Linkuri accesibilitate

Poate și pentru că sunt născut în zodia Racului, pentru mine trecutul nu este o altă țară. În acest articol mă voi referi la sinistrul personaj numit Pintilie Bodnarenko (născut la Tiraspol în 1902 și mort la București în 1985).

Sub numele de Gheorghe Pintilie, personajul a fost director general al Securității începând din 1948, ministru adjunct și prim-adjunct la Ministerul de Interne până la pensionarea sa, la începutul anilor ’60. A fost șeful Gospodăriei de partid între 1945 și 1948 și unul dintre cadriștii-șefi implicați în afaceri sângeroase precum asasinarea lui Ștefan Foriș.

Adolescent fiind, Pantelei, cum se numea de fapt, cunoscut mai târziu sub diminutivul Pantiușa, a luptat în Armata Roșie în timpul Războiului civil. Ulterior, a fost recrutat de serviciile secrete sovietice pentru spionaj și acțiuni de sabotaj în România. Asemeni altor agenți ai Kremlinului, Pantiușa a efectuat ani lungi de închisoare. La Doftana și Caransebeș, a devenit unul dintre acoliții lui Gheorghiu-Dej. Relația dintre viitorul dictator și agentul sovietic a durat vreme de decenii. După război, Pantiuşa s-a căsătorit cu Ana (Anuța) Toma, una dintre cele mai temute și viclene membre ale aparatului. Această pereche a exercitat o imensă influență asupra lui Dej. Între Pantiuşa și Ana Toma, pe de o parte, și Dej, pe de alta, a existat o relație de complicitate și solidaritate.

Într-un volum editat de Florin Constantiniu despre prelucrarea epurării Anei Pauker la Ministerul de Externe, în iunie 1952, reiese limpede că Dej personal a apărat-o pe faimoasa „tovarășă Anuța” contra diverselor atacuri. După o zi de critici nemiloase la adresa celei care fusese mâna dreaptă a Anei Pauker, Dej l-a trimis pe Iosif Chișinevschi, dictatorul ideologic și cadristul-șef al partidului, să afirme răspicat că „partidul are încredere în tovarășa Anuța, care a adus servicii importante conducerii”. Cum ar fi putut fi altfel când „tovarășa Anuța” nu făcuse decât să-l servească pe Dej, fiind de fapt agenta acestuia în anturajul Anei Pauker. Soții Pintilie-Toma au locuit mulți ani pe str. Grigore Mora nr. 24. Au adoptat doi copii: Radu, mort în anii ’70, și Ioana, din câte știu arhitectă în Israel.

Devenit șef al Securității, vorbitor aproximativ de limba română, agramatul Pantiuşa era de fapt super-controlorul Ministerului de Interne (a se vedea scrierile lui Ion Mihai Pacepa pe această temă). A fost direct implicat în toate acțiunile securiste ordonate de PCR, inclusiv în criminalul experiment Pitești. Evident, urmele culpelor au fost cu grijă șterse, dar sper să putem obține mai multe informații cât mai curând. Pantiușa a supervizat pregătirea Plenarei din mai-iunie 1952, când a fost debarcat grupul Pauker-Luca. În momentul în care agenții sovietici din anturajul lui Dej au fost înlăturați, în timpul conflictului cu Hrușciov, Pantiuşa a devenit comandantul Miliției, până la pensionarea sa, în 1963. Ana Toma, asemeni altor ilegaliști de vârf, avea să facă figură de vedetă la Plenara din noiembrie-decembrie 1961, ținând un veninos discurs plin de acuzații false la adresa lui Pătrășcanu și Foriș.

După Plenara din aprilie 1968, la care Ceaușescu l-a reabilitat post-mortem pe Pătrășcanu, Pantiuşa a fost exclus din partid. Portretul său nu ar fi complet dacă nu aș aminti starea de prostrație, abulie alcoolică și pretinsa amnezie în care s-a complăcut octogenarul torționar până la sfârșitul vieții. Cuplul Pantiuşa-Toma s-a mutat pe Șoseaua Kiseleff și, din câte mi-a povestit unul dintre puținii vizitatori, bătrânul securist asculta Europa Liberă ore în șir. Pe de altă parte, în 1971, la aniversarea PCR, Ceaușescu l-a decorat pe Pantiușa cu ordinul „Tudor Vladimirescu”. Omul care-l ucisese pe Foriș cu lovituri de rangă în cap era astfel răsplătit de partidul care, pur formal, îl exclusese. Aurel Baranga, dramaturgul oficial al regimului, era și el decorat. Un mucalit prezent la eveniment observa că partidul a decis să decoreze „Și ranga, și Baranga”. Ana Toma, Ghizela Vass, Ofelia Manole, Ecaterina Micu-Chivu, Stela Moghioroș, Sanda Rangheț deveneau, tot cu acel prilej, „Eroine ale Muncii Socialiste”.

Când a murit Pantiuşa, văduva sa i-a obținut înmormântarea cu onoruri de general la Cimitirul Militar Ghencea, în sunetele marșului funebru intonat de fanfara Armatei române. Crimele comunismului au fost înfăptuite de oameni reali (daca îi putem numi oameni). Pantiuşa a fost unul dintre acești mari criminali.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG