necesar şi din alt punct de vedere ambelor tabere, pentru că le permite să scoată undeva la periferie alţi oponenţi, alţi adversari politici și, în primul rând, pe cei de pe dreapta politică, Andrei Năstase şi Maia Sandu împreună cu partidele lor. Pentru că, atunci când tu divizezi societatea după două criterii care îţi convin, ceilalţi, dacă nu au capacitatea să furnizeze o temă politică minimum la fel de importantă, minimum la fel de interesantă, care, la rândul său, ar duce la o polarizare a societăţii, însă pe alte criterii, pierzi lupta. Acest lucru îl înţelege, cred eu, şi guvernarea, şi, pe de altă parte, îl înţelege şi Igor Dodon. A propos, Igor Dodon este chiar într-o situaţie puţin mai delicată decât guvernarea. Guvernarea, cum n-ai da, tot timpul va avea un oponent şi societatea va fi polarizată, indiferent de principiul pe care va fi polarizată, oricum, la celălalt capăt pe o parte a baricadelor va fi guvernarea. Igor Dodon trebuie să lupte pentru această postură, pentru a fi cel de al doilea oponent.”

Europa Liberă: Două precizări. Ce muniţie are Igor Dodon la dispoziţia dânsului, după ce, mai ales, i s-a şubrezit lista de împuterniciri? Şi doi, cum rămâne cu preşedintele tuturor?

Igor Volniţchi: „Igor Dodon are, în primul rând, un apreciabil capital electoral. Cele 52%, aşa cum sunt ele contestate, dar sunt ale lui de la cetăţenii care au participat la votare şi care încă au foarte mari aşteptări de la dumnealui.”

Europa Liberă: Bine, să fie chiar şi 40%, dar aşteptările nu se transformă în împuterniciri.

Igor Volniţchi: „Este foarte important să nu piezi acest val al aşteptărilor şi să ştii să-l întorci în favoarea ta, obţinând beneficii politice. Spre exemplu, Igor Dodon, înţelegând cât de mult riscă, având prerogative reduse, să piardă acel enorm credit de încredere care l-a adus în fruntea statului, poate declanşa acum orice iniţiativă. Şi el a spus la un moment dat că nu exclude că ar putea iniţia un referendum naţional. Iată acest referendum naţional poate fi...”

Europa Liberă: Pe ce subiect?

Igor Volniţchi: „Este vorba despre aceleaşi împuterniciri, care ele şi aşa fiind reduse şi care nu îi permiteau să soluţioneze, să facă faţă acelor promisiuni electorale pe care le făcuse, ele după alegerea lui Igor Dodon încă au fost şi mai tare ciopârţite. Şi, într-un fel, lui i s-a ridicat mingea la fileu şi el, având susţinerea, repet, a 52% din cei care au participat la votare, poate considera că are dreptul moral să ceară aceste prerogative lărgite. Cât priveşte ceea ce aţi întrebat cu un preşedinte al tuturor, ok, un preşedinte al tuturor este cel care găseşte o idee naţională şi cel care rezolvă problemele întregii societăţi. Şi, în acest caz, aceste prerogative suplimentare pe care ar putea să le ceară ele vin ca o mănuşă, cad perfect.”

Europa Liberă: Nicolae Negru, dumneavoastră sunteţi de acord cu teza lui Igor, care, de fapt, vine în contradicţie cu zicala: „O pace şubredă e mai bună decât un război crâncen”? Încrâncenarea aceasta, pe care am văzut-o şi pe vremea altor preşedinţi, oare ar fi mai favorabilă pentru adversarii politici care, cel puţin formal, sunt adversari?

Nicolae Negru: „ Desigur, pentru guvernare este important să aibă un adversar, dar nu orice adversar îi este convenabil. Nu este convenabil pentru guvernare să aibă adversari pro-europeni, am în vedere să fie PAS adversarul PD-ului sau Partidul Demnitate şi Adevăr. Dar, iată, Igor Dodon este bine plasat în acest sens. De ce? Fiindcă el este zgomotos, vorbeşte foarte mult şi poate face foarte puţin. Poate împiedica foarte puţin din ceea ce îşi pune în gând să facă această guvernare. Şi mie mi se pare că domnul Dodon îşi joacă perfect rolul. Poate, de aceea a şi fost ales, fiindcă este bun în acest rol. Fiindcă, dacă ne uităm puţin în urmă, chiar până acum felul în care s-a manifestat Partidul Socialiştilor, el cumva favoriza, era cumva la unison cu eforturile partidului de guvernământ.”

Europa Liberă: Bine, dar să o luăm cu promisiuni, să zicem, nu chiar globale – decretul numărul doi, retragerea cetăţeniei pentru Băsescu. De exemplu, aşa ceva face parte dintr-un război eficient? Guvernarea ar accepta aşa un pic de ciorovăială cu Băsescu?

Nicolae Negru: „Ar accepta guvernarea. De altfel, să menţionăm că mai înainte primul decret era despre întoarcerea miliardului. Acum s-au cam schimbat priorităţile domnului preşedinte ales. Încă nu este preşedinte, fiindcă nu a depus jurământ. Acum s-au schimbat puţin priorităţile şi aceasta, da, este în folosul guvernării. Este în folosul guvernării chiar şi eventuala ridicare a cetăţeniei domnului Băsescu. Să nu uităm cu cine se află în parteneriat Partidul Democrat în România. Se află în parteneriat cu o formaţiune care deloc nu-l agreează pe Băsescu şi i-ar plăcea chiar, cred că ar aplauda unei eventuale acţiuni de acest fel din partea guvernării. Ceea ce am mai observat, domnul Dodon face promisiuni chiar foarte generoase. De exemplu, prima lui declaraţie după validarea alegerilor de către Curtea Constituţională a fost că în 2017 viaţa cetăţenilor se va schimba în bine, la concret el va face. El, de fapt, nu poate face nimic. Dar aceasta ar însemna, într-un fel, că există o încredere, o convingere că ceea ce va face în continuare PD îi va prii nu numai PD-ului, dar şi lui Igor Dodon. Dar, cum spuneam, această aparentă confruntare îi convine Partidului Democrat sau coordonatorului executiv nu numai pornind de la situaţia internă, nu numai din raţiuni de ordin intern, dar şi din raţiuni de ordin extern, fiindcă atunci importanţa sa ca element coordonator creşte. Fiindcă, poftim, o forţă în interiorul Republicii Moldova vrea să abată Republica Moldova de la cursul european. Şi cine este forţa care poate să o oprească? Partidul Democrat.”

Europa Liberă: Acum ambii încercaţi să-mi sugeraţi că este un fel de bătaie în ring, într-un meci cumva aranjat. Or, în exterior, la Kremlin, în primul rând, probabil, totuşi, se contează pe un jucător pe bune, care la un moment dat ar face o breşă în apărarea pro-europeană de la Chişinău. Sau nu e aşa?

Igor Volniţchi: „Eu nu ştiu dacă putem vorbi de acţiuni, undeva, bine gândite sau coordonate de cele două tabere. Eu cred că, până nu avem proba contrarie, ar fi bine să folosim un astfel de termen – coincidenţa de interese. Să luăm acelaşi exemplu despre care aţi vorbit şi dumneavoastră, şi domnul Negru, retragerea cetăţeniei domnului Băsescu. Domnul Dodon ce câştigă? În primul rând, el demonstrează că are forţa să-şi onoreze anumite promisiuni electorale. În al doilea rând, loveşte destul de puternic într-o tabără pe care singur şi-a desenat-o politic anterior ca adversară, tabăra unionistă. Ce câştigă guvernarea? Evident că are foarte mult de câştigat. Pentru prima dată în istoria scurtei independenţe a Republicii Moldova, extrema dreaptă rămâne total neacoperită. După această cădere vizibilă a PL şi după eşecul altor forţe declarate unioniste de a ocupa nişa ce rămăsese liberă, iată că această extremă dreaptă este liberă. Şi dacă ne amintim, acest segment de electorat anterior era evaluat la circa 10%. Acum se zice ar fi echivalentul undeva a 20-22%, iar potenţialul de creştere ar fi până la circa o treime din alegătorii Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Aceasta după 1,8% pe care le-a luat Ghimpu?

Igor Volniţchi: „Nu ale lui Ghimpu. El nu s-a dovedit a fi cel mai bun exponent, nu a reuşit, mai bine zis, să convingă curentul unionist să se unească. Eu vorbeam de acele estimări ale curentului unionist, nu legat de un partid anume. Închipuiţi-vă situaţia şubredă a guvernării, s-a eliberat extrema dreaptă, care are un potenţial de creştere apreciabil, vine un cineva anume neconvenabil guvernării, spre exemplu, Băsescu, pentru că se vorbeşte foarte mult că ar putea să-şi lanseze un proiect politic în Republica Moldova, fiind şi cetăţean al Republicii Moldova, să se pregătească de alegerile din 2018. Va fi un eventual proiect politic al lui Traian Băsescu controlabil de către Preşedinţie, de către guvernare ş.a.m.d.? Evident că nu. Mai bine îngrădeşti accesul lui Băsescu. Igor Dodon îşi are interesul lui şi am zis care e. Guvernarea îşi are al său interes, să nu apară o extremă dreapta, un pol de dreapta unionist puternic, bine coagulat, bine ţinut în mâini de către cineva şi care la un moment dat poate deveni un jucător politic foarte şi foarte serios şi care poate diviza societatea în alte două tabere, dar deja neconvenabile nici preşedintelui Dodon, şi nici actualei guvernări. La astă mă refeream, când ziceam că de multe ori nu ştiu dacă putem vorbi de înţelegeri, pentru că până la proba contrarie, mă rog, ar fi corect să zicem aşa. Dar este evident că ambelor tabere, şi echipei preşedintelui Dodon, şi echipei aflate la guvernare, Partidului Democrat, le convine ca anume ei să fie cei doi poli de putere. Şi, probabil, acţionează reieşind din această realitate.”

Europa Liberă: Dar ne-preşedintele Plahotniuc va accepta, totuşi, să îi atribuie preşedintelui Dodon un rol atât de vizibil?

Igor Volniţchi: „Domnul Plahotniuc, dacă ne uităm în biografia dumnealui politică, tot timpul şi-a ales parteneri pe care i-a apropiat foarte mult, nu ştiu dacă e cuvântul corect, dar cred că îl putem folosi în acest context, le-a permis să se manifeste, să crească până la un anumit nivel, uneori până la nivel inimaginabil de mare, de unde se părea că nu mai poate fi dat jos politicianul respectiv.”

Europa Liberă: Până la doi metri chiar.

Igor Volniţchi: „Inclusiv. Şi avem cazuri de acestea minimum trei. Şi politicianul respectiv, oricât de sus era, cădea brusc. Prin urmare, această creştere este una controlată. Există, probabil, undeva anumite pârghii de influenţă pentru a o stopa la momentul potrivit, când devine una periculoasă. Dar, zic, este suficient să aruncăm o privire în urmă, în ultimii ani din istoria politică recentă a Republicii Moldova, şi vom vedea 1.000 de exemple la figurat, multe exemple de acest fel.”

Europa Liberă: Domnule Negru, eu vreau să vă rog să analizăm un pic şi următoarea situaţie, paradoxală din punctul de vedere al unora. Partidul Democrat, care, de fapt, şi-a retras candidatul, a sprijinit-o pe Maia Sandu şi a clacat...

Nicolae Negru: „Nu, l-a sprijinit pe Dodon.”

Europa Liberă: Neoficial. Dar ce a spus la televizor: „Votaţi un candidat pro-european”. Deci, a retras candidatura lui Lupu, a clacat cu Maia Sandu şi acum tot rămâne pe cal. Pentru că, de fapt, i-a luat preşul de sub picioare lui Dodon şi, toată lumea cade de acord, prin aceste votări rapide în Parlament, l-a cocoloşit, l-a îmbrăcat într-o cămaşă de forţă şi îl lasă în ring să se războiască cu Băsescu, cu unioniştii, cu manualele, să facă un fel de figuraţie de aceasta marţială. Dar, în esenţă, Partidul Democrat bine mersi trage în continuare sforile pe baza unei votări în scrutinul parlamentar contestată de multă lume.

Nicolae Negru: „Eu m-aş întoarce la întrebarea cum se uită Moscova la această situaţie.”

Europa Liberă: Da. Eu nu am uitat-o. Îl voi ruga şi pe Igor.

Nicolae Negru: „Cum se uită Moscova şi ce are Moscova, în cazul în care domnul Dodon este şi el o marionetă cum au fost şi alţii, s-a văzut pe parcurs. Pentru Moscova, totuşi, este importantă victoria lui Dodon. Ea este o victorie simbolică, iar în politică şi în geopolitică simbolismul contează foarte mult.”

Europa Liberă: Da. Am văzut la televiziunile ruseşti bucuria Soloviov-ilor.

Nicolae Negru: „Dacă aţi văzut la televiziunile ruseşti, dar dacă aţi văzut şi la alte televiziuni, şi în presa occidentală, că Rusia a avansat, a mai rupt o bucată din spaţiul de influenţă sau din sfera de influenţă, aşa cum consideră Rusia, a Occidentului. Şi, evident, creşte inima de bucurie fiindcă după victorii simbolice pot veni şi victorii adevărate. Aceasta, într-un fel, este o rândunică – Dodon. Dacă peste doi ani, în alegerile parlamentare Partidul Socialiştilor ia majoritatea, atunci această victorie simbolică va deveni cât se poate de palpabilă şi eficientă. Deci, nu are de ce fi împotrivă Moscova la aceste relaţii de amor secret între putere şi domnul Dodon. Ba dimpotrivă, ar încuraja aceasta. De ce? Fiindcă aceasta îi permite domnului Dodon să se manifeste şi aceasta, într-un fel, atunci când te joci, poţi involuntar să te descoperi. Îl am în vedere acum pe domnul Plahotniuc, poate să se descopere, puterea se poate descoperi. Şi atunci se poate interveni cu o lovitură sau cu o mişcare surprinzătoare. Pe de altă parte, eu nu aş merge aşa de departe ca domnul Volniţchi, să gândesc că domnul Băsescu pune la cale aici o mişcare unionistă sau o formaţiune unionistă şi o implicare foarte puternică.”

Europa Liberă: Bine, dânsul a zis: „De exemplu, Băsescu care vine...”

Igor Volniţchi: „Şi am mai zis că se vorbeşte intens la această temă.”

Europa Liberă: Da.

Nicolae Negru: „De exemplu. Dar nu cred că Plahotniuc sau cineva de acolo nu urmăreşte această situaţie. Iarăşi, e o lovitură simbolică, e o lovitură de plăcere. Sunt loviturile de graţie. După ce ai obţinut o anumită victorie, loviturile de acest fel produc cel mai mare efect. Şi în cazul de faţă, da, aici coincide şi interesul lui Dodon, şi interesul Partidului Democrat. Dar nu mai departe, fiindcă e riscant. Dacă Partidul Democrat se implică şi, într-un fel, chiar împinge la margine, radicalizează această mişcare, fiindcă este esenţială, la 30% nu te joci în felul acesta. Şi pe urmă rişti o reacţie de partea cealaltă. Iar puterea depinde foarte mult de Bucureşti, 150 de milioane de euro împrumut. De fapt, Bucureştiul a salvat, până la acordul cu FMI, a salvat Republica Moldova de la faliment.”

Europa Liberă: Or, conducta se mai construieşte, conexiunile electrice...

Nicolae Negru: „Sunt multe de făcut. Nu e de glumit.”

Europa Liberă: Chiar dacă Dragnea vine la putere.

Nicolae Negru: „Da, chiar dacă Dragnea vine la putere. Aşa că domnul Plahotniuc, chiar dacă se joacă, dar nu până a merge aşa de departe...”

Europa Liberă: Să-i facă plăcere umilirea lui Băsescu. Dar să rămânem în zona aceasta fantezistă, zic prezumtivă. Se spunea că chiar Vlad Plahotniuc, zis Ulinici, ar putea la un moment dat să vrea să smântânească oala aceasta a unioniştilor, că el ar vrea să încalece mişcarea unionistă pe faţă sau din umbră. Faptul că noul preşedinte şi-a ales drept ţintă unioniştii înseamnă aceasta că ei au devenit într-adevăr importanţi, nu e o glumă? Şi atunci, dacă ei sunt atât de importanţi, nu ar vrea PD cumva, cu una dintre mâinile disponibile, să dirijeze şi această mişcare sau să o aibă în vedere?

Igor Volniţchi: „Este adevărat. Şi presupuneri, iarăşi, am auzit, în repetate rânduri, că se fac la această temă şi iarăşi se ia drept reper anul 2018. Paradoxal, dar coincide acest an de reper şi în luările de atitudine ale unioniştilor, şi în luările de atitudine ale unora cărora nu putem la această etapă să le spunem tocmai unionişti. Ce se are în vedere? O opinie, pe care am auzit-o şi aş vrea să o împărtăşesc aici, se zice că Vlad Plahotniuc, având întreaga putere în stat, având, practic, orice dorinţă, orice vis împlinit, şi aici mă refer inclusiv la capitolul răfuială cu oponenţi politici, control asupra clasei politice ş.a.m.d., nu are doar două lucruri. Repet, este o opinie pe care am auzit-o şi îmi pare demnă de atenţie. Care sunt aceste două lucruri pe care nu le are Vlad Plahotniuc? O funcţie, una din primele funcţii în stat pentru a rămâne în istorie şi pentru a se considera împlinit, din punct de vedere al carierei politice, şi un loc în istorie. Iar în contextul acelui loc în istorie, se vehiculează scenariul despre care aţi vorbit dumneavoastră, domnule Botnaru, că Vlad Plahotniuc la un moment dat ar fi tentat să încalece căluţul electoral unionist şi chiar să înfăptuiască unirea, să facă o pregătire Republicii Moldova către unirea cu România. Aceasta i-ar garanta un loc anume în istorie, de ce nu?, poate, şi anumite funcţii la Bucureşti şi, poate, şi o anumită imunitate pe viitor, după ce pleacă din politică, fie că e vorba de politica moldovenească, fie că de cea românească. Dar, repet, acestea sunt nişte scenarii, poate fanteziste, cum le-aţi numit dumneavoastră, dar ele se discută. Şi să ştiţi că nu există fum fără foc, aşa? Iată şi în cazul acesta noi, cred, măcar cu o anumită doză de scepticism, măcar cu o anumită doză de neîncredere, dar trebuie să luăm în calcul şi ceea ce se vorbeşte neoficial. Mult mai clare lucrurile vor deveni după preconizatul congres al PD. Urmează, din câte înţeleg eu, să se ia anumite decizii. Or, demisia lui Marian Lupu nu a fost deloc întâmplătoare. Dacă domnul Plahotniuc va ieşi în prim-plan, vom putea face anumite concluzii şi în ceea ce ţine de scenariile fanteziste menţionate mai sus.”

Europa Liberă: Adică, dacă va vrea să fie preşedintele partidului?

Igor Volniţchi: „Da. Dacă dumnealui rămâne în umbră, atunci ajungem la concluzia că aceste scenarii sunt pur fantezie, născocite de cineva şi lansate în spaţiul public pentru a testa, eventual, reacţia opiniei publice. Repet, sunt multe lucruri care vor deveni clare într-o săptămână, maximum două. Şi când zic o săptămână, maximum două, am în vedere nu doar congresul PD, nu doar acele informaţii neoficiale despre posibile extinderi ale acestui partid, fuziuni, absorbţii, cum zicea domnul Diacov, atunci când a fost întrebat de fuziuni, dar am în vedere şi acea reformă a clasei politice demarată încă în luna august şi de care nu se ştie de ce toţi cam au uitat. Ea nu a fost lansată pur şi simplu, era un plan bine pus la punct, un scop bine ţintit, care urmează să fie atins în scurt timp. Mulţi se rezumă la a crede că acest scop este doar schimbarea sistemului electoral pe unul mixt sau pe unul uninominal. Şi dacă nu e aşa? Şi dacă şi sistemul electoral mixt sau uninominal este doar un punct într-un scenariu şi nu punctul final? Şi dacă e nevoie de acest sistem pentru a consolida anumite poziţii politice pentru un plan geopolitic? Sunt o mulţime de întrebări. Şi noi nu putem la această etapă să privim lucrurile cu superficialitate. Ba chiar suntem obligaţi să luăm în calcul şi scenariile neoficiale fanteziste.”

Europa Liberă: Vreau să revin la meciul acesta dintre preşedinte şi PD. Iarăşi, vreau să ştiu dacă preşedintele pro-moscovit va avea în persoana preşedintelui neoficial un adversar în ceea ce priveşte reorientarea spre Răsărit? Plahotniuc până nu demult dădea foarte clar semnale că este un zăgaz în faţa penetrării televiziunilor ruseşti. A zic chiar e gata să sacrifice din veniturile lui numai să oprească propaganda rusească. Continuă el să fie antipropagandistul? Sau joacă la două capete, cum se spunea până nu demult?

Nicolae Negru: „Deocamdată, el vrea să îmbine utilul cu plăcutul. Adică, să nu piardă nici veniturile care sunt substanţiale, sunt cele mai mari venituri din publicitate la Prime, dar pe de altă parte, să-şi consolideze acest rol de forţă pro-europeană, de forţă care rezistă propagandei, expansiunii ruseşti aici, în Republica Moldova. Şi, a propos, despre înclinaţiile lui unioniste nu vorbim doar ipotetic, fiindcă observăm ce difuzează şi Publika, şi Prime. Adică, s-a schimbat puţin politica editorială, nu mai este unionismul un tabu. Aceasta ar demonstra că există anumite interese şi, teoretic, e chiar logic, e justificat, 30% din electorat e o forţă de care nu poţi zice că este extremistă sau e la extremă. E o forţă serioasă care trebuie luată în calcul şi care trebuie cumva inclusă în acest mecanism sau în această strategie de menţinere a puterii, de consolidare a puterii şi de perpetuare sau de continuare a acestui curs european. Eu cred că el sincer doreşte acest curs european, fiindcă numai acest curs european îl poate salva, până la urmă, ca om de afaceri. Desigur că Estul oferă posibilităţi de manifestare mult mai bogate, manifestare ca oligarh, să zicem aşa, ca persoană care joacă pe muchie de cuţit legal şi nelegal. Dar rechinii din Rusia, dacă pătrund aici, nu rămâne oscioare din domnul Plahotniuc şi nu numai din el, şi din ceilalţi. Aşa cum se tem oligarhii din Ucraina de oligarhii din Rusia. Deci, eu aici nu am mari îndoieli că ar fi domnul Plahotniuc pentru Rusia. Altceva, cât de eficient poate fi el împotriva lui Dodon. Iarăşi, nu cred că trebuie să discutăm mult, fiindcă domnul Dodon nu poate fi eficient, el are o funcţie foarte limitată. El poate fi zgomotos şi se vede că el va fi zgomotos. Este foarte vorbăreţ, va promite marea şi sarea, va umbla de la o televiziune la alta, va face mereu declaraţii, va fi mereu în treabă, dar nu ştiu dacă va obţine ceva.”

Europa Liberă: Dar cuiva i-a deschis, de exemplu, porţile pentru exportul de mere, a anulat nişte interdicţii de intrare în Rusia. Aceasta înainte de alegerea lui Trump, înainte de a deveni Putin altfel. Acum, „mandatat” de un alt Putin, oare Dodon va fi un adversar mai puternic?

Igor Volniţchi: „Da, situaţia geopolitică, ceea ce vedem noi, cum se aşează lucrurile la nivel regional, continental şi chiar global avantajează Rusia. Rusia capătă un spaţiu de manevră mai larg în plan continental, în special, în fostul spaţiu exsovietic.”

Europa Liberă: Dar în ce măsură Dodon de la aceasta devine un adversar de temut?

Igor Volniţchi: „Devine mai puternic, deoarece indirect orice mişcare care duce la consolidarea poziţiilor Rusiei în Europa, în special, în spaţiul exsovietic îl avantajează şi pe Igor Dodon, şi pe oricare alt politician declarat pro-rus. Şi iată atunci, revenind la întrebarea precedentă a dumneavoastră, cu această confruntare pe care Rusia la un moment dat poate că ar dori ca Igor Dodon să o aibă cu actuala guvernare, da, la moment Igor Dodon este ca un copăcel încă firav. Chiar dacă a venit la Preşedinţie având sprijinul a 52% din cetăţenii care au participat la votare, el trebuie să prindă forţă. La această etapă el nu-şi poate permite luxul şi, probabil, Rusia, dacă urmăreşte atent ceea ce se întâmplă la Chişinău, înţelege că Igor Dodon este prea plăpând pentru a fi aruncat într-o luptă deschisă, într-o luptă reală, repet, reală cu actuala guvernare. Această coabitare, repet, nu ştiu dacă putem vorbi de unele înţelegeri, această coincidenţă de interese ale lui Igor Dodon şi ale guvernării îi dă acel răgaz de care are nevoie pentru a prinde forţă. Iar dacă la un moment dat Igor Dodon va fi pus în situaţia să aleagă între o relaţie cât de cât normală, o coabitare cât de cât normală, din punct de vedere politic, cu actuala guvernare şi declanşarea unui conflict, fiind pus în această situaţie de către Rusia, la sigur, el va alege să meargă pe cea de a doua variantă.”

Europa Liberă: Mai e loc de o singură întrebare. Pentru 2017 credeţi că ne putem aştepta la onorarea promisiunii de bază – alegeri parlamentare anticipate? Sau încă e devreme să facem pronosticuri?

Nicolae Negru: „Pronosticuri putem face de la începutul erei noastre, nu ne împiedică nimeni. Eu voiam, pur şi simplu, să spun să nu ne grăbim. Nu se ştie, până la urmă, ce va fi, ce va face noua guvernare în Statele Unite ale Americii, dacă chiar va câştiga Rusia din ceea ce crede ea. Rusia poate s-a bucurat înainte de timp. Simbolic, putem vorbi despre o întărire, să zicem, a rolului sau a potenţei lui Dodon. Dar, iarăşi, formal, fiindcă, de facto, atribuţiile lui s-au strâns. Şi mai depinde încă dacă domnul Plahotniuc are anumite pârghii de influenţă. Şi eu cred că el le are, altfel, nu s-ar fi aruncat în acest joc riscant de-a mâţa şi şoarecele, nu l-ar fi sprijinit pe Dodon. Nu este domnul Plahotniuc omul care să rişte aşa, dacă vedem acum şi analizăm ceea ce a făcut el până acum. În contextul celor spuse, răspunsul la întrebarea dumneavoastră este evident, nu văd cum, doar printr-o implicare foarte puternică a Rusiei, prin destabilizări, prin revolte populare foarte puternice, poate şi prin Transnistria, prin autonomia Găgăuziei.”

Europa Liberă: Eventual, prin federalizarea Republicii Moldova, care ar presupune un nou Parlament?

Nicolae Negru: „Da. Dar lucrurile acestea, cred, le înţelege şi Plahotniuc. Și nu văd cum ar accepta, ar admite el aşa ceva, fiindcă ar fi o sinucidere pentru el.”

Europa Liberă: Igor, pronosticul dumneavoastră: avem anticipate în 2017 sau nu?

Igor Volniţchi: „Eu cred că răspunsul la această întrebare trebuie privit în strânsă corelaţie cu acţiunile pe care le va întreprinde în perioada imediat următoare pilonul coaliţiei de guvernare, Partidul Democrat. Dacă Partidul Democrat va insista, aşa cum se vorbeşte şi va promova sistemul uninominal sau mixt, acesta va fi perceput ca un pericol şi pentru Igor Dodon, şi pentru alte forţe pro-ruse şi, în genere, pentru mai multe partide din Republica Moldova, deoarece ar avantaja un anumit partid. Şi dacă, între timp, simţind acest pericol crescând, care i-ar diminua susţinerea pe linie parlamentară preşedintelui ales Igor Dodon, dacă, repet, până la acel moment, el va avea forţa necesară, va reuşi să crească, să devină suficient de puternic, simţind acest pericol, eu nu exclud că la un moment dat el poate porni şi pe această cale. Nu ştiu care va fi finalitatea, dar că, fiind impus de împrejurări, ar putea pune problema anticipatelor e aproape sigur.”

Nicolae Negru: „Dodon să pună?”

Igor Volniţchi: „Da, dacă va fi impus de situaţie.”

Nicolae Negru: „Dodon a declarat că va pune. Noi vorbim acum dacă va reuşi.”

Europa Liberă: Ce mijloace are.

Nicolae Negru: „Da, ce mijloace are.”

Igor Volniţchi: „Bine, el a declarat, dar este una să declari şi să spui că până la urmă nu ai instrumentarul juridic necesar şi doar dorinţa politică de a face acest lucru. Și cu totul alta e atunci când eşti strâns cu uşa la perete şi eşti nevoit să iei unele decizii la limita constituţionalităţii, interpretând anumite norme legale şi constituţionale. La aceasta mă refeream, de fapt.”

Europa Liberă: Clar că nu vom avea un an relaxat. Aşa sau altfel, stelele se aşează în favoarea deocamdată a lui Igor Dodon, pentru că este învingător, pentru că, iată, foarte curând va intra în Palatul Prezidenţial. Am văzut diferiţi preşedinţi, acum vom vedea şi un preşedinte socialist, coabitând cu un Parlament pro-european…

Nicolae Negru: „…și tot socialist.”

Europa Liberă: Aproape socialist, declarat de dreapta, în care există pe roluri secunde, e adevărat, şi liberali. Foarte curând, cred că până în primăvară, se va profila şi foaia de parcurs, caietul de sarcini şi atunci ne vom reîntâlni în aceeaşi componenţă. Cert este că dumneavoastră, care aţi votat aşa sau altfel, acum aveţi ocazia în următoarele luni să vă convingeţi dacă aţi avut sau nu dreptate.

XS
SM
MD
LG