Linkuri accesibilitate

În Canada și Statele Unite, de pildă, procurorul general este pur și simplu ministrul justiției. In alte democrații occidentale, în majoritatea, de fapt, e vorba de o funcție total separată de sistemul politic al momentului.

În America procurorul general, care e ministrul justiției, e numit de președintele țării, dar în Franța e vorba de un magistrat care a urcat în ierarhie și care este total desprins de orientarea politică a guvernului.

În alte țări, de structură federală, precum Marea Britanie, există mai mulți procurori generali, câte unul pentru fiecare entitate politică: Anglia, Scoția, Irlanda de Nord, Țara Galilor.

În Germania, însă, procurorul general reprezintă guvernul pe lângă Bundesgerichtshof, curtea federală de justiție. Birourile procuraturii generale sunt instalate, de la al doilea Război Mondial încoace, în orășelul Karlsruhe, alături de cele ale Curții Constituționale.

Acolo unde, în America sau Canada, șeful guvernului decide cine va fi procurorul general (ministrul justiției), în Germania tocmai ministrul justiției propune numele procurorului general, care trebuie apoi aprobat de parlament și de președintele Germaniei.

Există apoi și țări, precum Italia, unde nu găsim o asemenea funcție de procuror general. Există în Italia mai mulți procurori supremi, în funcție de domeniul anchetat. Un procuror anti-mafia, unul pentru Curtea de Apel șamd.

În sfârșit, în Spania, unde funcția e numită Fiscal General del Estado, avocatul general al statului, acel Ministro Fiscal, șeful unui Ministerio Fiscal nu doar că reprezintă statul, dar reprezintă și invers cetățenii în fața statului, ca un fel de ombudsman, asigurând în același timp independența tribunalelor și garantând interesul social.

----------------------------------

Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a preferat pe final de mandat să numească el noul procuror general şi să nu lase semnarea decretului la discreția succesorului său.

Timofti l-a numit joi în funcţia de procuror general pe Eduard Harunjen la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor.

Această numire a devenit o prerogativă a președintelui în urma unei reforme a procuraturii încheiată luna trecută cu o modificare a Constituției. Până la reformă, numirea procurorului general o făcea Parlamentul la propunerea spicherului, iar practica a arătat că în funcţie ajungea procurorul preferat de partidului spicherului, deci susceptibil de a fi controlat politic.

Deşi procuror general Eduard Harunjen a fost numit prin noua procedură, mai mulţi experţi şi politicieni din opoziţie insistă că numirea ar fi fost influențată politic. Această suspiciune a fost alimentată inclusiv de graba cu care a fost învestit procuror general, la numai o zi după ce a fost selectat şi propus de către Consiliul Procurorilor.

„Această grabă alimentează suspiciunea că întregul proces de numire a fost orchestrat”, se arată într-o declaraţie semnată de 13 organizații neguvernamentale. Semnatarii pun la îndoială că Serviciul de Informații și Securitate, Consiliul Procurorilor și Președintele țării au verificat „suficient de atent” integritatea lui Eduard Harunjen.

Activiştii cred că nu a fost examinată nici presupusa implicare a procurorului general în nimicirea unui dosar penal legat de evenimentele din aprilie 2009 şi nici legalitatea provenienței averii sale impresionante. Or aceste două motive ar fi fost suficiente pentru ca președintele să respingă candidatura lui Harunjen.

În declaraţia ONG-urilor se mai spune că „era logic și firesc să se aștepte ca numirea noului procuror general să fie făcută de noul şef de stat”.

Președintele ales, Igor Dodon, spera să facă el numirea, dar victoria sa la alegerile prezidențiale încă nu a fost validată de Curtea Constituţională. Dodon a declarat că învestirea sa ar fi tărăgănată intenționat de către actuala guvernare, care ar dori să-i minimalizeze atribuţiile.

XS
SM
MD
LG