Linkuri accesibilitate

Lipsa de integritate e folosită foarte des pentru a şantaja politicienii noştri...


Alina Radu, Ion Preașca și Vasile Botnaru în studioul Europei Libere

Punct și de la capăt în ajun de alegeri cu Vasile Botnaru și invitații săi: Alina Radu (Ziarul de Gardă) și Ion Preașca (RISE Moldova).

În căutarea adevărului, procesul deseori contează mai mult decât ținta pentru că este instructiv. Odată ce înveți să alegi grâul de neghină, descumpănești ori chiar dezarmezi vrăjmașul care, așa cum știm, seamănă neghina pe furiș, în toiul nopții.

Astăzi continuăm dezbaterea dezbaterilor electorale, cu musafirii mei care știu să ne ghideze în drumul spre adevăr. În studioul de la Chișinău al Europei Libere se află Alina Radu, directorul „Ziarului de Gardă”, și Ion Preașca, jurnalist ce face parte din echipa RISE Moldova.

Vasile Botnaru
Vasile Botnaru

Europa Liberă: Pe măsură ce ne apropiem de ziua alegerilor, ziua primului tur, să nu uităm, încercăm să ne dumerim dacă alegătorul, cel care va fi îndemnat să ajungă la secţia de votare, îşi face socotelile de acasă, ţinând cont de tot ce se întâmplă şi tot ce se vede şi, mai ales, tot ce se scrie, dacă a prins gustul diverselor investigaţii, informaţii mai din culise, despre cei care vor să ajungă la palatul prezidenţial. Sigur că va ajunge numai unul. Dar tocmai despre el lumea trebuie să ştie totul, nu doar ceea ce vrea dânsul, candidatul, să afle votanţii, dar şi ceea ce stă în spatele lui şi nu mai poate fi şters cu bărdiţa.

Am invitat astăzi doi oameni care tocmai cu aceasta se ocupă, caută să vadă ce trecut au candidaţii şi, mai ales, ce ar prefera să ascundă în negura de vremi. Alina Radu este directorul „Ziarului de Gardă”, un ziar cunoscut pentru investigaţiile pe care le-a făcut mereu. Și şi-a făcut nume cu investigaţii, cu lucruri adevărate despre oamenii care se vor în faţă. Şi Ion Preașca, jurnalist de investigaţii la RISE Moldova, o instituţie, la fel, deja foarte cunoscută pentru ceea ce face, ca să aflăm adevărul despre politicieni, despre fruntaşii vieţii politice din Republica Moldova.

Alina, dacă ar fi să compari anii când aţi început investigaţiile şi când săreau, mai curând, cei vizaţi şi cu perioada de acum, a prins gust publicul pentru ceea ce faceţi voi?

Alina Radu
Alina Radu

Alina Radu: „Da. Dacă nu era gustul publicului, nu ajungeam până astăzi. Noi am pornit „Ziarul de Gardă” în 2004, atunci am făcut primele investigaţii. Era un guvern comunist, Preşedinţie comunistă, Parlament comunist. Era, practic, un conglomerat al puterii şi erau toţi, cumva, uniţi între ei să ascundă cât mai bine. Dacă comparăm cu situaţia de azi, mă tem că avem, iarăşi, şi guvern, şi Parlament controlate de aceeaşi putere politică şi un preşedinte prea silenţios, ca să vrea să spună ceva. Dar cetăţenii au prins gustul, cetăţenii înţeleg deja foarte bine ce înseamnă să se fure din banul public, să se ascundă, să se spele banii, sunt destul de activi. Cel puţin, cititorii noştri ne contactează în fiecare zi ca să comenteze, ca să întrebe, ca să comunice alte detalii. Comparând 2004 cu 2016, este o diferenţă enormă. Avem un cititor educat şi un public foarte interesat. Deci, avem pentru cine munci.”

Europa Liberă: Principiul general de care vă conduceţi voi atunci când alegeţi personajele pentru investigaţii care este, cui acordaţi atenţie?

Alina Radu: „Principiul general este să le acorzi atenţie tuturor celor care sunt într-o relaţie potenţială cu banul public, deci, dacă e la guvernare, el merită atenţie. Acum, în această campanie, noi suntem obligaţi să tratăm în mod egal toţi candidaţii. Şi aici trebuie să regretăm că unii candidaţi ştiu sincer că nu au şanse, ştiu sincer că nu au candidat din proprie voinţă, dar unui jurnalist îi ia timp să verifice averile, interesele, proprietăţile şi relaţiile acestuia, în acest fel, poate, nereuşind să acorde suficientă atenţie unui candidat mai potenţial, care, poate, are şi mai multe de ascuns. Cineva ne mănâncă timpul şi de antenă, şi de investigaţie, şi de emisie. Dar am văzut atâtea provocări, încât suntem siguri că rezistăm.”

Europa Liberă: Vom reveni la provocări. Cineva, în ultimă instanţă, mănâncă voturile. Domnule Preașca, dumneavoastră cum vă faceţi agenda, care sunt ţintele predilecte şi de ce anume acestea? Dumneavoastră personal şi instituţia pe care o reprezentaţi.

Ion Preașca: „Noi ne conducem de interesul public.”

Europa Liberă: Aceasta e o chestie abstractă. Dar concret?

Ion Preașca
Ion Preașca

Ion Preașca: „Când documentezi o persoană, nu ştii ce poate să iasă de acolo. Şi de aceea noi, deodată, verificăm un cerc foarte larg de persoane. De exemplu, luăm acelaşi candidat la Preşedinţie, în jurul lui se învârt foarte multe persoane, foarte multe conexiuni. Şi atunci, suntem nevoiţi să le verificăm pe toate, că nici nu ştii de unde apare o legătură care are un rol foarte important în viaţa şi în afacerile potenţialului candidat sau a persoanei publice. Fiindcă noi avem câţiva candidaţi care sunt foarte curaţi, au stat la putere zeci de ani şi nu au nimic după ei, parcă sunt cei mai curaţi din statul acesta. Şi de aceasta, ne întrebăm câteodată cine stă, de fapt, în spatele lor şi cine îi promovează, care sunt persoanele interesate în promovarea acestei persoane. De aceea, nu întotdeauna cea care stă în faţă e cea mai importantă persoană, mai mult cei care stau în spate. Un alt aspect pe care noi întotdeauna îl folosim e să urmărim banii. Adică, caută unde se duc banii şi acolo vei vedea, de fapt, interesul de bază.”

Europa Liberă: Adică, un fel de cherchez la femme.

Ion Preașca: „Da. Când vezi cum au circulat banii şi unde au ajuns, îţi dai seama de mai multe legături, mai multe conexiuni vezi. Da, sunt şi legăturile de rudenie, cumetrism, nănăşism, dar când vezi banii cum circulă, e mai evident.”

Europa Liberă: După ce au apărut aceste instituţii sau au perseverat aceste instituţii de investigaţii, autorităţile au luat măsuri să vă mai îngrădească accesul la informaţie, să vă zădărnicească căutările?

Alina Radu: „O, da. O, da.”

Europa Liberă: Cum o fac?

Alina Radu: „Trebuie să recunoaştem că noi din 2004 până acum am avut şi o perioadă mai blândă, când autorităţile chiar reacţionau la investigaţii pe bune, le citeau, poate, deschideau nişte anchete, așa, o scurtă perioadă. Dar din 2015, cel puţin, noi simţim că situaţia se înrăutăţeşte. Una, ni s-a dublat plata pentru accesul la informaţie despre firme şi averi, trebuie să plătim mai mult, dar dublu mai mult. A doua, acest ministru al Justiţiei, de exemplu, a făcut această declaraţie, şi nu e singurul, că toată presa e compromisă şi nu vor mai reacţiona la investigaţii jurnalistice. Este inimaginabil că un ministru al Justiţiei face aşa.”

Europa Liberă: A nuanţat după aceasta, a spus că de la caz la caz.

Alina Radu: „Nu trebuie să mai nuanţezi. Deci, nu trebuie. Şi, de fapt, reactivitatea lor cam aceasta este – s-au făcut investigaţii şi am tăcut, chiar dacă acolo sunt probe despre corupţie. Aşteptăm deja şi etapa următoare, care ni s-a întâmplat nouă pe vremea lui Voronin, dacă făceai o investigaţie, erai anchetat tu, ca reporter. Şi fusesem atunci de câteva ori citaţi la CCCEC, la structurile anticorupţie, ca să fim forţaţi să divulgăm sursele, de exemplu, ceea ce este ilegal.”

Europa Liberă: Adică, nu-i interesau faptele, dar sursele?

Alina Radu: „Da, cine sunt sursele. Am fost anchetaţi şi de poliţie să spunem sursele, cine ne-a comunicat acest caz de corupţie. Mai suntem şi hărţuiţi în instanţă. Te acţionează în instanţă persoane publice. Și îţi cer zeci de mii, sute de mii de lei, fără să probeze care propoziţie anume din acest articol i-a lezat onoarea şi demnitatea de 50.000 de lei, de 100.000 de lei, de 500.000 de lei. Cam acestea sunt provocările acum.”

Europa Liberă: Când spuneaţi că vă cer plată pentru accesul la dosare, concret cât costă o cerere?

Alina Radu: „Ca să poţi vedea datele unei firme, cine e conducător, cine sunt acţionarii...”

Ion Preașca: „…parte din informaţie este gratuită.”

Alina Radu: „Da, dar nu e toată informaţia.”

Ion Preașca: „Da. Dar ca să vezi, de exemplu, istoricul firmei costă 240 de lei. Şi oricum trebuie să aştepţi trei zile. Dai cerere și..”

Europa Liberă: Unde?

Ion Preașca: „La Camera Înregistrării de Stat.”

Europa Liberă: Şi cum se motivează?

Alina Radu: „Nu se motivează în niciun fel. Noi am făcut cerere oficială de informaţii şi, în mod repetat, la multe întruniri publice am solicitat să ni se spună cum se motivează. Pentru că acolo este deja un calculator, cel mai probabil, donat de USAID sau de o instituţie europeană, informaţia este deja agregată în acest calculator şi jurnalistul, în fond, are acces liber. Pe urmă ei au introdus cu această cerere şi trebuie să aştepţi. Nu au motivat în niciun fel.

Au zis că ei au autonomie şi autonomia lor le permite să decidă cât costă şi fără să explice de ce costă atât. Dar o singură firmă, dacă costă 240 de lei, de regulă, şmecherii, când creează firme, le creează din alte trei firme şi fiecare din acele alte trei sunt create de alte trei sau cinci. Şi multiplică această sumă de 240 la cinci firme, la 10 firme, la 12 firme, ca să ajungi la finalul acestui lanţ. Şi, dacă multiplicăm, vedem că sumele sunt bune.

Dar nu ştiu voi dacă vindeţi ceva, pentru că din câte ştiu, RISE pune totul pe online gratuit, „Ziarul de Gardă” pune pe online gratuit. Și mai face şi ziar, pe care îl oferă la un preţ foarte mic cetăţenilor la chioşc sau prin abonament. Nu de aceasta că ziarul costă ieftin, dar de aceasta că cetăţenii sunt săraci şi tocmai săracii trebuie să afle de ce sunt săraci.”

Ion Preașca: „Mai în glumă, mai în serios, angajatele de la Camera Înregistrării de Stat zic: „Voi ne ajutaţi să ne facem salariu, să mai câştigăm şi noi nişte bani”. Adică, datorită ziariştilor, interesului pentru anumite informaţii, cresc veniturile Camerei Înregistrării de Stat.”

Alina Radu: „Dar nu numai. De fapt, aceste grupuri de jurnalişti de investigaţii au creat locuri de muncă, pentru că statul nu face nimic, decât să le pună piedici, dar ei au creat locuri de muncă. Toate aceste grupuri atrag granturi din exterior, când în Moldova nu dă nimeni bani. Și sunt nişte bani din care se plătesc taxe pentru toate instituţiile publice, mai plătim şi la Camera Înregistrării de Stat, noi mai plătim şi la Poşta Moldovei, 40% din costul unui ziar se duce la Poşta Moldovei pentru distribuţie şi tot aşa. Noi chiar plătim o grămadă de bani şi facem un mare beneficiu Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Acum, la cea mai recentă conferinţă de bilanţ făcută de Friedrich-Ebert-Stiftung, procurorul anticorupţie a spus că, dacă ar fi ziarele de investigaţie, articolele de investigaţie o sursă, ar trebui procurorii să stea numai în ziare să citească. În felul acesta mi-a răspuns la întrebarea dacă îşi fac ei plinul şi din investigaţii.

Alina Radu: „Dar câte ziare au de citit?”

Europa Liberă: Păi, „Ziarul de Gardă”.

Alina Radu: „E „Ziarul de Gardă”, e RISE Moldova, e Centrul de Investigaţii Jurnalistice şi unele instituţii mai fac...”

Europa Liberă: Da. Dar ei vor să citească şi alte ziare, între timp. În ce măsură reacţionează ei la aceste investigaţii? Aţi văzut, cumva, cercetările dumneavoastră au ajuns în dosare?

Alina Radu: „Da, multe dintre ele. Premierul Chiril Gaburici a demisionat. Şi era clară relaţia între CV-ul lui cu pete albe şi demisia lui. Şi o anchetă pornită la Procuratură pe acest CV şi pe lipsa unei diplome adevărate de bacalaureat.”

Europa Liberă: Pot să fac chiar aici paranteza, să nu plecăm departe. Dar există pericolul ca bunele intenţii ale investigatorilor, ale dumneavoastră, la un moment dat, să fie folosite ca o bâtă?

Alina Radu: „Da, sigur.”

Europa Liberă: Nu vă simţiţi jenaţi? Le daţi cuiva o bâtă să dea în cap adversarilor.

Ion Preașca: „Este adevărat, câteodată, se strecoară informaţie că: „Datorită materialului vostru, dosarul cuiva la Procuratură s-a majorat şi, respectiv, pentru a-l închide taxa creşte”. Dar nu e vina noastră. Dacă instituţiile de stat le folosesc, noi să ne oprim, să nu scriem despre cazurile acestea? Cât despre reacţii, am avut şi noi reacţii. De exemplu, a fost investigaţia cu schemele de eliberare a certificatelor de export a fructelor în Rusia. Și fostul director adjunct al ANSA a fost demis, pe urmă a fost reangajat, pe urmă, iarăși. Noi am observat că în spatele lui stătea cineva foarte puternic. Adică, el parcă era indestructibil, oricum revenea înapoi într-o funcţie.”

Europa Liberă: Şi dumneavoastră nu v-aţi ambiţionat, până la urmă?

Ion Preașca: „Da. Am mai scris. Nu vreau să zic că a fost serial, dar, oricum, schema pe parcurs se modifica. Vedeau că nu pot aşa, făceau, încercau altfel. Oamenii noştri sunt destul de descurcăreţi în astfel de situaţii şi scheme.”

Europa Liberă: Inventivi.

Alina Radu: „Şi sistemul este descurcăreţ, pentru că a făcut uz de aceste metode şi aşa face. Eu sunt de acord cu Ion, nu poţi să te opreşti, pentru că cineva va declara că RISE Moldova ori „Ziarul de Gardă” sau www.Anticoruptie.md e o bâtă.”

Europa Liberă: Dar cazul Gaburici, într-adevăr, aşa e. Când el era convenabil, a stat bine mersi, dar când trebuia „înecat”, au folosit argumentele servite de dumneavoastră.

Alina Radu: „Eu nu ştiu ce înseamnă convenabil. Eu am văzut, inclusiv, declaraţii pe la bloggeraşii aceştia că Filat o fi plătit la „Ziarul de Gardă”. Doamne, dar cum se poate? Istoria cu Gaburici a început extrem de simplu. Și reporterul care a făcut-o a explicat: în ziua în care a fost numit, a solicitat CV-ul. Şi aşa se face, de fapt, acum despre toţi, se începe de la CV.”

Europa Liberă: Adică, procedură normală.

Alina Radu: „Şi i s-a aprins becul, în momentul în care a contactat guvernul, şi i s-a zis: „Nu, CV-ul nu e la noi. Nu putem”. A contactat Parlamentul şi i s-a zis: „Nu avem CV. Încercaţi la Preşedinţie”. Şi a contactat Preşedinţia, şi i s-a zis: „Păi, avem un CV al lui Gaburici, dar conţine date personale şi trebuie să lucrăm la el”. Deci, reporterului i s-a aprins becul, deşi noi consideram că nu e important atunci acest CV. Și el a săpat, şi a zis: „Uitaţi-vă, aici se vede clar că ceva se întâmplă. Şi aici ceva se întâmplă”. Şi s-a dus din proprie iniţiativă, şi a scotocit, pur şi simplu, pe la instituţiile unde scria Gaburici în CV că ar fi învăţat, şi s-au descoperit aceste pete albe. Trebuia să nu publice?

Un jurnalist se deosebeşte de un securist prin faptul că el spune atunci când cunoaşte, nu să aştepte o conjunctură, când Gaburici nu ar fi convenabil cuiva, atunci să publice. Cu aceasta se ocupă SIS, care, înţelegem, are mai multe abonamente la „Ziarul de Gardă’.”

Europa Liberă: Un securist niciodată nu spune, spre deosebire de un jurnalist.

Alina Radu: „Nu ştiu de ce nu spune.”

Europa Liberă: Are prescripţie.

Ion Preașca: „Ne acuză, câteodată, că parcă e la comandă. Noi ne uităm ce fac instituţiile publice, care adună dosare la comandă şi le dau drumul doar atunci când este comanda de sus. Adică, brusc a fost reţinută o grupare cu jumătate de miliard de lei, chipurile, afaceri, dar de un an se ştia despre toate schemele. Sau nu ştiu ce au mai descoperit. Sau ceea ce făcea Platon, spălările de bani. Nu se ştia? Prima dată am descoperit schema aceasta în februarie 2012, am scris. Eu nu ştiam ce e, de fapt, în spatele acestei scheme. Și, când am încercat să aflu mai multe, parcă se închideau ușile: „Dar de unde ai aşa informaţie? Cine ţi-a dat-o? Dar cu ce ocazie?”. Am solicitat unui preşedinte de fracţiune să mă ajute, foarte democrat, liberal şi la început a zis: „Da, vă ajut”. Dar pe urmă a zis: „Nu, că aici e vorba de secret de stat”. Era o tăcere în jur la toate acestea. Şi eu mă întreb de ce, când sar ei cu bâta că acela e hoţ. De fapt, aceasta se face foarte des la comandă.”

Alina Radu: „Şi exact aşa cu istoria aceasta cu miliardul. S-a scris în 2012, în 2013, în 2014. Noi toţi am scris despre aceste spălări de bani din aceste bănci prin nişte firme, fără să cunoaştem, nu puteai afla cine e beneficiarul final, pentru că lanţul mergea foarte departe. Şi atunci, ţin minte, eram admonestați: „Dar ce vă băgaţi? E chestia privată a băncii. Ce vă interesează aceasta, că sunt banii băncii?”. Ca să ajungem abia acum că instituţiile de stat se prefac că ar căuta acest miliard.”

Europa Liberă: Da, banii sunt ai băncii, dar găurile sunt ale poporului.

Alina Radu: „Păi da. Despre toate s-a scris şi e foarte bine că au scris jurnaliştii la timpul lor, atât cât s-a putut. Dacă exista atunci buna intenţie a autorităţilor de stat, nu se ajungea atât de departe şi nu se ajungea atât de rău. Haideţi doar să facem un exerciţiu, să ne imaginăm că toate acestea nu s-ar fi scris. Ce ar fi fost în societatea aceasta?”

Europa Liberă: Cred că ar fi stat gunoiul sub preş şi acum. Spuneaţi de o instituţie care s-ar putea să vă ajute, instituţia parlamentarilor din opoziţie. Acum vedem raportul de alternativă despre Poşta Moldovei, care ar fi trimis colete cu anabolice. În ce măsură opoziţia vă ajută sau ne ajută pe noi, jurnaliştii, în general, să fim pe fază? Pentru că ei ca şi cum ar avea mai mult acces. Judecând, cel puţin, după ultimul raport, nici ei nu sunt tare privilegiaţi şi lor li s-a închis uşa în nas. În ce măsură aveţi experienţă favorabilă de colaborare cu cei care ar trebui să deschidă uşile?

Ion Preașca: „Nu întotdeauna este favorabilă. Anul trecut, de exemplu, am solicitat unui parlamentar, fiindcă am trimis şi eu solicitare la Moldtelecom cu concertul acela celebru şi am rugat şi un parlamentar. Şi el a primit răspunsul, şi l-a publicat pe Facebook, adică şi-a făcut sieşi propagandă. Am zis mersi mult, nici nu mai apelez. Am crezut că poate el mai repede obţine un răspuns, să nu spună Moldtelecomul că este secret comercial informaţia despre concertul acela, câţi bani au cheltuit pe 6 septembrie, când era un protest. Şi chiar cu deputaţii, atunci când am solicitat informaţie despre anumite firme, despre anumite operaţiuni, era un preşedinte de fracţiune, de fapt, adică era cogeamite om, şi el a zis că nu poate, fiindcă e mare secret de stat.”

Europa Liberă: Adică, manus manum lavat.

Ion Preașca: „Da. Ei pot să ne dea informaţie, dar noi oricum o verificăm de-a fir a păr, fiindcă altfel putem nimeri în tot felul de daravele, capcane. De aceea, orice informaţie pe care o obţinem încercăm că o verificăm din mai multe surse, să avem documente, probe. Fiindcă altfel te dă în judecată şi ce să arăţi? Că cineva ţi-a spus?”

Alina Radu: „Şi noi nu suntem mulţumiţi. În sensul că putem compara câte legislaturi am avut până acum în Parlament şi câte echipe de opoziţie. Cred că acum e cea mai slabă echipă şi de opoziţie, şi de putere în Parlament. Am făcut şi noi câteva solicitări. De exemplu, le-am scris câtorva deputaţi din opoziţie să ne spună care este adevăratul salariu al unui parlamentar şi ce adaosuri are la salariu pentru deplasări, pentru nu ştiu ce, ce maşină, câtă benzină. Era o informaţie de maxim interes public şi nu am primit niciodată un răspuns. Tot mi s-a spus: „Trebuie să întreb la contabilitate”, deşi eu ştiu că fiecare parlamentar primeşte o fişă cu informaţia explicată – pentru cunoaştere de limbi străine, pentru secret de stat. Voiam să ştiu toate taxele din alte surse.”

Europa Liberă: Aceasta cu secretul de stat e tare.

Alina Radu: „Da. Se plătesc mulţi bani.”

Europa Liberă: Să spunem despre ce e vorba. Pentru faptul că un demnitar, un deputat are un secret de stat de păstrat, adică, îşi ţine gura la fermoar, pentru aceasta el este plătit.

Alina Radu: „Şi atunci de ce să fie el şi orice funcţionar public interesat să vorbească vreodată şi să comunice orice problemă, dacă el e plătit să tacă? Şi atunci trebuie să vorbească pe gratis?”

Europa Liberă: Da. Sau plătit de unii care ştiu să dea aşa bani că e greu de refuzat. Dacă v-aş ruga să vă amintiţi de cele mai mari gogomănii ascunse, îmi amintesc, bunăoară, de încercarea Preşedinţiei de a se ascunde în spatele datelor personale, că, vezi Doamne, nu pot divulga biografiile celor care au fost decoraţi.

Alina Radu: „Aceasta cu CV-urile e bancul Republicii Moldova. În toate călătoriile, când merg în străinătate, tot întreb pe la guverne dacă CV-ul e un secret de stat şi ei râd de se prăpădesc. Pentru că în Suedia sau în Norvegia

Aceasta cu CV-urile e bancul Republicii Moldova...

poţi afla şi salariul fiecărui angajat public, e pe web şi nu trebuie să cauţi şi să faci cereri de informaţie. La noi, atunci când a fost numit un nou şef la Moldtelecom, CV-ul a fost secret, nu am putut să-l aflăm. Şi deseori secretizarea CV-ului e ultima trăsnaie. Dar, mă rog, gogomănii au fost şi mai multe.

Noi am avut serial întreg cu castelele demnitarilor publici, ale parlamentarilor sau judecătorilor. Și era tragic să vezi că toţi trăiesc în nişte palate destul de scumpe şi mari, impunătoare şi majoritatea dintre ei motivau, căci nu au acoperire financiară, reieşind din salariu lor chiar şi de 10-20 de ani. Şi era o tristeţe să afli că fiecare dintre ei trăieşte în casa soacrei, a surorii, că toate neamurile din străinătate le-au donat, că soţia, lucrând la şcoală, a câştigat palatul. Deci, erau trăsnăi peste trăsnăi. Şi, de fapt, sunt şi astăzi. Ei aşa şi nu au acoperit...”

Europa Liberă: Sau cum zicea un candidat că îl ajută tata să plătească creditul la bancă.

Alina Radu: „Tatăl acestui candidat e mort. Mai mare sacrilegiu cred că nu poţi să comiţi, candidând la Preşedinţia Republicii Moldova. Deci, tatăl lui e mort.”

Europa Liberă: Of, Doamne. Domnule Preașca, dumneavoastră ce gogomănii vă amintiţi?

Ion Preașca: „ Completul de judecători ne-a obligat să scoatem denumirea străzii, că tot sunt date cu caracter personal.”

Europa Liberă: Că de ce? S-ar duce lumea cu furca?

Ion Preașca: „Ca să vadă unde e casa lui, să o poată mai uşor identifica. Noi nu am dat adresa exactă, dar nici strada să nu o pui ne pare cu totul...”

Alina Radu: „Cu câteva săptămâni în urmă colegii noştri au fost la Bucureşti şi au făcut un video şi un interviu cu şefii de la ANI, Bucureşti (Agenţia Naţională de Integritate). Discutând cum se fac la ei declaraţiile de avere şi de interese, tocmai aceasta au povestit şi ei, că, iniţial, cu mai mulţi ani în urmă, când această instituie abia a fost creată, majoritatea politicienilor ziceau: „Cum să publicaţi strada mea? Că vor veni toţi cu furci şi topoare sau vor intra hoţii”. Şi pentru ei e un moment hilar deja. La noi încă e puţin de plâns, pentru că şi la noi în Parlament au declarat deputaţii că nu se poate să facem aceasta public, că vor intra hoţii noaptea. Ei nu admit că cetăţenii trebuie să aibă averi explicate şi egale, să aibă nu doar deputaţii posibilitatea să aibă aşa averi, dar fiecare cetăţean care munceşte.”

Europa Liberă: Ei înţeleg cu toţii că e jenant, în general, să fii bogat sau îmbogăţit ilicit.

Alina Radu: „Din bani publici.”

Europa Liberă: Da. Într-o ţară care este săracă. Şi este un tertip când zice: „Domnule, vai de mine”. A propos, de tertipuri, ce spune regula dumneavoastră de care vă conduceţi despre datele personale?

Alina Radu: „Date personale sunt considerate atât în legislaţia Republicii Moldova, cât şi în cea din străinătate, numărul buletinului de identitate. ”

Europa Liberă: ID.

Alina Radu: „Da. Pe care nu-l arătăm şi nu avem nicio treabă.”

Europa Liberă: De ce, a propos? Pentru ca să nu se folosească cineva să afle ce conturi, averi are?

Alina Radu: „Noi nu o considerăm informaţie relevantă. Ce-i dă aceasta unui cititor? Dacă noi publicăm strada şi palatul acestuia...”

Europa Liberă: Unui hacker i-ar putea da informaţie.

Alina Radu: „Probabil. Nu publicăm, categoric, informaţii personale despre copii, dacă sunt minori. Pentru că, dacă sunt majori şi stau bine mersi prin Elveţia sau prin Marea Britanie, posedând şi acolo averi şi având maşini cu cristale Swarovski, este de interes public şi e important să publicăm. Nu publicăm niciun fel de date despre starea de sănătate care ar putea dezavantaja sau crea noi suferinţe.”

Europa Liberă: Deşi, a propos, nu prea aud acum despre candidaţi vorbindu-se, nu cumva e o normă obligatorie ca ei să anexeze şi dosarul medical? Pentru că, atunci când s-a ales preşedintele în Parlament, s-a făcut foarte mult tam-tam cum a mers candidatul să-şi facă examen psihiatric. Acum nu prea s-a văzut.

Alina Radu: „Nu s-a văzut. Şi cu ceilalţi, într-adevăr, să considerăm că nu e echitabil. Eu ţin minte că şi Voronin făcuse examen medical. Acum nu mai ştiu şi medicii cât vor fi de corecţi şi independenţi să ateste cu adevărat maladiile psihice la unii dintre candidaţi. Dar, să zicem, nu ne interesează dacă are cineva dintre ei râie sau păduchi, că nu e cel mai relevant, deşi presa galbenă, poate să sară. Pe noi ne interesează foarte mult banul.”

Europa Liberă: Şi mai puţin cancanurile.

Alina Radu: „Da. Mai puţin păduchii şi diareea sau nu ştiu ce.”

Europa Liberă: Amantele.

Alina Radu: „Amantele sunt şi ele importante deseori.”

Ion Preașca: „Datele cu caracter personal pentru noi sunt importante din alt considerent. Noi putem confirma identitatea unei persoane, fiindcă sunt cazuri când stai şi te documentezi, parcă are nume, prenume, patronimic, coincid şi dacă nu ai dat IDNP acesta, nu eşti sigur. Dar noi nu le publicăm. Când m-am documentat pentru materialul cu morţii din listele electorale, unul din acestea a fost să găsim IDNP. Şi unul dintre aspecte, având adresa, puteai să confirmi că a fost şi apare în listele acestea electorale.

Când am început a verifica şi când erau multe accesări de pe o adresă IP, s-au alertat imediat cei de la Registru. Şi după ce am făcut o verificare în decurs de o săptămână, am hotărât din nou să verificăm. Am văzut că imediat după noi curăţau lista. Adică, când se ascund după date cu caracter personal, foarte des autorităţile încearcă să ascundă ceva. Am făcut solicitare şi la Banca Naţională să ne dea lista persoanelor sau instituţiilor, agenţilor economici care au primit bani din miliardul furat şi au zis că sunt date cu caracter personal. Le-am zis: „Oameni buni, noi suntem înregistraţi ca procesatori de date cu caracter personal, am trecut toată procedura, noi nu le publicăm, le solicităm pentru documentare”. - „Nu’.”

Europa Liberă: Ştiţi să le gestionaţi, adică.

Ion Preașca: „Da.”

Alina Radu: „Avem obligaţia să gestionăm corect.”

Ion Preașca: „Vine Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal şi te sancţionează. În cazul când am publicat doar strada judecătorului, ne-au trimis avertizare. Imediat au reacţionat că am încălcat legislaţia. Că judecătorul acela nu ştie din ce bani a cumpărat, el nu a încălcat legislaţia.”

Alina Radu: „Nu a primit avertizare.”

Europa Liberă: Şi, totuşi, când spuneai dumneata de amante, cred că nu vă duceţi spre cancanurile cu care operează presa galbenă?

Alina Radu: „Sigur că noi nu publicăm tot ce apare despre amante. Şi uneori cunoaştem despre amante mai mult decât se scrie în cancan, dar nu considerăm de interes public să publici orice fotografie sau orice ştire. Totuşi, considerăm că presa trebuie să reacţioneze la istoricul amantei, atunci când persoanele publice au familie şi atunci nu sunt sinceri. Şi dacă ei mint propria familie despre amantă şi mint propriul stat, s-ar putea că el minte şi în altă parte. În alte cazuri, s-a demonstrat în multe istorii că amantele primesc contracte, părţi din bani publici, maşini, averi. Aici, iarăşi, e o chestie de interes public, pentru că vizează banul nostru, al tuturor. Să zicem, în istoria cu mitropolitul am publicat o relaţie cu o femeie, nu pot să afirm că e amantă ori nu, dar, iarăşi, mitropolitul afirmă una, face alta. Deci, atunci când există contradicţii între statutul persoanei şi declaraţiile lui, şi comportamentul lui, putem publica şi despre amante.”

Europa Liberă: E obligaţia presei să semnaleze.

Alina Radu: „Da.”

Europa Liberă: Pentru că lipsa de integritate s-ar putea să fi fost în trecut o problemă, dar, mai ales, ar putea să genereze în viitor probleme.

Ion Preașca: „Periodic, apar tot felul de filmuleţe şi pot să mai apară şi atunci sunt foarte şantajabile persoanele care ocupă funcţii importante. Şi filmele acestea, relaţiile acestea, dacă sunt documentate şi folosite de anumiţi...”

Alina Radu: „…în campanii electorale.”

Ion Preașca: „Nu numai în campanii. La momente decisive, fiindcă am văzut situații...”

Europa Liberă: …când trebuie să semneze un contract, i se pune în faţă.

Ion Preașca: „Sau când să voteze ceva. Seara vezi că e gata să voteze, dar a doua zi nu mai este, e bolnav, nu-l mai găseşti. Lipsa aceasta de integritate e folosită foarte des şi pentru a şantaja politicienii noştri. Am văzut foarte multe cazuri de acest fel.”

Europa Liberă: Şi dacă nu suntem noi aici în platou suficient de convingători, uitaţi-vă la dezbaterile între candidaţii la prezidenţialele americane. Pornind tocmai de la această experienţă, politicienii care sunt deja în faţă şi care continuă să vrea să fie în faţă, şi aspiră să devină importanţi diriguitori, trebuie să ştie la ce se aşteaptă, trebuie să ştie că vor fi luaţi în vizor de „Ziarul de Gardă”, de RISE Moldova. Pentru că dânşii sunt în serviciul omului, cetăţeanului care trebuie să facă o alegere corectă, pe care să nu o regrete, cel puţin, următorii patru ani.

XS
SM
MD
LG