Linkuri accesibilitate

Flexibilitatea lui Igor Dodon testată de Acordul de Asociere


Igor Dodon a spus de multe ori după alegerile prezidențiale că șeful statului nu poate denunța Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, că, pentru el, acordul este „o posibilitate de a face reforme” și că acesta „va fi implementat în continuare”. „Nu avem nevoie aici de un Maidan ucrainean”, a spus Dodon, într-o aluzie la protestele de la Kiev, declanșate de refuzul președintelui Viktor Ianukovici de a semna Acordul de Asociere Ucraina-UE. Dar până recent, Dodon promitea cu totul altceva. Testul cu Politigraful arată că Igor Dodon are o poziție elastică și reversibilă.

Chiar de la semnarea acordului cu UE, Dodon a promis „paşi energici” pentru a-l rupe. În programul Partidului Socialiștilor (PSRM) adoptat la un congres din septembrie 2014, Dodon, ca lider de partid, se mai angaja să ducă Moldova în direcția opusă, „alături de Rusia, Belarus și Kazahstan!”.

„Integrarea eurasiatică” rămânea o prioritate a lui Igor Dodon și la următorul congres al PSRM, din noiembrie 2015, când aceasta fusese declarată „garant al dezvoltării țării şi soluționării problemelor sociale”.

Când știa deja că o să se organizeze alegeri prezidențiale directe și că, probabil, o să candideze, Igor Dodon declara la congresul altui partid, Rusia Justă, la Moscova, în aprilie 2016, că este convins că Republica Moldova și Rusia au „un viitor comun” și că acesta va consta în „cooperarea în spațiul economic eurasiatic”.

Dar poziția liderului PSRM față de Acordul de Asociere a început să se schimbe. Vedeți aici o scurtă listă a declarațiilor sale și partidului său din septembrie 2014 până în noiembrie 2016.

Sociologul Ion Jigău, fostul director al Centrului de Investigații Sociologice și Marketing CBS-AXA, crede că schimbarea de mesaj are o explicație electorală pe termen scurt, și strategică pe termen mai îndelungat. Dacă ar fi păstrat un mesaj categoric pro-rus și împotriva Acordului de Asociere cu UE, Dodon risca să nu-și poată extinde baza electorală, punându-și în pericol victoria. „Circa 10-12% procente din alegători sunt multi-vectoriali, care sprijină oricare dintre cele două opțiuni de integrare ale Republicii Moldova. Aici a fost miza. Dacă ar fi avut un singur mesaj, ar fi pierdut, după mine, o parte din acești alegători”, spune Jigău. La o diferență de numai aproximativ 4% între Dodon și Maia Sandu în rezultatele turului doi, nuanțarea mesajului a fost crucială, crede sociologul.

După primul tur de scrutin, Igor Dodon și-a nuanțat mesajul atât de mult, încât a declarat că Republica Moldova „nu-și poate permite” să instaleze „o cortină de fier pe Prut” prin denunțarea Acordului de Asociere cu UE. El a insistat tot mai mult că „preşedintele nu are competenţe pentru a schimba vectorul geopolitic, pentru a suspenda sau a denunţa acorduri”. Despre „integrarea eurasiatică” a încetat să mai vorbească, limitându-și ambițiile numai la „revenirea pe piața rusă” și „rezolvarea problemelor migranților” moldoveni la Moscova.

Dodon a continuat să facă declarații din ce mai călduroase despre relația cu Uniunea Europeană și după încheierea alegerilor. A spus că „integrarea eurasiatică” și denunțarea Acordului de Asociere cu UE rămân numai obiectivele PSRM, nu și ale sale, și că tot ce ar putea încerca să facă ar fi organizarea unui referendum la care să-i întrebe pe oameni în ce direcție trebuie să meargă.

Politologul Nicu Popescu, expert al Institutului European pentru Studii de Securitate de la Paris, spune că evoluția lui Igor Dodon dinspre o poziție radicală spre centru este firească pentru politicienii din opoziție pe cale să ajungă într-o funcție de conducere, care presupune constrângeri. „Să ne amintim că, în 2009, și PLDM-ul promitea aderarea la NATO, dar, în momentul în care s-a regăsit la guvernare, a renunțat la acest punct din program. (…)La fel - și Dodon. Mai întâi caută voturi mai spre centru, își moderează discursul, iar în momentul în care accede la președinție și-l moderează și mai mult pentru că știe care sunt realitățile economice din Republica Moldova și anume că Republica Moldova este de câteva ori mai dependentă în plan comercial de Uniunea Europeană decât de Rusia”, spune Nicu Popescu.

Ion Jigău amintește că Igor Dodon cunoaște experiența fostului său mentor, Vladimir Voronin, care și-a început guvernarea cu o agendă radicală pro-rusă, dar a fost nevoit să devină pro-european după numai doi ani, din cauza neputinței de a integra Moldova în Uniunea Rusia-Belarus și a dificultăților apărute în relația cu Rusia în chestiunea transnistreană. De asemenea, Dodon încearcă să tempereze îndemnurile la proteste post-electorale motivate de presupuse încălcări în favoarea sa, fiind îngrijorat că orice declarație anti-occidentală poate precipita asemenea proteste, crede Jigău.

Într-adevăr, într-un interviu cu agenția rusă Interfax după alegeri, Igor Dodon a spus că nu-și dorește „un Maidan ucrainean” la Chișinău. „Noi nu ne putem permite să oprim colaborarea cu UE, să anulăm Acordul de Asociere cu UE. (…) De aceea, vom examina această chestiune cu multă chibzuință”, a spus Dodon, pe 21 noiembrie. În privința integrării eurasiatice, Dodon a spus că va propune numai „semnarea unui memorandum de colaborare cu Uniunea Economică Eurasiatică” în care „nu se va spune nimic împotriva acordului de asociere cu UE”.

Testul cu Politigraful arată că poziția lui Igor Dodon în chestiunea orientării geopolitice este așa de elastică, încât poate fi și reversibilă. O declarație făcută agenției ruse TASS sugerează că își face și alte planuri. Vorbind despre un posibil referendum consultativ pe care-l va iniția în chestiunea vectorului extern, Dodon a spus că la acesta „trebuie să ia parte și locuitorii Transnistriei nerecunoscute”.

Editor: Mircea Țicudean

XS
SM
MD
LG