Linkuri accesibilitate

James Sherr: „Aș fi optimist dacă elitele politice din Occident ar fi înțeles că relațiile noastre cu Rusia au devenit antagoniste”


James Sherr

Un interviu cu cercetătorul asociat la programul Rusia și Eurasia de la Chatham House.

Un interviu cu James Sherr, Associate Fellow, Russia and Eurasia Programme, Chatham House, care s-a aflat zilele trecute la Chișinău, la conferința „Reglementarea transnistreană – încotro?”, organizată de Asociația pentru Politică Externă

Europa Liberă: Domnule Sherr care sunt cele mai importante similitudini dintre conflictul din Transnistria și cel din regiunea Donbas din Ucraina, deoarece mulți experți spun că este același scenariu?

James Sherr la Conferința de la Chișinău
James Sherr la Conferința de la Chișinău

James Sherr: „Ambele sunt exemple de conflicte înghețate, create cu scopul de promovare a politicii externe a Federației Ruse. Adică este un instrument pentru a exercita presiune externă asupra țărilor din vecinătate, prin intermediul mecanismelor internaționale care să legitimeze această influență. În al doilea rând – cu scopul de a destabiliza și a perturba constituirea politică a țărilor vecine. Și deși atât Donbas, cât și Transnistria au un specific aparte, cauzele primare ale acestor conflicte nu sunt locale, iar fără factorul rusesc ar fi putut fi rezolvate într-un fel sau altul de guvernele centrale din Ucraina și din Republica Moldova. Deci, acestea sunt similaritățile principale.”

Europa Liberă: Și care ar fi principalele caracteristici ale acestor regimuri separatiste?

James Sherr: „Ele nu sunt neapărat „marionete”. Ei sunt oameni, au propria agendă, dar ei știu foarte bine că sunt dependenți în totalitate de Moscova. În cazul Donabasului, ei sunt foarte deschiși în această privință. Sunt foarte frustrați, deoarece ei ar vrea să-și extindă aceste republici și să le facă sustenabile din punct de vedere politic și economic.

Asta însă nu corespunde cu planurile Moscovei. Dacă rușii le-ar purta de grijă, s-ar comporta diferit. Rusia este responsabilă de cea mai mare parte de distrugeri militare cauzate de război, Rușii, de fapt, au scos multe din dotările industriei și le-au adus în Federația Rusă. De fapt, asta ar demonstra că Rusia nu a susținut aceste conflicte ca o formă de susținere a populației, dar mai mult ca o unealtă de a obține cu totul altceva.

Evident, sunt forțe locale acolo, care au interese proprii, care sunt deciși să existe separat sau să se reunească cu Rusia. Faptul că e un fenomen autentic nu se pune în discuție. Întrebarea este câți oameni ei reprezintă? Au existat și anterior încercări ale Rusiei de a crea mișcări separatiste în Donbas, dar toate au eșuat, în particular cea din timpul Revoluției Oranj din anii 2004-2005. Aceste lucruri au eșuat pentru că nu au reușit niciodată să atragă interesul a mai mult de 30% din populație.

Dacă factorul rusesc ar dispărea mâine, evident ar fi probleme complexe pentru Moldova și Ucraina de a reintegra aceste regiuni. Acest lucru este valabil în special în regiunea Donbas, după ce atât de multă lume a plecat, după atâta înverșunare, după acel conflict foarte brutal din ultimii doi ani. Ceea ce nu este cazul Transnistriei – Transnistria este stabilă, iar infrastructura nu este distrusă.

Deci, orice era în trecut nu mai este. Nu mai poți merge în trecut să zici că „hai să fim prieteni, iar tot ce a fost să uităm și să iertăm”. Nu poate fi chiar așa. Paradoxul în Ucraina este că războiul, pe de o parte, a unit Ucraina mai mult decât orice altceva în ultimii 25 de ani, dar acea parte care este nemulțumită, a devenit și mai nemulțumită, iar diferențele care au apărut sunt mult mai mari și mult mai greu de depășit.”

Europa Liberă: Cum credeți, în cazul Ucrainei, de ce scenariul inițial al Rusiei de a acapara întregul Est al Ucrainei s-a fost soldat cu eșec?

James Sherr: „Deoarece rușii au greșit fundamental și nu au înțeles caracterul Ucrainei. Acest fenomen nu a venit de ieri. Rusia a pus accentul pe limbă, ca un indicator al loialității culturale și politice. Ucrainenii s-au distins tot timpul prin limbă, cultură și identitate de stat. Iar acest lucru nu este înțeles de cei care conduc Rusia. Și ei au crezut că aceste regiuni cu vorbitori de rusă vor susține Rusia. Conștient au inventat istorii despre persecuții ale vorbitorilor de rusă în Ucraina. Este un non-sens, dar ei au crezut o bună parte din acest non-sens, chiar dacă s-a exagerat.

Elitele care au construit statul ucrainean, în special instituțiile, în anii '90, au venit mai mult din est decât din vest, atât vorbitori de rusă cât și ucraineană, această problemă nu era politizată, ceva ce Rusia nu a înțeles. Chestiunea etnică nu a contat. Majoritatea oamenilor care locuiesc în estul Ucrainei sunt etnici ucraineni, dar vorbesc limba rusă, cu excepția zonelor rurale. Aceste probleme tradițional nu erau considerate importante.

În același timp, erau anumite lucruri specifice legate de identitatea Donbasului. Eu sunt mai colectiviști, mai sovietizați, nu au încredere în Kiev, dar nu înseamnă că vor să fie o parte a Rusiei.

Experți ai Universității de stat din Donețk în 2011 au făcut un sondaj sociologic, unde au întrebat locuitorii din regiune ce consideră a fi ei patria lor. O treime din ei au spus că Ucraina, o treime Uniunea Sovietică și doar un procent foarte mic au spus Rusia.

Un alt lucru este că odată cu venirea sfârșitului anilor '90, oamenii au devenit din ce în ce mai dezamăgiți în conducerea politică, cu fuziunea dintre putere, bani și criminalitatea din țară. Au început să aibă grijă de ei înșiși. Asta a avut manifestări destul de impresionate. De exemplu, cazul din 2013: autoritățile centrale nu au făcut nimic, societatea civilă curăța zăpada, organiza funcționarea taberelor – aceasta este o demonstrație despre cum au funcționat lucrurile în Transnistria. Și este un fenomen foarte puternic. Și vine din istoria Ucrainei. Oamenii sunt mai deschiși spre deosebire de Rusia față de pluralism. Nu este o putere imperială, nu are mentalitate imperială.

Opinia mea fermă este că e un loc diferit de Rusia și că există o cultură politică diferită acolo. Iar rușii și astăzi au mari dificultăți în a accepta asta.”

Europa Liberă: Sunteți optimist în ce privește rezolvarea problemei transnistrene, dar și a celei din Donbas?

James Sherr: „Aș fi optimist dacă elitele politice din Occident ar fi înțeles că relațiile noastre cu Rusia au devenit, de ambele părți, din motive obiective și fundamentate, antagoniste. Și aceste relații vor rămâne antagoniste în viitorul apropiat. Nu poate fi o soluție rapidă.

Este nevoie de politici pe termen lung care să protejeze în primul rând aliații noștri, iar în al doilea rând partenerii. Prin mijloace diferite, de sigur, pentru că nu putem merge la război de dragul unor țări care nu sunt parte a NATO, dar putem face alte lucruri pentru a-i proteja. Trebuie să ne investim eforturile pentru a face asta - și nu este neapărat vorba despre o investiție financiară, ci de una politică. în de fapt a face asta. Nu este vorba de investiție financiară, cât politică.”

Din păcate, astăzi Occidentul nu mai este setat pe aceste lucruri. Procesul politic este ghidat de diferite tipuri de considerente. Unele par să fie urgente, altele foarte emotive. Nu este secret că în Moldova, dar și în alte țări cu democrații mai avansate, este o creștere a populismului și o cădere bruscă de încredere în elite, o frică mare de fenomenul migrației, accentuată evident de războiul din Siria… Și aceste probleme au devenit acute și schimbă peisajul politic chiar în fața noastră. Ținând cont de ce s-a întâmplat în Vest, ar trebui să fii ori foarte fanatic, ori foarte încrezător, ori prost să fii sigur de viitor. Sau, aș spune că acei oameni care cred că pot veni la putere acum și pot face repede o înțelegere cu Rusia, care să rezolve toate probleme, mai devreme sau mai târziu vor descoperi că au greși și vor fi forțați să învețe, din greșelile proprii, că viziunea Rusiei asupra Europei este foarte diferită de a noastră.”

XS
SM
MD
LG