Majoritatea parlamentară a aprobat în prima lectură reforma pensiilor, care prevede mărirea vîrstei de pensionare, mărirea perioadei de cotizare şi o nouă formulă de calculare a pensiei în funcţie de contribuţia fiecăruia. Iar premierul Pavel Filip a declarat răspicat că reforma e necesară pentru a micşora inechitatea din sistemul de pensii.
O să încep cu inechitatea invocată de Pavel Filip. Am impresia că premierul vorbeşte despre ea ca despre o ciudăţenie picată de pe Lună, vorbeşte ca şi cum inechitatea asta nu are nici o legătură cu guvernanţii. Or amănuntul important care trebuie spus cu voce tare este acela că această inechitate a fost pusă la temelia statului Republica Moldova încă în zorii tranziţiei. Atunci făuritorii de ţară şi de lume nouă au clădit un stat care tolera inechitatea la calcularea pensiilor. Era un privilegiu pe care făcătorii de stat şi l-au atribuit cu bună ştiinţă. Şi au trebuit să treacă tocmai 25 de ani ca marii conducători să accepte renunţarea la acest privilegiu. Cum de a fost posibil ca atîţia ani unuia să i se calculeze pensia cu 40% din salariu, iar altuia cu 75%? Să fie clar că nu cer aceeaşi pensie pentru toată lumea de vreme ce nici salariile nu sînt aceleaşi. Dar procentele din salariu cu care se face pensia de ce ar trebui să fie diferite?
Mulţi acum suferă din cauza majorării vîrstei de pensionare. Mulţi spun că bărbaţii din Moldova nu sînt prea longevivi şi ar putea să nu mai prindă o pensie. Nu ştiu ce să spun. E o condiţie pusă de FMI, care va aduce mai mulţi bani în buget. Eu nu văd de ce ar trebui s-o boicotăm. La urma urmei, bărbaţii trăiesc mai puţin aici nu pentru că oamenii se pensionează la cutare sau la cutare vîrstă.
Revenind la echitatea invocată de Pavel Filip, aş spune că ar trebui examinată cu mare atenţie şi responsabilitate pensionarea rapidă a unora la 40-50 de ani. Oamenii aceştia care se pensionează în floarea vărstei muncesc într-adevăr atît de mult, încît nu mai pot lucra pînă la 60 de ani?
