Linkuri accesibilitate

„Mulți, tare mulți candidați vor să ajungă șef de stat. Dar câți din ei  țin cu noi sfat?”


Moldova, Vera Ostaf

Jurnalul săptămânal cu Vera Ostaf.


Născută la 16 februarie 1949 în satul Bocani, Făleşti. A absolvit şcoala medie din satul Petroasa, Făleşti în 1967, apoi Colegiul de finanţe şi economie din Chişinău. 30 ani a lucrat in calitate de contabil în colhozul „Progres” din satul Glingeni, Făleşti. Din anul 2000 până la moment lucrează la Centrul de statistică din orasul Bălţi la colectarea datelor statistice a gospodăriilor ţărăneşti şi de fermieri.

Luni

O zi obişnuită de toamnă, în care am făcut totalul roadei pe care am adunat-o în acest an. Seceta ne-a înjumătatit recolta la majoritatea culturilor, dar ne mulţumim cu ceia ce este. Parca şi natura s-a supărat pe noi. Lumea este disperată că suntem pedepsiţi şi de Dumnezeu şi de puterea actuală care ne guvernează Moldova. Până la alegerea preşedintelui au rămas zile numărate dar oamenii nu ştiu pe cine să aleagă. Poate o femeie... Ea ar putea să ne scape de săracie si de corupti.

Am cules gutuile din grădină şi am făcut cîteva borcane de compot pe iarnă. Fac în fiecare an compoturi şi gemuri diferite pentru nepoţei, să am cu ce-i îndulci dacă vin la mine. Am gătit şi ceva de ale gurii şi după ce am luat masa ne-am aciuat în casă ca să privim ce mai spun cei de la ultimele ştiri.

Marţi

O zi posomorâtă cu ploaie ciobănească, de mult n-a mai plouat aşa. Mi-am hrănit orătăniile, am băut un ceai şi m-am apucat de lucrul meu statistic. Ne-au sunat copiii din Irlanda, am vorbit cu ei despre mai multe, printre care şi de situaţia politică de acasă, fiindcă nici lor nu le este indiferent. Ne spun că vor merge să voteze chiar si dacă se află la o distanta mare de locul unde e sectia de votare. Mă bucur că măcar la ei totul e normal. Nepotii merg la şcoala şi ei au un serviciu, dar sunt îngrijoraţi de noi ,cei care am rămas acasă. Soţul se simte cam rău si copii ne mai ajută cu bani pentru medicamente, pentru lemne de foc.

Mi-i şi ruşine că am muncit o viaţă şi acum, am ajuns la aşa zile ca să mă ajute ei cu bani pentru ca să putem exista. Mi se rupe inima că nu-mi mai văd copiii cu anii şi-i aud doar la telefon. După ce am pregătit de ale gurii , am luat masa şi ca de obicei am privit ştirile de seară de la PRO TV.

Mercuri

Afară e posomorît dar ploaie trebuie ca pămintul e însetat. Pe lîngă casa noastra a trecut un sătean Ion Ivaşcu cu care am mai stat la vorbă şi care mi-a povestit cum cu cîteva zile în urmă Marian Lupu a fost la Făleşti la întilnirea cu alegătorii. Mare i-a fost mirarea cînd a văzut că Lupu era aşteptat de o mulţime de oameni în faţa consiliului raional dar dînsu nici n-a binevoit să meargă printre lumea adunată. Şi-a ales uşa din spate. Aşa că lumea a rămas cu buzele umflate. A încercat lumea să intre în sală unde Domnul Marian Lupu îşi desfăşura activitatea electorală, dar au fost opriţi de forţele de ordine, care cereau lumii să prezinte invitaţie la această întîlnire . Aşa că n-au mai nimerit în sală. Cei rămaşi afară au scandat lozinci anti- Lupu si au blamat Partidului Democrat, aflat la guvernare de 7 ani.

După masa mi-am făcut ordine printre hăinuţele care au rămas de la nepoţeii mei. Le-am spălat, le-am călcat şi le-am pregătit să le dau la nişte nevoiaşi din sat.

Joi

Cu toate că plouă ca si cu găleata, după ce m-am trezit de dimineaţă şi am băut un ceai, mi-am hrănit animalele şi m-am dus la şcoală. Am dus hăinuţe şi încălţăminte la cîţiva copilași din familiile sărace. Ceea ce le-am dus au rămas de la nepoţeii mei dar sunt într-o stare foarte bună. Am nimerit la recreaţia mare. Mă uitam cu durere în suflet la bieţii elevi care se bucurau atunci cînd li se potrivea ceva din cele aduse. Le-am făcut copiilor o mică bucurie dar mă gîndeam de ce ar trebui să ajungem la aceste zile. De ce bogații nu se gândesc la cei săraci? Câtă avere le trebuie? Că nu luăm nimic cu noi in cealalataă lume. Pe la amiază după ce m-am întors acasă, am făcut ordine pe poliţele din beci unde mi-am aşezat borcanele cu conserve. Apoi am vorbit cu copiii care mi-au zis ca mi-au trimis bani pentru carbune, sa nu inghetăm la iarnă. Aşa că trebuie să merg la Bălţi să iau banii de la o bancă.

Vineri

Am ieşit din casă la șapte ca să nu întîrzii la rutieră. M-am dus la Bălţi să-mi ridic banii pe care mi i-au trimis copiii şi mai am de rezolvat ceva probleme, la Centrul de statistică de unde mi-am luat chestionarele pe care duc cercetarea statistică. Peste tot, în transportul public, în magazine, la piaţă, toată lumea vorbeşte despre alegerile prezidenţiale care se apropie. Mă uitam la piaţă la două femei care vindeau fructe cum se numeau una pe alta. Una îl simpatiza pe Ciubaşenco iar alta pe Dodon. Se sfădeau ca la uşa cortului. Mă uitam la ele şi mă gîndeam, la ce ne-a adus politica moldovenească. Să nu se vadă frate cu frate, fin cu nănaş, frate cu soră, cîtă răutate au semănat aceşti așa-zişi politicieni între oamenii ţărişoarei noastre. M-am întors in sat pe la chindii, am hrănit orătăniile din jurul casei, am făcut ceva de ale gurii iar seara la noutati am aflat ca lupta electorala e si mai incinsa. Mulți, tare mulți candidați vor să ajungă șef de stat. Dar câți din ei țin cu noi sfat?

XS
SM
MD
LG