Linkuri accesibilitate

„Trebuie să ne proiectăm în viitor o imagine frumoasă, bună și corectă pentru a o realiza...” (Video)


Punct și de la capăt, o emisiune moderată de Natalia Morari - invitații ei sînt Pașa Parfeni și Vitalie Sprînceană.

Anul 2016 se apropie de sfârșit și este un moment tocmai potrivit pentru a face un bilanț. Prin ce a devenit acest an important din punctul de vedere al evoluției relațiilor dintre stat și cetățean? Noi, cetățenii Republicii Moldova, încheiem acest an în plus sau în minus?

Natalia Morari
Natalia Morari

Vom vorbi despre aceasta cu oaspeții mei din studio. Este Pașa Parfeni și redactorul Platzforma.md, sociologul Vitalie Sprînceană. Astăzi noi vom discuta despre felul în care acest an se încheie pentru noi, cetățenii activi, și despre cum timp de un an au evoluat relațiile dintre stat și cetățean? Totul începea foarte frumos, cu entuziasm. Cetățenii participau activ la viața social-politică, protestau, chiar nu au permis oligarhului principal să devină prim-ministru, ieșeau în stradă, iar apoi totul cumva... s-a transformat și acest an noi îl încheiem, se pare, pe o notă tristă...

Pașa Parfeni: „În minus, da?”

Europa Liberă: …Da, în minus. Pe Pașa Parfeni au început chiar să-l scoată din listele diferitor corcerte...

Pașa Parfeni: „Mi se pare că noi am devenit mai onești, cel puțin cu noi înșine”.

Europa Liberă: Chiar așa?

Pașa Parfeni: „Da. Și am pus anumite puncte pe „i”, care, poate, încă nu au fost puse. Acum noi cunoaștem cu exactitate, cine este dușmanul nostru, acum el este identificat...”

Europa Liberă: Dar cât de corectă este, în general, această paradigmă: dușman sau amic? Este aceasta, în general, corect?

Pavel Parfeni
Pavel Parfeni

Pașa Parfeni: „Nu știu, dar mi se pare că acest an cel puțin ne demonstrează – cine, oricât ar fi de justificată sau nu această afirmație. Mi se pare că, fiind scindată, împărțită, societatea noastră nu funcționează așa cum trebuie să funcționeze”.

Europa Liberă: Exemplul tău personal, Pașa, este unul tipic. Neavând nici o legătură cu politicul, ocupându-te cu un lucru atât de frumos ca arta, aducând frumosul în mase – așa, cel puțin, se consideră – tu te-ai evidențiat printr-o poziție civică activă. Te evidențiai și înainte, însă în acest an aceasta a devenit vizibil. Aceasta a avut urmări pentru tine, a afectat veniturile tale, deoarece pe tine au început să te introducă în așa numitele „liste” negre, au început să te invite mai puțin, să te exludă din programe cu câteva zile înainte de concerte. Deci, pentru anumite structuri care susțin puterea actuală tu ai devenit un artist inacceptabil. Ce înseamnă toate acestea pentru tine personal ca cetățean?

Pașa Parfeni: „De fapt, este o mare onoare să fii unul din puținii artiști împotriva cărora luptă un sistem întreg. Astfel, acest regim absolut de nepopular face din ura pentru mine ca oamenii, fără niciun efort din partea mea, să mă simpatizeze. De fapt, în urma excluderii mele din acest concert, simpatiile oamenilor față de mine și solidaritatea lor a crescut, deci compasiunea lor a crescut considerabil”.

Europa Liberă: Știi, simpatia este simpatie, adevărat, însă trebuie să și trăiești din ceva. Acum vorbesc exclusiv din acel punct de vedere din care, mi se pare, judecă mulți oameni care, totuși, încearcă să nu meargă împotriva curentului. Deoarece au copii, familii, credite, mașini, anumite angajamente. Și de ce să-l cauți acum pe dracul, dacă poți să trăiești foarte calm, să nu-l deranjezi pe nimeni, să câștigi, să nu încomodezi pe nimeni. Din punctul de vedere al confortului, această implicare aduce foarte multe pierderi, crează multe riscuri. În general, înțelegi, ce este posibil să se întâmple în viitorul apropiat și nu doar cel apropiat, că îți va fi mai complicat să lucrezi în această țară?

Pașa Parfeni: „Aș vrea să spun că eu, ca și toți ceilalți, puneam, bineînțeles, pe cântar confortul personal și cel emoțional, independența financiară și așa mai departe. Și aș zice că talgerul cântarului cu acțiunea mea, când am ieșit în fața publicului într-un tricou cu inscripția „NuPlaha”, are mult mai mare greutate comparativ cu acțiunile împotriva mea. Nu aș vrea nici într-un caz să dramatizez situația mea. Această informație este, probabil, importantă pentru colegii mei care stau la îndoială: să-și facă poziția lor publică sau nu. Deci, dincolo de simpatiile celor 90-95% din populație, un mare număr de oameni care nu simpatizează acest regim, începe să te susțină. Și dincolo de aceste simpatii, crește, bineînțeles, și numărul comenzilor. Haideți să spunem lucrurilor pe nume. Deci, nu este cazul să ne fie frică”.

Europa Liberă: Atunci putem doar să ne bucurăm. Vitalie, acest an ajunge la final. În opinia ta, putem deja face totalurile? Cine a câștigat în acest an: statul sau cetățeanul?

Vitalie Sprînceană
Vitalie Sprînceană

Vitalie Sprînceană: „Cred că, cel puțin, cetățeanul nu a câștigat. Dar nici statul. Poate, ar suna paradoxal, însă, după părerea mea personală, în acest an toată lupta politică a avut loc nu între cetățeni și stat, ci între cetățeni și alte forțe pentru stat. Deci, miza a fost chiar statul...”

Europa Liberă: Este foarte important ceea ce spuneți dumneavoastră.

Vitalie Sprînceană: „Și în acest sens, oricât de pesimist, eu simpatizez foarte mult situația lui Pașa, pentru că orice om are această alegere. Mă voi întoarce mai târziu la acest moment și îmi voi continua gândul: anul acesta lupta era pentru stat. Noi ne-am convins, și o consider aceasta o realizare, chiar dacă sună pesimist, că puterea nu se află în instituții politice. Puterea reală nu este în stat”.

Europa Liberă: Este adevărat.

Vitalie Sprînceană: „Puterea reală nu se află în Guvern, nici în Parlament, care este o simplă mașinărie de vot, nici în justiție... Puterea reală se află într-un cu totul alt loc. Ea se află și în așa zisul „Finpar” și în...”

Europa Liberă: „Global Business” – o cunoaștem cu toții, unde se află...

Vitalie Sprînceană: „…„Global Business Center”, sau în anumite convorbiri telefonice între FMI, Victoria Nuland, și alte diferite persoane. Deci, noi, cred sau sper, în sfârșit, am înțeles că puterea se află în altă parte”.

Europa Liberă: Vitalie, aș vrea să mă întorc la ideea ta care mi s-a părut foarte importantă. Ai zis că cetățenii cel puțin nu au pierdut. Dar au câștigat ei această luptă pentru stat?

Vitalie Sprînceană: „Nu, ei nu au câștigat...”

Europa Liberă: Deci, acest proces încă durează.

Vitalie Sprînceană: „De acest proces este legată și situația lui Pașa. Înainte eram bloger, când era la modă să te numești bloger, când blogerii făceau parte din avangarda jurnalismului”.

Europa Liberă: Și nu primeau salarii de la anumiți politicieni care îi folosesc pentru scurgeri de informații...

Vitalie Sprînceană: „Ieri am dat „search” prin Google în blog și mi-am amintit despre anul 2008 când Ion Suruceanu, un alt cântăreț moldovean, a mers la Tiraspol, a luat acolo un ordin și a cântat pentru public. Multă lume zicea atunci: cum a îndrăznit, de ce a mers la separatiști? Atunci, îmi amintesc, argumentul a fost că muzica, într-un sens oarecare, este în afara politicului. Deci, arta este în afara politicului.

Însă acum suntem în situația când totul este politizat. Și în acest sens, când artiștii se exclud din cauza opțiunilor lor, când nici la Direcția Locativ-Comunală nu poți lucra dacă nu ai un bilet de partid corespunzător. Aceasta înseamnă politizare totală. Și nici nu atât politizare, cât partinizare, supunerea totală a structurilor sociale diferitor instituții pseudopolitice. Și este un proces de durată. Sper că în acest an noi am avut posibitatea să ne convingem că nu este așa.

Am avut șansa să ne convingem că puterea politică se află în altă parte atunci când am văzut cum într-o noapte președintele pur și simplu orbește acceptă noul cabinet de miniștri. Astfel a fost și cu noul procuror general și cu justiția care emite decizii de care este nevoie, la pachet. În plus, ne-am convins că suntem în mod constant, permanent dezbinați, că mereu există un mecanism care creează dezbinarea noastră. Și am văzut acest mecanism în acțiune. Și totuși, cred că în această situație catastrofală în fața noastră era această luptă enormă pe care eu, din considerentele mele, o consideram una falsă, deoarece nu exista o miză reală”.

Europa Liberă: Nu exista o miză reală. Ai în vedere alegerile prezidențiale...

Vitalie Sprînceană: „…Alegerile prezidențiale. Însă noi am văzut că din cauza acestei funcții pur nominale a început să lucreze toată mașinăria: să creeze, din inerție, bariere, garduri, să inventeze știri despre sirieni... Deci, am văzut ce creează această mașinărie. Dar, dincolo de aceste bariere, am văzut și solidaritate. Și în acest sens există și o anumită speranță.

Însă, dacă e să facem un bilanț, în acest an s-au întâmplat două lurcuri: pe de o parte, partinizarea întregii societăți sau, cel puțin, a funcțiilor și pozițiilor de control, a ajuns aproape la cote maxime, ceea ce este o problemă foarte mare, și, pe de altă parte, am văzut că puterea se află în altă parte, nu în stat, nu în instituțiile de stat. Iar aceasta creează deja spațiul pentru alte practici ale rezistenței. De exemplu, muzica. S-a lansat un nou teren de luptă – muzica, și aceste mesaje pot fi aduse prin muzică. Iar dacă îți vor interzice participarea în concerte, există, de exemplu, YouTube… Dacă îți interzic să lucrezi în mod normal, poți folosi muzica sau arta plastică. În general, au apărut limbaje politice noi și eu cred că în viitor aceasta poate servi drept fundament pentru construire a ceva nou”.

Europa Liberă: Pașa, ce este important pentru tine la finalul acestui an din punct de vedere al acestei opoziții dintre stat și cetățeni, sau – l-aș cita aici, bineînțeles, pe Vitalie – din perspectiva luptei pentru stat dintre cetățeni și alte forțe.

Pavel Parfeni
Pavel Parfeni

Pașa Parfeni: „Nu știu, cum aș putea răspunde, dacă aș fi știut bilanțul acestui an deja în ianuarie. Dacă aș fi aflat cu trei ani în urmă că peste trei ani, în decembrie 2016, Vladimir Plahotniuc va controla toate instituțiile puterii din Republica Moldova și va decide aproape totul, nu știu, dacă aș mai fi rămas în continuare în Republica Moldova. Deci, dacă aș fi aflat un astfel de viitor. Și, în conformitate cu aceasta, aș fi făcut o proiecție aproape identică în viitor. Însă acum poziția mea s-a schimbat. Nu mai am de gând să plec”.

Europa Liberă: Interesant!

Pasha Parfeni: „Și, cred, cei care gândesc ca mine sunt destui. Cei care fie că au de gând să revină în țară, fie că nu au de gând să o părăsească: una sau alta. Cei care în următorii trei ani nu mai vor să-l vadă pe Vladimit Plahotniuc cu toate pârghiile puterii și ale influenței în această țară. De aceea, cred că la această concluzie, probabil, a ajuns foarte multă lume”.

Europa Liberă: Cred că acordăm prea puțină atenție faptului că problema constă nu doar în acest centru al puterii, în Vlad Plahotniuc, care controlează acum totul. Problema constă și în acei oameni care acceptă să lucreze pentru acest sistem. Deoarece acest sistem înseamnă toți-toți executori în toate structurile și în toate sferele. Sunt jurnaliști, artiști, procurori, judecători, angajații Direcției Locativ-Comunale, polițiști – sunt toți, adică ei reprezintă acea mașinărie... Am încercat chiar să calculez: imaginați-vă, dacă vom ține cont și de membrii familiilor care, într-un fel sau altul, fac parte din sistem, deoarece ei trăiesc pe seama acestuia, vom ajunge la câteva sute de mii de oameni. Aceste câteva sute de mii de oameni care își aleg să ia partea, să zicem, a nedreptății pur și simplu pentru că astfel ei câștigă, obțin mijloace pentru supraviețuire.

Pașa Parfeni: „Este una din tezele principale care ni se bagă în cap”.

Europa Liberă: Cu alte cuvinte, ce vom face noi cu acești oameni? Ei doar sunt cetățenii noștri alături de care trebuie să trăim, ei sunt vecinii noștri.

Pașa Parfeni: „Perfect. Noi suntem împotriva lor. Trebuie să luptăm. O.K. Atunci când vorbesc despre Vladimir Plahotniuc, am în vedere un anumit sistem al „valorilor false”. Și una din teze este că noi am meritat totul. Însă, din punctul meu de vedere, noi nu am meritat aceasta. Noi credem că atunci când va fi și mai greu noi vom înțelege că trăim rău. Și noi în continuare nu înțelegem că trăim rău. Nouă ni se pare că atunci când va deveni și mai rău, atunci noi, în sfârșit, vom înțelege. Dar ce e rău? Iată atunci când va fi și mai rău, atunci noi vom înțelege. Dar noi niciodată nu vom înțelege că noi trăim tot mai rău și mai rău. Aceasta este una din teze”.

Europa Liberă: Dar ce e de făcut?

Pașa Parfeni: „Este una din acele teze precum că noi luptăm împotriva unei armate imense, că luptăm împotriva unui sistem care, dacă ai o atitudine corectă și umană față de el, din punctul meu de vedere, se va destrăma. Și eu personal îmi găsesc anumite dovezi în favoarea acestei idei”.

Europa Liberă: Care, de exemplu?

Pașa Parfeni: „Eu primesc mesaje personale, mesaje de susținere din partea oamenilor, inclusiv din interiorul sistemului, din interiorul holdingului de televiziune...”

Europa Liberă: Da, ei nu pot să te susțină în mod deschis, dar te susțin.

Pașa Parfeni: „…Da, însă ei mă susțin personal. Și aceasta se vede! Se vede! Pur și simplu, un anumit nivel al negării și al repulsiei sociale a unor astfel de valori trebuie să atingă un anumit prag. Și în acest vas trebuie să ajungă ultima picătură, iar acest baraj trebuie să erupă.

Europa Liberă: Aș vrea să mă întorc la dezbinarea societății. Dacă e să vorbim despre bilanțul anului, pentru mine personal acest an a început... mai bine zis, anul trecut s-a încheiat și anul acesta a început prin constatarea că între cetățeni, care își vor o viață mai bună, într-adevăr s-au șters diferențele legate de limba vorbită, de vectorul politicii externe, în șfârșit, diferențele legate de ce partid ei susțin sau cine este pentru ei un lider al opoziției. Oamenii brusc au înțeles că există anumite probleme comune care ne unesc. Noi toți vrem ca miliardul să nu fie întors din contul nostru, dar prin tragere la răspundere a celor care l-au furat. Noi toți vrem ca în țară să se construiască drumuri normale, să nu se mai fure, vrem să avem o justiție normală și așa mai departe. Oamenii s-au unit. Însă spre sfârșitul anului, ați observat acest lucru, s-a făcut vizibilă împărțirea noastră în două jumătăți clare. Și dacă la începutul anului noi deja nu mai gândeam, suntem noi pentru ruși sau români, pentru tancuri sau pentru unire – despre toate acestea se vorbea mai puțin, – atunci acum, la sfârșit de an, am ajuns la aceea că un politician își ridică sabia și îl amenință pe un alt politician, că alți politicieni dorm lângă tancuri, le apără. Deci, iarăși la ordinea de zi revin temele, în viziunea mea, absolut false. De ce noi atât de ușor ne supunem acestei dezbinări, Vitalie?

Vitalie Sprînceană: „Nu pot spune câte procente a luat acel politician care a făcut agitație cu sabia...”

Europa Liberă: 1,8%. Bine, voi da un alt exemplu. Să uităm despre opoziția dintre Maia Sandu și Igor Dodon și să vorbim despre electoratul lor. Dacă ați observat atent ce se întâmplă, de exemplu, în rețelele de socializare: brusc în ajunul și după turul doi al alegerilor a apărut o împărțire clară: toți cei care l-ați votat pe Dodon sunt proști, înapoiați, supuși propagandei rusești, iar toți care au votat-o pe Maia Sandu sunt... Deci, pietrele zburau din ambele tabere, deși, de fapt, era vorba despre vecini și rude. Am văzut familii care se certau după principiu: pentru cine ești – pentru Dodon sau pentru Maia Sandu. De ce noi atât de ușor ne-am supus acestei dezbinări, deși, într-adevăr, tu singur ai observat acest lucru, miza a fost cu totul infirmă – această funcție a președintelui nu-ți dă mare lucru.

Vitalie Sprînceană: „Dacă aș spune acum, dacă aș cunoaște răspunsul și l-aș spune, atunci, poate, aș lua...”

Europa Liberă: Premiul Nobel...

Vitalie Sprînceană: „…Da, Premiul Nobel pentru literatură sau, poate...”

Europa Liberă: Exact, pentru pace, în acest caz – pentru pace...

Vitalie Sprînceană: „Desigur, nu există o singură explicație, însă răspunsul se află lângă problemă. Este un sistem întreg. Este un sistem divers, complex, care știe și poate să ofere fiecărui grup de oameni o sperietoare de care acesta se teme. Iată au arătat așa numiților oameni cu valori tradiționale – și eu nu înțeleg, ce înseamnă acest lucru – icoane, altui grup i-au arătat o sperietoare despre sirieni, altora le-au vorbit despre...”

Europa Liberă: Paradele gay...

Vitalie Sprînceană: „…Da, alții au arătat sperietoarea că Putin personal va veni pe tanc și va intra în Chișinău a doua zi după victoria lui Dodon și așa mai departe. A reieșit că la noi, chiar în timpul dezbaterilor, a avut loc un schimb reciproc de sperietori, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-a discutat mult despre persoane. Și, din punctul meu de vedere, aceasta într-un anumit sens demonstrează primitivismul discuției politice. Deoarece noi nu vrem să discutăm despre realitate nici în imagini simplificate, nici în ideologii, din perspectiva valorilor care motivează oamenii...”

Europa Liberă: Vitalie, iată un exemplu și în același timp o întrebare pentru tine în calitate de sociolog. Bine, să zicem, mâine va apărea o forță nouă, de alternativă care va spune: băieți, nu mai dezbatem teme false, vorbim despre probleme concrete, propunem soluții concrete, aceasta este ideologia noastră, și vor discuta în mod exclusiv în acest limbaj tehnocrat...

Vitalie Sprînceană: „Eu aș evita să-l numesc unul tehnocrat...”

Europa Liberă: Bine, nu unul tehnocrat, ci unul foarte punctual, vor propune soluții punctuale pentru problemele punctuale. Nicio ideologie, niciun fel de geopolitică, totul foarte clar. Cetățenii noștri vor fi gata să susțină o astfel de forță de alternativă în condițiile în care, din dreapta și din stânga vor apărea acei care iarăși vor vorbi despre sirieni, despre închiderea școlilor, despre închiderea bisericilor și așa mai departe?

Vitalie Sprînceană: „Cred că da, însă există un „dar”. Pe de o parte, trebuie să ne uităm ce se întâmplă în alte țări. „Podemos” în Spania, situația în Grecia. Deci, aceasta este posibil. Pe de altă parte, nu trebuie să luăm în calcul doar cel mai apropiat ciclu electoral. Dacă un astfel de partid va fi creat astăzi, către 2018 acesta, probabil, nu va trece pragul electoral. Însă dacă va fi gândit un proiect politic care în mod real va fi orientat spre transformarea acestei țări, atunci da, poate, timp de 10 ani aceasta va deveni posibil. Deoarece acest partid sau forță politică treptat își va schimba discursul...

N-aș vrea să afirm că acei care fac parte din sistemul lui Plahotniuc sunt fie zgârciți, fie proști. Ei sunt diferiți. Există oameni deștepți. În general, nu trebuie să vorbim despre popor cumva organicist. Oamenii cunosc și pot să gândească, atât cei care au votat pentru Dodon, cât și cei care au votat-o pe Sandu. Și ei vor vedea că sunt oameni care nu vorbesc pur și simplu despre faptul că există o alternativă. Această alternativă trebuie să fie una deschisă. Și aici nu aș vrea să critic ceva, deoarece am vorbit și anul acesta, și anul trecut. Aceste alternative politice nu trebuie să repete greșelile oponenților săi. Adică, nu trebuie să fie un lider care să se creadă un salvator al națiunii.

Trebuie să existe o deschidere ca oamenii să vină și să simtă că opinia lor este importantă și se ia în calcul. Și treptat, treptat... Este un progres social care nu poate, ca într-o poveste cu un cal năzdrăvan, să apară a doua zi. E imposibil. Aceasta este politică, un proces politic. Oponenții sau Plahotniuc și alte sisteme vor purta răspundere, însă trebuie de făcut aceasta treptat și nu doar până în 2018, dar până în 2040 sau 2050. Noi niciodată nu am avut o astfel de discuție. Nici două discuții nu am avut anul acesta despre felul în care va arăta Moldova ca țară și societate către anul 2050. Însă, pe de altă parte, nu a votat o mulțime de oameni. De ce? Iarăși, nu a fost nicio discuție sau o emisiune în care să se vrbească, de ce lumea nu are încredere în instituțiile politice. Sunt discuții importante care trec pe alături, deoarece noi mereu suntem ocupați cu sirienii, cu mitropolitul, cu icoanele...”

Europa Liberă: Probabil, nu mă veți crede, însă chiar săptămâna trecută noi am discutat cu un număr de persoane despre posibilitatea de a repeta experiența cu platforma civică, dar în altă formă. Și între denumirile care au fost discutate au fost „Moldova 2030” și „Moldova 2050”. Pur și simplu, pentru a aduna oamenii care vor începe să gândească despre faptul că Moldova ca stat poate să existe către anul 2050, și nu doar să există, dar să și funcționeze ca un stat normal în care PIB-ul pe cap de locuitor va fi unul corespunzător, în care cultura, educația și nivelul de viață vor fi normale.

Pașa Parfeni: „O astfel de denumire va provoca foarte multe spoilere...”

Europa Liberă: Da, este un lucru atât de evident care plutește în aer. Înseamnă că oamenii încep să se gândească la aceasta. Pe mine, apropo, dincolo de toate evenimentele negative din acest an, astfel de discuții care încep să apară tot mai des, mă bucură foarte mult. Într-adevăr, am senzația că lumea iese cumva dintr-o stare de hibernare, de parcă am fost manipulați foarte mult timp. Oamenii încep să înțeleafă că toate acestea sunt o ordine de zi falsă pe care cineva încearcă să ne impună, că este o cunoscută strategie de manipulare, despre care lui Chomsky îi plăcea să scrie: precum că mereu trebuie să sustragi atenția.

Vitalie Sprînceană: „Este o conexiune care mereu are două capete și se îndreaptă în două direcții. Și dacă vei renunța să te implici, aceasta nu va funcționa, deoarece are nevoie de aprobarea ta. Dacă reaționezi pe Facebook și pe alte rețele de socializare și pui pur și simplu „Like” pentru a distruge sau pentru a lăuda pe cineva, atunci sistemul funcționează”.

Europa Liberă: Deci, sistemul funcționează din contul nostru, deci sistemul înseamnă inclusiv noi.

Vitalie Sprînceană: „Da, da”.

Europa Liberă: Pașa, aș vrea să mă întorc la ceea ce ai zis că dacă cu trei ani în urmă ai fi știut cu ce era să se termine anul 2016, ai fiplecat cu siguranță din țară, însă acum...

Pașa Parfeni: „Am spus: posibil”.

Europa Liberă: Da, posibil, tu mai degrabă ai fi luat decizia să pleci din țară, însă acum, peste trei ani, fiind deja în 2016 , nu ai de gând să pleci. De ce? Ce s-a schimbat în tine?

Pașa Parfeni: „Nu știu. Aș considera aceasta un fel de lașitate...”

Europa Liberă: Să pleci din țară...

Pașa Parfeni: „Da, să pleci”.

Europa Liberă: Anume acum, când este greu.

Pașa Parfeni: „Da. Cred că așa cumva. Și aș risca să spun iarăși că sunt un optimist. Nu știu de ce, dar mi se pare că totul se va sfârși cu bine, și aceasta se va întâmpla destul de curând”.

Europa Liberă: Se va întâmpla curând.

Pașa Parfeni: „Astfel aș vrea să cred. Într-un fel sau altul, noi trebuie să ne proiectăm în viitor o imagine frumoasă, bună și corectă pentru a o realiza. Imaginați-vă aceasta. Din câte cunosc psihologia, dacă vrei să schimbi viitorul, imaginează-ți-l și acționează de parcă aceasta deja s-a întâmplat, și atunci totul se va realiza”.

Europa Liberă: Însă, totuși, dacă ne vom întoarce la experiența ta din acest an, la experiența ta și cea a lui Cătălin Josan, spune-mi, în rândurile artiștilor această politizare în general se simte? Anul acesta ea s-a simțit mai tare decât de obicei?

Pașa Parfeni: „În rândurile artiștilor există anumite categorii de oameni pentu care discuțiile pe teme civice, sociale sau politice...”

Europa Liberă: Eu, apropo, aș zice că sunt teme civice, deoarece aceasta nu este doar politică, ci anumite teme civice.

Pașa Parfeni: „Da, sunt teme civice și, în general, anumite valori fundamentale”.

Europa Liberă: Da.

Pașa Parfeni: „De fapt, se poate vorbi despre aceasta ca despre anumite valori fundamentale care ni se iau. Aceste teme sunt atât de incomode, întât anumite categorii sociale, inclusiv acei care vin din domeniul culturii, încearcă să le evite”.

Europa Liberă: Însă acel fapt că ei le consideră incomode... Îmi amintesc ultimii ani ai guvernării comuniste. Atunci, la fel, au fost anumiți artiști care foarte deschis susțineau acel regim, însă mi se părea că lor le era incomod să vorbească despre aceasta. Ei se simțeau foarte bine, minunat. Acum eu simt diferența. Acei care într-un fel sau altul în mod deschis susțin guvernarea actuală sau încearcă să colaboreze deschis cu aceasta...

Pașa Parfeni: „Ei evită să o facă public”.

Europa Liberă: …Ei își ascund ochii, încearcă să-ți explice cumva sau să se justifice: tu doar înțelegi, însă eu, de fapt, am în vedere cu totul altceva... Brusc la oameni a apărut un sentiment al rușinii pentru ceea ce fac. Și o simt inclusiv în domeniul vostru. Tu ai remarcat acest lucru? Așa ceva există?

Pașa Parfeni: „Da, eu observ aceasta, și mie mi se pare că în acest sector poziția se va schimba în bine”.

Europa Liberă: Aceasta într-adevăr este un semn pozitiv.

Pașa Parfeni: „Timpurile s-au schimbat și eu simt tendința: mai mulți artiști sunt gata, încă puțin și vor fi mulți”.

Europa Liberă: Haideți să trecem la concluzii. Totuși, din punct de vedere al conșiinței civice, acest an a fost pentru noi unul pozitiv sau nu? Ce concluzii putem face în privința conștiinței civice?

Vitalie Sprînceană: „Este foarte greu să compari, deoarece, pe de o parte, există nu atât lipsuri, cât înfrângeri foarte mari. De exemplu, priviți, cum lucrează acum Parlamentul care, voi reitera, a devenit o mașinărie pentru votare...”

Europa Liberă: Da, absolut. Fără discuții prealabile etc.

Vitalie Sprînceană: „În general, apare o comandă politică prealabilă pentru votare și votarea are loc. Astfel a fost și cu Memorandumul cu FMI, și cu mai multe alte legi. Acum, astăzi ei, mi se pare, au votat în prima lectură legea privind reforma sistemului de pensionare...”

Europa Liberă: Da. Reforma sistemului de pensionare a fost votată joi.

Vitalie Sprînceană
Vitalie Sprînceană

Vitalie Sprînceană: „…Ei o discută deja de doi ani. Această lege se prăfuia într-un dulap, ei au luat-o în mare taină, au publicat-o la sfârșitul lunii noiembrie și acum repede-repede, în grabă o vor... Adică, pe de o parte, aceasta nu este o democrație, ci, mai degrabă o dictatură, o aparență a democrației, deoarece democrația nu înseamnă doar majoritate și votare. Pe de altă parte, este o lipsă totală de transparență.

Același Memorandum cu FMI care presupune reforme sociale foarte mari pentru un preț social foarte-foarte mare. Acest document a fost publicat doar după semnarea lui, deci, doar după ce nu mai era posibil de schimbat ceva. Este un talger al cântarului. Pe celălalt se află anumiți germeni, anumite idei și oameni pe care eu niciodată nu i-am mai văzut împreună și care acum se unesc. Deci, oamenii caută anumite căi noi...”

Europa Liberă: Mijloace noi.

Vitalie Sprînceană: „…Mai mulți deja sunt dezamăgiți de metodele tradiționale ale așteptării unui politician-salvator. Oamenii caută platforme noi, încearcă formele noi ale organizării politice, ale acțiunilor politice, înțeleg că politica nu este ceva care se află undeva, iar eu stau în lumea mea și nimeni nu mă deranjează. Nu... anul acesta politica într-un fel și-a încheiat sau își încheie marșul său către fiecare casă. Adică, într-un anumit sens, fiecare este implicat în aceasta personal. Și în acest sens există anumiți germeni. Nu aș vrea să fac acum pur și simplu o medie aritmetică și să afirm că există și una, și alta. Sunt lucruri care îngrijorează și care vor constitui mari probleme în anul viitor, dar sunt și lucruri care bucură, care cumva inspiră că, iată, poate să va întâmpla... Și în acest sens pentru mine aceasta este o astfel de concluzie amestecată”.

Europa Liberă: Pentru tine, Pașa, care este concluzia din acest punct de vedere?

Pașa Parfeni: „Dacă sincer, există o anumită piatră – sunt drepturi ale omului care, în opinia mea, au fost în mod deschis încălcate. Cred că sunt lucruri fundamentale... Dacă toate drepturile omului sunt respectate, omul, propabil, trebuie să trăiască bine. Așa cred. Și toate celelalte legi, de fapt...”

Europa Liberă: Însă noi trăim rău, nu știu de ce.

Pașa Parfeni: „Da, adică, au fost încălcate foarte multe drepturi. Eu pur și simplu proiectez o situație când cineva este arestat și nu are posibilitatea să se expună, mai ales că este un caz foarte mediatizat… Să presupunem că mâine tu sau eu vom fi arestați și noi nici nu vom avea posibilitatea să spunem că nu am făcut nimic.

Europa Liberă: Deoarece unul din avocații noștri va fi scos din țară, altul va fi judecat sau i se va fabrica un dosar penal.

Pașa Parfeni: „Din această cauză sunt foarte dezamăgit de anumite valori, inclusiv cele europene și americane care l-au susținut concret pe Vladimir Plahotniuc, chiar dacă eu personal mai credeam în anumite standarde democratice, în convigerile lor privind drepturile omului, însă inacțiunea lor absolută pe mine personal...”

Vitalie Sprînceană: „Nu atât inacțiune, uneori chiar cooperare și sprijinul reciproc...”

Pașa Parfeni: „... Da, în opinia mea aceasta, în primul rând, ne face să nu mai căutăm o susținere sau speranță în acea țară. Putem spune că atât în partea de dreapta al conștiinței au lor schimbări serioase, fundamentale, cât și în partea centrală...”

Europa Liberă: Însă, poate, deja demult am trebuit să căutăm soluții, care sunt în mâinile noastre și de noi depind multe lucruri.

Pașa Parfeni: „În opinia mea acestea liber pot fi numite represii, deoarece omul poate fi vinovat, nici nu vom polemiza, însă aș vrea să aud ce vrea el să spună în această privință. Eu vrea să văd, ce se întâmplă. Este un caz public foarte mediatizat de la Vlad Filat încoace. Vreau să știu: dacă el a furat, atunci cât a furat. Din câte înțeleg, acești bani au o legătură directă cu cetățenii Republicii Moldova. Adică, noi suntem în drept, suntem obligați să controlăm acest proces”.

Europa Liberă: Însă acolo unde se iau toate deciziile în această țară, s-a decis că noi nu avem dreptul să o cunoaștem...

Pașa Parfeni: „În viziunea mea, este cea mai mare pierdere și o mare pierdere a încrederii. Dincolo de geopolitică, chiar dacă de la ei au plecat în mare parte simparizanții Uniunii Europene, ale integrării europene în general, ei nu mai au cu ce opera, deoarece aceste valori au fost discreditate. Spuneți lucrurilor pe nume, băieți”.

Vitalie Sprînceană: „Poate, este chiar bine, deoarece noi iarăși am pierdut, spre fericire, un mit că, iată, există acolo niște europeni care ne vor doar binele, care stau în fiecare zi și gândesc la binele nostru, chiar și contrar nouă. Aceasta naște o speranță...”

Europa Liberă: Poate, atunci trebuie să destrugem miturile, deoarece unica speranță trebuie să fie legată de noi și nu de alții. Doar atât. Vă mulțumesc pentru acest bilanț al anului, destul de optimist, dincolo de o imagine nu prea optimistă a realității. Ne vom auzi deja la anul viitor, la începutul anului. Totul va fi bine. Și eu cred în acest lucru. La mulți ani!

XS
SM
MD
LG