Linkuri accesibilitate

Bilanțuri 2016 - Ghenadie Ivașcenco: „Problema cea mai mare a Republicii Moldova este handicapul economic”


Ghenadie Ivașcenco

Opiniile unui coordonator de proiecte din cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.

În localitățile din țară nu există infrastructură și specialiști calificați. Drumurile pline de gropi și terenurile lăsate în paragină îi țin pe investitori departe de R Moldova. Astfel, oportunitățile de angajare pentru săteni lipsesc cu desăvârșire. PNUD își propune ca până la sfârșitul anului 2017 să implementeze câteva platforme de sprijinire a dezvoltării în cinci localități din țară pentru investitorii străini. Ghenadie Ivașcenco, coordonator de proiecte din cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, face bilanțul anului 2016.

Ghenadie Ivașcenco: „A fost al 25-lea an în care noi nu am reuşit să oprim decăderea Republicii Moldova, astfel încât astăzi, după toţi parametrii, putem să spunem că am avut un sfert de secol nereuşit.”

Europa Liberă: Cine trebuie să stopeze această cădere despre care vorbiţi? Cetăţeanul, guvernanţii, împreună?

Ghenadie Ivașcenco: „Este un exerciţiu colectiv, dar, evident, scoaterea unei naţiuni, unei ţări din criză depinde de leadership-ul acestei naţiuni, de maniera în care se reuşeşte să se depăşească elementele care dezbină o societate, să unească oamenii în jurul unor idei şi unor acţiuni, astfel încât într-o perioadă scurtă oamenii să reuşească să iasă din situaţia unde am nimerit tot datorită unor acţiuni ale leadership-ului.”

Europa Liberă: Problemele cele mai mari cu care se confruntă societatea moldavă cum le descrieţi? De ce ele nu se atenuează?

Ghenadie Ivașcenco
Ghenadie Ivașcenco

Ghenadie Ivașcenco: „Problema cea mai mare a Republicii Moldova este handicapul economic, de unde se trag restul. În special, vedem aceste lucruri când le comparăm cu exteriorul. La începutul tranziţiei, la începutul independenţei, eram, într-o oarecare măsură, comparabili cu România. România a mers înainte şi noi am stagnat pe loc. Or, uitaţi-vă la anumite

Ca nivel de PIB pe locuitor astăzi, în mediu, R. Moldova este similară cu judeţul Vaslui, cel mai sărac judeţ din România...

cifre statistice. Astăzi întreaga economie naţională a Republicii Moldova este deja mai mică ca economia judeţului Cluj. Noi am ajuns ca o economie similară cu un judeţ mediu din România ori ca nivel de produs intern brut pe locuitor astăzi, în mediu, Republica Moldova este similară cu judeţul Vaslui, cel mai sărac judeţ din România.”

Europa Liberă: România a fost salvată doar de UE şi de NATO? Pentru că mulţi înclină să creadă că anume apartenenţa la blocul NATO, Alianţa Nord-Atlantică şi la Uniunea Europeană a reuşit să aducă bunăstare în România.

Ghenadie Ivașcenco: „Cu siguranţă. Dacă România rămânea în afara blocului comunitar nu-şi rezolva problemele pe care şi le-a rezolvat şi nu progresa la nivelul în care a progresat acum. Cu toate că ţara continuă să se confrunte cu multe probleme, este şi până acum alături de Bulgaria, looserii...”

Europa Liberă: …ultimele state în cadrul comunităţii europene.

Ghenadie Ivașcenco: „Cu toate că din an în an vedem România fiind unul dintre tigrii europeni după indicatorii de creştere economică, devansând jumătate din membrii Uniunii Europene.”

Europa Liberă: Moldova, nefiind membră, a reuşit, totuşi, să atragă, să absoarbă fonduri, să se bucure de multă asistenţă, chiar din abundenţă din 2009 încoace. A fost capabilă guvernarea să gestioneze judicios acest aport financiar din afară? Pentru că unii cetăţeni cred că prin proiectele UE s-au spălat bani şi a profitat cineva de aceşti bani. Şi că nu se mai văd lucrurile duse la bun sfârşit. Deşi drumuri s-au construit, şcoli, grădiniţe s-au reconstruit, apă ajunge, dar lumea nu e mulţumită.

Ghenadie Ivașcenco: „Cu siguranţă că în perioada 2009-2014 Republica Moldova a cunoscut o dezvoltare a infrastructurii fără precedent din perioada independenţei, sute de milioane de lei, chiar euro, aş spune, s-au investit în infrastructura locală. Nu există sat în Moldova unde să nu fie implementat un proiect relativ mare. Dar, totodată, necesităţile Republicii Moldova sunt într-atât de mari, încât chiar această ploaie de proiecte, dacă putem spune, într-o perioadă scurtă de timp, nu a reuşit să rezolve handicapul cel mai mare şi anume crearea de locuri de muncă şi asigurarea unui trai decent.

Iată din aceste considerente oamenii şi nu simt progresul care a fost. Pentru că, dacă ne uităm la statistică, numărul locurilor de muncă oficiale s-au redus în Moldova, aceasta însemnând că chiar locurile de muncă care erau, prost plătite, modest plătite şi fără perspectivă şi acelea s-au diminuat. Evident, cetăţeanul chiar dacă s-ar fi construit infrastructură, chiar dacă locuieşte într-un sat în care, să presupunem, teoretic, s-a asfaltat strada, s-a adus iluminaţie stradală, apă şi canalizare, dar tu nu ai bani cu ce să-ţi hrăneşti copiii, evident că frustrarea îţi rămâne în continuare.”

Europa Liberă: Eu am vorbit cu câţiva experţi veniţi în Republica Moldova din afară, o persoană din Germania, alta din Elveţia şi, mai în glumă, mai în serios, spuneau că Moldovei i-ar mai trebui 50 de ani ca să-şi îmbunătăţească infrastructura. Şi s-au referit, în primul rând, la canalizare şi apă potabilă. Chiar aşa pronostic sumbru să existe?

Ghenadie Ivașcenco: „Dacă mergem cu tempourile actuale, eu cred că în 50 de ani noi nu reuşim nici jumătate să facem. Pentru că în 50 de ani cea care a fost construită şi aceea este uzată şi trebuie schimbată. Respectiv, dezvoltarea infrastructurii din pomeni şi din granturi nu este o soluţie, până când noi nu repornim motoarele economice ale acestei ţări şi să fim capabili noi, prin veniturile pe care le generăm, să ne dezvoltăm.”

Europa Liberă: Economic dezvoltându-se Republica Moldova ar avea nevoie şi de industrie, pentru că industria ar crea locuri de muncă.

Ghenadie Ivașcenco: „În ultimul an eu am început pentru prima dată din perioada independenţei a auzi de la factorii decizionali la nivel de guvernare, în primul rând, primul ministru, spunând că industrializarea este prioritatea numărul unu şi va face tot posibilul pentru a intra în situaţia oricărui investitor care vine în Moldova. Analizând ultimii patru-cinci ani, investitorii care au venit în Republica Moldova, potenţiali şi nu au rămas, putem astăzi cu certitudine afirma că în ultimii patru ani am pierdut peste 20.000 de locuri de muncă din cauza lipsei infrastructurii economice la nivel local. Undeva a lipsit un drum asfaltat, un sistem de canalizare, undeva a lipsit o substaţie electrică în valoare totală de aproximativ 36 de milioane de euro.

Revenind la întrebarea pe care aţi pus-o dumneavoastră anterior, este, oare, întotdeauna cel mai bine să investim în infrastructura socială, în detrimentul infrastructurii economice? Or, în opinia mea, ar trebui la moment să prioritizăm, totuşi, infrastructura economică şi în loc să construim apeducte, asfaltări, canalizări în localităţile rurale, poate, mai bine concentrăm aceste investiţii pe infrastructură economică, în special, în centre raionale şi oraşele mari, astfel încât fiecare dolar investit să aducă alţii, cel puţin, 100-200 de dolari sub formă de investiţii?

Dacă să vorbim sincer, acum care ar putea fi avantajul Republicii Moldova, este forţa de muncă ieftină. Noi vedem o economie globalizată, care este în goană de competitivitate şi forţa de muncă ieftină este acum pentru multe industrii principalul factor de competitivitate. Şi aici mă refer, în special, la două ramuri. Este vorba de producerea de cablaje electrice şi textilele, două ramuri, nu toate, anumite componente, în special, în domeniul producerii de automobile. Doar că avem o competiţie puternică, pe alocuri chiar neonestă, din partea ţărilor gen Macedonia, Albania, care subvenţionează dezvoltarea industrială.

Noi în Moldova subvenţionăm agricultura, fiecare hectar de plantaţii multianuale sunt subvenţionate într-o formă sau alta din guvern, pe când multe ţări merg şi pe subvenţionarea industrială, fiecare metru de hală de producţie nou construit primeşte anumite subvenţionări din partea guvernului. Evident că, fiind într-o situaţie absolut similară sau aproape similară cu ei în ceea ce ţine salariile, noi pierdem din acest punct de vedere, că ţările acelea devin mai atractive. Şi aici este loc unde noi am putea lucra.”

Europa Liberă: Dumneavoastră cutreieraţi Republica Moldova în lung şi în lat. Acest exod continuă, foarte multă lume se mai gândeşte să plece, pentru că, în primul rând, nu există suficiente locuri de muncă, iar cele care mai sunt, sunt prost plătite. Şi atunci cetăţeanul îşi face bagajele şi merge în lumea mare, că el crede că acolo, totuşi, e tratat altfel, ştie că va munci, cât va munci şi are perspectiva zilei de mâine. În Moldova lucrurile acestea se schimbă, cum vi se par dumneavoastră aceste transformări, de care are nevoie societatea?

Ghenadie Ivașcenco: „Mă tem să vă dezamăgesc, dar lucrurile acestea se schimbă şi spre mai rău. Noi până acum am avut în Moldova două valuri de emigrare. A fost valul anilor ’90 din disperare, atunci când omul, pur şi simplu, nu a avut altă situaţie, după ce s-au închis întreprinderile sau în sectorul social nu primeau salariile cu anii. Şi am avut după aceea al doilea val, în anii 2000, un val de oportunitate. Atunci oamenii chiar aveau aici o anumită activitate, dar s-au dus la salarii mai mari. Din observaţiile pe care le am în ultimul an, circulând în Moldova în lung şi în lat, eu văd toate caracteristicile unui început de al treilea val de emigrare, care total se deosebeşte de primele două valuri.”

Europa Liberă: Care e deosebirea?

Ghenadie Ivașcenco: „Pleacă clasa mijlocie şi pleacă, dacă pot să mă exprima aşa, burghezia şi boierimea Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Mai are Moldova pătura aceasta de mijloc?

Ghenadie Ivașcenco: „Moldova are oamenii care deţineau activele, începând cu restaurante mici, terminând cu minifăbricuţe, sere, frigidere ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Deci, antreprenoriat cât de cât era?

Ghenadie Ivașcenco: „Este foarte multă lume bună, în special, în vârsta dintre 30-40 de ani și ori deja au plecat în anul 2016, ori sunt cu gândul de plecare în 2017. Şi nu doar cu gândul, dar deja au început să vândă activele pe care le au. Probabil, va fi un val cel mai dureros, pentru că forţa de muncă se regenerează. Deci, au plecat mulţi, în fiecare an, încă 100.000 de tineri absolvesc facultăţi, şcoli şi pot compensa, însă clasa mijlocie, oameni care s-au format, oameni care puteau organiza procesele de producţie nu atât de uşor se regenerează. Şi eu, dacă aş fi aproape de oficialităţi, aş fi sugerat să batem alarma la acest subiect. Pentru că tolerarea încă trei, patru, cinci ani la acest fenomen poate aduce prejudicii grave. Dacă astăzi spunem că nu avem oameni cine să lucreze, mâine vom ajunge în situaţia să spunem că nu avem oameni care pot primi granturi, pot primi asistenţă pentru a relansa economia.”

Europa Liberă: Încercaţi să veniţi în ajutor administraţiei publice locale. Cât de întreprinzători, cu cât de multă iniţiativă îi găsiţi pe primari? Şi dacă le mai stă lor în puteri să rezolve multitudinea de probleme cu care se confruntă comunităţile?

Ghenadie Ivașcenco: „Cu toate problemele pe care le au, eu pot spune că Moldova are noroc la moment de o clasă de primari buni. Din aproximativ 900 de primari câţi există în Moldova, peste jumătate sunt primari foarte buni, care, practic, fără resurse cu salarii mizere de dimineaţă până în seară, undeva pe entuziasm, undeva pe inerţie, dar mişcă lucrurile înainte. Am deseori oportunitatea să circul în alte ţări din Europa de Est şi Centrală şi vreau să spun că, din majoritatea punctelor de vedere, primarul mediu din Moldova este mai eficient decât primari, spre exemplu, din Cehia sau din Ungaria.”

Europa Liberă: Şi ştiţi de ce? Pentru că Moldova e mai săracă şi atunci sunt mult mai multe posibilităţi să încerci să faci cât de cât ordine într-un domeniu în sat.

Ghenadie Ivașcenco: „Eu spun că am avut noroc de pleiada aceasta de primari. Avem foarte mulţi primari care deja sunt la al treilea, al patrulea mandat. Dar norocul acesta nu e pentru totdeauna, chiar dacă suntem săraci. Eu acum, cu ultimele situaţii politice, anumite constrângeri care sunt, observ o descurajare, o demoralizare şi o demotivare a marii majorităţi a primarilor din ţară. Şi eu mă tem, dacă lucrurile acestea vor continua, eu nu voi putea spune peste patru ani ceea ce am spus acum, că avem o pleiadă de primari buni.

Riscăm să avem o clasă de primari fără curaj care, înainte de a lua o decizie de dezvoltare locală, se vor gândi de zece ori: „Dar poate aceasta fi interpretat de organe ca pe mine să mă tragă la răspundere ori nu?”. Or, majoritatea deciziilor sunt interpretabile. Şi atunci primarii vor opta mai bine să se autoprotejeze decât să rişte pentru a promova un proiect.”

Europa Liberă: E o centralizare excesivă a puterii şi au mâinile legate? Au prea puţină libertate?

Ghenadie Ivașcenco: „Noi avem nevoie de instituţii ale statului care să vegheze respectarea legislaţiei. Dar noi nu avem nevoie de instituţii care exagerează, din acest punct de vedere.”

Europa Liberă: Prin controale, prin presiuni...

Ghenadie Ivașcenco: „În loc să motiveze oamenii ca să-şi asume riscurile, ei demotivează.”

Europa Liberă: Încercaţi acum o iniţiativă care a fost salutată în majoritatea comunităţilor din Republica Moldova de a aduce diaspora mai aproape de baştină. Vă reuşeşte? Pentru că, din discuţiile pe care le am şi eu cu moldovenii aflaţi în străinătate, o parte din ei au venit, au încercat, s-au dezamăgit, au plecat înapoi. Altă parte se gândea să revină, adunase şi ceva capital, dar au zis că, ţinând cont de situaţia social-politică care există acum, constrângerile sunt prea mari, pentru că sunt favorizaţi, simpatizaţi doar cei care împărtăşesc anumite opinii politice. Şi aceasta îi dezamăgeşte şi ezită.

Ghenadie Ivașcenco: „Diaspora are două percepţii cu privire la Moldova. Există percepţia, în general, asupra ţării şi aici avem mai mult o percepţie negativă, privesc ţara ca pe o mamă vitregă, care i-a adus la anumite condiţii şi au fost nevoiţi să plece, de multe ori lăsându-şi o parte a familiei, copiii aici. Au trecut prin durere, prin suferinţă. Din alt punct de vedere, există o percepţie a diasporei asupra Moldovei prin prisma localităţii lor de baştină. Ai plecat din satul tău, unde ai copilărit, unde sunt rudele tale, unde ai mers la şcoală, unde ai avut prima dragoste.”

Europa Liberă: Cimitirul bunicilor.

Ghenadie Ivașcenco: „Cimitirul părinţilor, buneilor. Şi acolo, în special, ai nişte emoţii pozitive. Or, noi am încercat să restructurăm organizarea diasporei Republicii Moldova. Ea acum cum e organizată? Asociaţia moldovenilor în Italia, în Portugalia, în Spania, în Rusia şi acolo fărâmiţată, dar, în fond, după ţara de destinaţie. Noi am încercat să o reorganizăm după localitatea din care au plecat, creând asociaţii ale băştinaşilor. Şi aici noi vedem, prin surprindere, mai multă căldură, mai multă înţelegere, mai multă implicare. Or, la moment primele 25 de proiecte de infrastructură comunitară din Moldova sunt în proces de implementare cu ajutorul diasporei. Deci, noi vom avea localităţi în Moldova unde va fi extins apeductul, iluminatul stradal, unde vor fi construite, reabilitate centre comunitare, şcoli nu numai cu implicarea morală, dar cu implicarea financiară a diasporei. Şi de multe ori chiar implicarea este peste aşteptări. Sângele apă nu se face, omul are nişte lucruri sfinte şi localitatea de baştină este unul dintre ele. Şi atunci când se vine cu o platformă sinceră, onestă de colaborare, oamenii, evident, marea majoritate se implică.”

Europa Liberă: Reprezentaţi o instituţie străină, internaţională în Republica Moldova. Dumneavoastră, ca cetăţean, în primul rând, al acestui stat trăiţi dezamăgiri?

Ghenadie Ivașcenco: „Atunci când îţi vezi ţara ajunsă cea mai săracă ţară din Europa...”

Europa Liberă: Dar despre aceasta se vorbeşte de 25 de ani, că e cea mai săracă, că e cea mai coruptă, cea mai prost guvernată. Şirul poate fi continuat.

Ghenadie Ivașcenco: „Poţi fi cea mai săracă, dar poţi să depăşeşti an de an handicapul. Dar la noi an de an distanţa dintre noi şi următorul care e cel mai sărac numai creşte. Evident că această stare de lucruri nu poate să nu dezamăgească. Anul acesta am avut vreo cinci prieteni apropiaţi care au luat decizia şi au părăsit Republica Moldova, cu toate că nu pot să spun că nu aveau salariu. Aveau toate problemele rezolvate, nu aveau încrederea zilei de mâine. Evident că nu poţi fi fericit şi nu poţi să nu ai remuşcări şi dezamăgiri cu situaţia care se întâmplă în ţară.”

Europa Liberă: Dar indicii aceştia pe care îi enunţă unii experţi, că, totuşi, lent, încet Moldova ar putea să falimenteze se sprijină pe ceva?

Ghenadie Ivașcenco: „Dar noi deja am ajuns în starea de prefalimentare. Or, atunci când nu ai suficiente finanţări pentru a-ţi acoperi cheltuielile sociale de bază, fiind nevoit să faci reforme sociale dure, aceasta şi înseamnă că intri într-o stare de prefalimentare. Nu că nu te mai gândeşti la dezvoltare, dar deja te gândeşti la subzistenţă.”

Europa Liberă: Nişte reforme dure oricum se cer, se impun. Pentru că multe state care au ajuns să se dezvolte economic au trecut prin aceste transformări.

Ghenadie Ivașcenco: „Da.”

Europa Liberă: Cetăţenii au fost ajutaţi să înţeleagă că până când nu tai ca în varză nu poţi să obţii un salariu bun, un trai decent. În Moldova starea aceasta e comparabilă?

Ghenadie Ivașcenco: „Noi astăzi avem potenţial de investiţii chiar şi din diaspora noastră. Cele mai modeste estimări arată că diaspora moldovenească are economii în bănci sau cash de peste 20 de miliarde de euro. Deci, sunt nişte bani pe care Moldova este incapabilă acum să-i absoarbă într-o perioadă scurtă de timp. În afară de aceasta, există anumite resurse acumulate şi la concetăţenii noştri, ceea ce ar însemna că noi, teoretic, avem potenţialul chiar financiar să ne relansăm. Or, de ce nu se întâmplă acest lucru? Cauza primordială ţine de monopolizări.

Noi avem astăzi în Moldova, şi trebuie să o recunoaştem, majoritatea domeniilor economice monopolizate, dar, în acelaşi timp, avem şi monopoluri teritoriale. Nu este secret pentru lumea din teritoriu că există boierime la nivel local, care controlează cam toată economia ce se întâmplă acolo şi pentru nou-veniţi este foarte greu să intre. Şi aici se folosesc de diferite instrumente, inclusiv organele de control.

Chiar recent am citit un studiu cu privire la aceste monopoluri, Moldova e sfâşiată de monopoluri, este modelul rusesc şi modelul latino-american de dezvoltare. Ca să fac o paranteză, estimativ sunt 30 de familii astăzi în Moldova care controlează cam peste jumătate din

Moldova e sfâşiată de monopoluri, este modelul rusesc şi modelul latino-american de dezvoltare...

economia naţională. În Rusia avem 100 de familii, în Ucraina avem vreo 70 de familii. În America Latină toate statele au nu mai mult de 20-30 de familii. Şi, iată, a fost un studiu recent, finanţat de Banca Mondială, prin care, de exemplu, s-a demonstrat cum bogaţii care controlează monopolurile subminează dezvoltarea acestor ţări. Şi este o quasi lege naturală, că bogaţii, care îşi fac bogăţia nu prin inovaţii, dar prin exploatarea monopolurilor, reduc capacitatea de dezvoltare a ţării, erodează economia pe interior.

Eu sunt sigur că monopolurile care astăzi guvernează economia moldovenească sfidează nu mai puțin de 5-7 la sută anual creșterea economică. Dacă nu ar fi fost monopoluri, am fi avut lesne o creștere de 10 la sută. Or, acum când avem chiar creștere economică, aceasta înseamnă că am depus extra mari eforturi ca să depășim efectul negativ al „monopoliștilor” aceștia verticali și orizontali care controlează instituții de stat și economice în mod extractiv.”

Europa Liberă: Dar revolta ar putea să crească ca pe drojdii, revolta din partea cetățenilor, și atunci lucrurile ar putea să stea și mai prost.

Ghenadie Ivașcenco: „Evident că sunt frustrări foarte multe care se acumulează. Însă Moldova este o țară deschisă și foarte multe asemenea frustrări, energii negative, ele ies. Or, migrația nu este altceva decât…”

Europa Liberă: …nemulțumirea care iese în afara Republicii Moldova.

Ghenadie Ivașcenco: „Iese da, nemulțumirea.”

Europa Liberă: Dar vă întrebam cum poate fi mulțumit și cetățeanul de felul cum guvernanții fac aceste reforme.

Ghenadie Ivașcenco: „E grea întrebarea. Cetățeanul are capacitatea, o dată la patru ani, să își aleagă guvernarea. În restul timpului cetățeanul are foarte mici capacități de a influența situația. Or, dacă din patru în patru ani cetățeanul este manipulat și votul lui nu penalizează, se dezvoltă în timp acest sindrom al neputinței și atunci cetățeanul nici nu se mai implică politic.”

Europa Liberă: Un președinte ales cu votul cetățenilor ar putea să facă mai mult decât s-a făcut până acum în Republica Moldova?

Ghenadie Ivașcenco: „Îmi vine foarte greu să mă exprim cum se va manifesta noul președinte. Pe de o parte, avem o funcție cu prea puține competențe. Maxim ce poți să faci – poți mobiliza societatea, poți crea

Văd foarte multă retorică dezbinătoare anti-românească, pro-rusească, de cele mai sensibile elemente care dezbină societatea, dar nu o unesc....

opinie publică. Dar aceasta ar însemna că poți folosi foarte bine această funcție în poziția în care ești un consolidator, în care ai capacitatea să vezi lucruri care unesc oamenii și să nu dezbini. Or, cu părere de rău, eu văd foarte multă retorică dezbinătoare anti-românească, pro-rusească, de cele mai sensibile elemente care dezbină societatea, dar nu o unesc. Or, asemenea lucruri pot aduce și mai mare prejudiciu decât un lucru pozitiv.”

Europa Liberă: Anul 2017 se va deosebi de anul 2016? Lucrurile vor intra în albia lor firească? Ce pronosticuri faceți?

Ghenadie Ivașcenco: „Eu sper foarte mult că lucrurile, cel puțin, nu vor degrada în continuare. Dacă vrei să fii optimist și vrei să vezi partea plină a paharului, nu o poți vedea la moment. Și nu dorești să te autoamăgești în continuare. Sper ca anul 2017, cel puțin, să nu fie mai rău ca 2016. Și sper foarte mult să înceapă să apară în societare niște lideri unificatori. Pentru că marea majoritate a liderilor actuali sunt dezbinatori.”

XS
SM
MD
LG