Am văzut deunăzi, pe o stradă din Chişinău, un soi de panouri neobişnuite care mi s-au părut mult mai simpatice decît panourile cu publicitate electorală. M-am oprit şi chiar m-am holbat preţ de cîteva secunde la această „operă” al cărui mesaj contrasta vizibil cu mesajele ritoase ale candidaţilor la funcţia de preşedinte. Vasăzică, pe un panou galben fixat de un stîlp electric era scris: CE OFERĂ FERICIRE? UNDE ESTE FERICIREA TA? Am aflat ulterior că panouri galbene asemănătoare au apărut şi pe alte străzi ale oraşului.
Spun din capul locului că habar nu am ce indivizi au cheltuit bani pentru aşa ceva. Nu ştiu nici dacă au acordul Primăriei. De domeniul evidenţei însă e că avem de-a face cu un fapt insolit. Nu prea am văzut în oraş panouri cu dileme existenţiale, panouri care să te facă să meditezi la fericire. Altminteri, întrebările astea ar putea fi mult mai utile decît sloganurile electorale pentru cetăţenii prinşi în iureşul vieţii de zi cu zi, care nu prea au timp să reflecteze la soarta lor. Numai că, e de presupus, mulţi vor constata că fericirea lor e limitată, e pipernicită sau chiar inexistentă într-o ţară în care sărăcia şi corupţia fac ravagii.
Ce scop urmăresc autorii acestor panouri? Să-I facă mai reflexivi pe cetăţenii ţării? Să-i apropie de lucrurile cu adevărat importante? Să-i facă mai buni pe oameni? Habar nu am. Dar întrebările sînt simpatice. De ce nu am încerca să găsim un răspuns la ele. Dacă însă şi aceste panouri sînt, aşa cum a presupus un coleg de breaslă, un soi de publicitate electorală camuflată, mă declar captiv al derutei. Să fie şi asta oare publicitate electorală, o întrebare care să te facă să te gîndeşti la un partid oarecare? Nu ştiu ce să zic.
