Născută la 8 iulie 1963 în satul Scumpia, raionul Făleşti, Valentina Drăgănel-Buga a absolvit Facultatea de Limbi Moderne la Universitatea „Aleco Russo” din Bălţi. A fost profesoară de limba engleză la şcoală „Nicolae Iorga” din Chisinau. Actualmente este patroana cafenelei „Panna Cotta”din capitală.
Luni
N-am somn m-am trezit la 5 dimineaţă cu o durere în spate şi în suflet. Gânduri amestecate, nu le pot pune în ordine.
Am adormit din nou. Mai bine mă ridicăm din pat la 5. O să renunţ la cafea. Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavriil sunt prăznuiţi în fiecare an, pe dată de 21 noiembrie. În satul meu e hram. Această zi mi-a răscolit multe amintiri. Acum 25 ani treceam în dreapta Nistrului cu doi copii mici lăsând casă şi masă. Noaptea ne-au incendiat apartamentul din motivul că soţul nu dorea să scrie cerere de aderare la miliţia transnistreană. Tare s-au mai bucurat părinţii când ne-au văzut în curtea casei crezând că am venit la hram. Atunci a început războiul... Alung amintirile…
La prânz am avut o întâlnire la cafenea. Am cunoscut o persoană foarte plăcută care mi-a ridicat puţin dispoziţia. Am mai prins la curaj. Rezist tentaţiei de a cere o cafea. Am discutat cu angajaţii de la cafenea şi fugă acasă unde mă aşteptau doi motanoi roşcaţi mieunând indignaţii la culme că am uitat dimineaţă să-i hrănesc. Mă prind la gândul că nu am cumpărat pâine.
La cotitură un şofer din stânga îmi taie drumul, am vrut să ridic degetul la tâmplă, dar mi-am amintit de vorbele soţului că nu e frumos pentru o doamna şi am renunţat. Cu sufletul la gură am intrat în (Sun City) unde din toate difuzoarele se auzea reclamă făcută pentru concertul cîntareței din Rusia, Irina Allegrova (перезагрузка, перерождение) Până seară numai asta am fredonat.
Am auzit telefonul de la poartă. Sună mama să-mi spună că e hram la Scumpia şi mă întreabă dacă nu venim în ospeţie. Am minţit că suntem tare ocupaţi motivul principal fiind drumul înspre Ungheni care e de coşmar. Mulţumesc Doamne că ai grijă de fiinţă dragă. E târziu. Feciorul din Seul mi-a trimis mesajul cu noapte bună!
Marți
Mă trezesc cu un cer acoperit, ploaie, dar în suflet, soare. Avem o invitaţie la ambasada Italiei.
Am o programare la coafor după care la cosmetolog. Apoi ajung la cafenea. De ceva timp tot mai rar trec că să nu stresez angajaţii. În cinci minute reuşesc să văd toate neajunsurile. Cafeneaua este afacerea de suflet pe care am iniţiat-o acum cinci ani. Mă bucur să aud de la clienţi că e localul lor preferat. Am investit mult în laboratorul patiseriei.Totul trebuia să fie perfect. Panna cotta e probabil unul dintre cele mai simple deserturi, dar şi unul dintre cele mai versatile. Secretul meu nu-l dau nimănui. Începe postul Crăciunului trebue să gătim ceva de post.
Seara, la reşedinţa ambasadorului, am gustat din mâncarea italiană cu ingrediente moldoveneşti, promovată la Chişinău. Acasă am revenit plină de energie. Buona notte!
Miercuri
Mă trezesc cu gândul că trebue să ud orhideele. Aproape 40 de ghivece aşa că îmi iau ceva timp.
Fac un ceai şi chem soţul să-l savurăm împreună. El face gimnastică de dimineaţă. Eu is mai lenoasă şi nu respect niciun regim. Totuşi un an jumătate am făcut tăi chi, un fel de arte marţiale, şi tot îmi fac planuri să continui. Dejunul meu aproape zilnic constă dintr-o ceaşcă de cafea sau ceai cu o felie prăjită de pâine cu unt şi miere.
Soţul a plecat la serviciu. O sun pe mama, a trecut jumătate de an de când l-am pierdut pe tată şi de atunci ne străduim cu fratele şi sora să o telefonăm mai des... Iar îmi dau lacrimile când e vorba de tata.
Pe la amiază m-am înţeles cu fiica să discutăm în privinţa redecorării de Crăciun a cafenelei. Din anii trecuţi avem o mulţime de decoraţiuni, dar parcă ar trebui să schimbăm ceva. Am hoinărit prin magazine, dar nimic din ceea ce ar fi pe gustul nostru. Ne-am despărţit plecând pe la casele noastre. Din prag am simţit o aromă nemaipomenită de la bucătărie, înainte de a ieşi am pus o oală cu carne de găină şi ciuperci în sos alb la cuptor. Gătitul e cel mai mare talent al meu şi îl fac din plăcere. Cred că asta am moştenit de la bunica, tot ce gătea avea gust.
Joi
Mă trezesc cu o dispoziţie bună. Afară e ceaţă. Până să mă ridic din pat scriu feciorului un mesaj cu bună dimineaţă. La el e ora 14:00. Îmi răspunde imediat că totul e ok şi că e în biblioteca. Mă simt aşa energică că pot să întorc dealuri. Până a ieşi din casă întru pe FB. Google mă întreabă la ce mă gândesc nu-i dau nici un răspuns .
Trec pe la cafenea. Îmi zâmbeşte Marco Papini un italian stabilit la Chişinău. Este cel mai fidel client. De când activăm fie ploaie, vânt sau ger aproape la aceeaşi oră îşi bea cafeaua de dimineaţă cu prietenii, dar mai des cu soţia sa. Schimbăm câteva vorbe, a făcut mari progrese vorbind o română perfectă. Nu cunosc prea multe despre el, nici nu vreau să mă bag în sufletul lui, ştiu că a fost proprietarul unui restaurant italian din Chişinău. Să fii patronul unui restaurant e foarte stresant. Lumea e diferită, unii clienți sunt pozitivi tot timpul, alţii nemulţumiţi chiar până a fi deserviţi.
Îl las să-şi servească cafeaua, iar eu merg la croitoreasă, nu îmi prea cos haine, le prefer cumpărate gata, dar am găsit o stofă foarte frumoasă şi nu m-am putut abţine să nu o iau. Sună telefonul, e soţul care îmi spune că îi este dor. Este bărbatul care ştie să mă facă fericită de aproape 35 de ani... La ora 16 trebuia să mă întâlnesc cu fină Aura, dar mi-a spus că are filmări şi am amânat pentru o altă zi.
Vineri
Timpul s-a răcit simţitor. Din curtea vecinului se ridică un fum gros şi insuportabil. A dat foc la frunze. Se pare că nu este legal, dar nu ai cu cine vorbi. El şi porecla are (война и мир), se ceartă cu toată lumea.
Vorbesc cu fiica despre ultimile noutăţi în ce priveşte scandalul cu alimentele din grădiniţe. Nepoţelul a frecventat-o o luna şi s-a îmbolnăvit şi de atunci nu a mai mers la grădiniţă. Am găsit o alternativă şi e ocupat numai o jumate de zi şi fără hrană.
La masă mă întâlnesc cu fină Aura vorbim despre toate odată. Fetele ei învaţă în schimbul doi şi îi cam vine greu. Pe 3 decembrie e ziua ei de naştere, anul acesta e o cifra importantă aşa că o să fie petrecere mare. Noi avem mulţi fini şi toţi diferiţi, oameni de afaceri, artişti şi preoţi. Aşa că nu avem timp pentru plictiseală.
A mai trecut o săptămâna. Zilele de odihnă le petrecem de obicei cu cei mai scumpi omuleţi, nepoţeii. Bunelul le permite tot ce doresc, eu nu prea îi las să se urce în cap, în schimb le îndeplinesc toate poftele gastronomice. Lui Luca, nepoţelul cel mai mic, de 4 ani, îi place la bucătărie şi eu permanent îi dau câte o bucăţică de aluat să facă plăcintele sau biscuiţi... E sfârşit de noiembrie, încet-încet, încep pregătirile de sărbători. Sunt zile numărate până la întoarcerea feciorului Valentin, îl aşteptăm cu nerăbdare să fim toţi acasă.