Linkuri accesibilitate

Filip Eftode: „Maia Sandu e văzută ca un politician onest, nu are palate, nu are bogăţii...”


Filip Eftode

O discuție despre apropiatele alegeri prezidențiale „de acasă” cu un membru al Diasporei, care după 32 de ani de jurnalism în Moldova a emigrat în Irlanda.

A ajuns în Irlanda pentru că așa a vrut, nu pentru că a fost nevoit. Lucrase ceva timp și în Marea Britanie. După 32 de ani de jurnalism în Moldova, Filip Eftode spune că politicienii încurcă informarea cu manipularea. Și că modul de alegere a președintelui nu schimbă nimic, dacă sistemul rămâne același, iar diaspora va avea un cuvânt de spus în turul doi al scrutinului prezidențial.

Filip Eftode: „Sunt mulţi care sunt indiferenţi absolut, pe care nu-i interesează nimic. Dar cercul meu de prieteni cu care am discutat, şi la biserică ne întâlnim, pe stradă, pe care îi consider cunoscuţi buni de ai mei, se bucură că s-a făcut acum oleacă limpede pe dreapta. Maia Sandu e văzută ca un politician onest, nu are palate, nu are bogăţii. Aceasta se preţuieşte la lume astăzi.”

Europa Liberă: Este adevărat că pe unii din cei din străinătate îi sperie distanţa mare, cheltuielile în plus pe care trebuie să le suporte pentru ca să ajungă la o secţie de votare? Mă refer la cheltuielile pentru călătorie, la timpul care, oricum, e preţios. Aceasta i-ar demotiva. Dar ce i-ar motiva să meargă să voteze pe cei din diasporă?

Filip Eftode: „Toată lumea ştie de Plahotniuc, de treburile acestea. Ştie cine este Dodon, înţelege. Şi când este o speranţă, totuşi, ceva să se schimbe, atunci mulţi se vor duce la vot, fără discuţii. Îi motivează faptul că au o speranţă că ceva se va schimba în Republica Moldova.

Eu nu cred în vorbele acestea electorale, când spun: „Să întoarcem acasă toţi moldovenii”. Dar nu e adevărat. Să se ducă toată lumea să vadă şi alte ţări, să lucreze în altă parte. Sunt oameni care ar vrea să se întoarcă acasă, vă spun cu siguranţă lucrul acesta, dar când văd ce se întâmplă, că nu mai au posibilitate nici să lucreze... Dar alţii, chiar dacă vor să deschidă o mică afacere, ştiu ce birocraţie este, ce corupţie este pentru a obţine un aviz. Lumea ştie, cunoaşte realitatea. Şi când aud ce se întâmplă cu furtul miliardului, și de nevoile acestea...”

Europa Liberă: Şi diaspora este scindată. Dacă e să ţinem cont de datele statistice, ele arată că 500 de mii de moldoveni s-ar afla la muncă în Federaţia Rusă, iar altă jumătate de milion de cetăţeni muncesc în Occident şi opţiunile se împart. Unii vor ca la putere să ajungă un candidat pro-european, alţii vor ca în fruntea ţării să ajungă un concurent care pledează pentru vectorul pro-estic.

Filip Eftode: „Sunt de acord cu aceasta. De aceea am şi spus că chiar şi în Occident sunt mulţi moldoveni, dar nu toţi sunt sfinţi şi iniţiaţi. Eu absolut sunt contra la aceea că se crede că cei mai buni au plecat peste hotare. Nu e adevărat. Evit să-i calific pe unii, am văzut şi oameni răi, şi oameni de treabă, de tot felul. Şi peste hotare, unde ar fi, în Italia, Spania, vor fi mulţi care vor vota pentru cei care vor să ne ducă în Uniunea Vamală. Principalul e faptul că lumea aşteaptă ceva să se schimbe. Dar sunt mulţi cărora le e a lehamite, zic: „Mie mi-e totuna. Dumnezeu cu dânşiiʾ.”

Europa Liberă: Lipsa acestui milion de voturi cum se răsfrânge asupra rezultatelor scrutinului?

Filip Eftode: „Ar trebui să fie deschise mai multe secţii de votare. Acum mult depinde de discursurile candidaţilor. La promisiunile pe care le fac candidaţii mulţi se uită suspect. Eu răspund din partea celor care gândesc ca mine, nu numai în Irlanda, dar şi în Germania, Anglia; un lucru vă spun: toţi se bucură că acum pe segmentul de dreapta s-a decis să se voteze pentru Maia Sandu. Acesta e adevărul.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi vorbit despre problemele care fac vulnerabil statul Republica Moldova. Ce îi stă în puterile unui singur om, care va ajunge în fruntea ţării, să schimbe?

Filip Eftode: „Da, se crede că preşedintele ţării nu ar avea multe pârghii pentru a influenţa. Dar nu e adevărat. Un preşedinte de treabă, cum sperăm că va fi în persoana doamnei Sandu, el, în primul rând, poate fi vocal întotdeauna. S-a luat o hotărâre în Parlamentul care, poate, chiar e ostil, a ieşit în faţa poporului, vorbeşte: „Iată, oameni buni, ar trebui aşa. Uitaţi-vă ce se face”. El e ales, totuşi, de popor, are dreptul să iasă cu declaraţii, cu iniţiative legislative. Dacă ele sunt respinse sau sunt blocate de un Parlament ostil, aşa-zis, lumea vede că acest om vrea să facă ceva, însă nu poate.

Dar vin alegerile anticipate sau, în cel mai rău caz, alegerile ordinare şi atunci lumea ia altă hotărâre: „Staţi, oameni buni, că aceştia nu sunt oameni normali pe care îi avem în Parlament”. Şi încă un lucru. Preşedintele unei ţări poate face apeluri către populaţie. Prin exemplu personal el poate arăta că este un alt fel de preşedinte, nu cu alaiuri, nu cu armate de bodyguarzi, dar mai simplu, să-l mai vedem pe un preşedinte mergând prin parc fără bodyguarzi, fără maşini de cele mai scumpe, fără consilieri pentru orice temă.

Zilele acestea priveam un reportaj despre doamna preşedintă a Lituaniei, Dalia Grybauskaitė, a plecat în Londra cu avion de linie, cu oamenii, la clasa Economic. Dar ai noştri cum pleacă? Cu avion prezidenţial.”

Europa Liberă: Tocmai voiam să-l întreb pe Filip Eftode, persoana care mulţi ani câştigă bucata de pâine în străinătate, dacă ar fi să discute în patru ochi cu viitorul preşedinte, ce l-ar sfătui, în primul rând?

Filip Eftode: „Să arate că îi pasă de nevoile oamenilor. Suntem cea mai săracă ţară din Europa, să vină cu sfaturi, cu exemple personale. Eram în Dublin cu un nepot şi îmi zice: „Vezi clădirea aceasta?” - văd o clădire cu două etaje frumuşică - „Aici e reşedinţa preşedintelui ţării”. Îndată mi-am adus aminte ce hardughie de palat e pentru preşedintele din Republica Moldova, unde PIB-ul Moldovei faţă de Irlanda cred că e de vreo 100 de ori mai mic. Dacă ar deveni preşedinte Maia Sandu sau altul, să zică: „Oameni buni, mie îmi ajunge reşedinţa pe care o am pe strada Nicolae Iorga. Casa aceasta care s-a hotărât încă pe vremea sovietică sau nu ştiu când să fie a preşedintelui o dăm în arendă pentru firmele care vor veni din Occident, luăm bani pe ea”. Nu avem nevoie de aşa hardughie şi de aşa instituţie mare. Aceasta ar fi o propunere.

Dacă m-aş întâlni cu viitorul președinte, vrutul meu preşedinte, aceasta i-aş spune: „Arată prin exemple concrete, vino cu idei, propune la referendum ce nu poţi prin lege. Să trăim după cum suntem de bogaţi sau de săraci”. Aceasta e. Dacă e regim de austeritate, trăim după felul cum primim, ce avem, bogăţia noastră. Dar ei trăiesc ca boierii, noi stăm... Eu atunci când am auzit că vor mări lefurile judecătorilor şi ale procurorilor, acum, am înțeles, tot așa, și când m-am dus cu o rudă la spitalul oncologic, trebuiau să-i facă operaţie, în spitale a rămas exact cum a fost înainte, din timp îţi spune cât să plăteşti, ce să faci. Dar din ce cauză? Că cel mai mare specialist neurochirurg, chirurg bun primeşte 3.000 de lei. Aceasta e viaţă? Aceasta e dreptate?

Iată de unde se iau toate nedumeririle acestea. Și lumea, într-adevăr, nu crede de acum în nimeni şi au ură nebună pe aceştia care sunt bogaţi, bogătanii statului nostru, și care nu se mai satură de furat și de furat, și de furat. De problema miliardului furat nu mai vorbim, aici e durerea mare. Chiar mă doare şi pe mine aceasta, că lumea e chinuită, trăieşte de azi pe mâine.”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG