Numeroase dezbateri și puncte de vedere contradictorii au urmat anunțului decernării Premiului Nobel pentru Literatură lui Bob Dylan. O discuție pe această temă, între doi scriitori, în studioul Europei Libere.
Iulian Ciocan: Foarte mulţi reprezentanţi ai lumii literare au fost decepţionaţi de faptul că Premiul Nobel pentru Literatură l-a luat Bob Dylan. E decepţionată şi scriitoarea Maria Pilchin?
Maria Pilchin: „Depinde ce înseamnă să fii decepţionată în acest sens. Vreau să spun că nu sînt decepţionată de Bob Dylan în persoană, pentru că Bob Dylan a făcut ceea ce a făcut, poate să-ţi placă sau să nu-ţi placă. De fapt, este un cantautor, un textier de foarte bună calitate, cu anumite străluciri de poet. Asta este poziţia mea.
Pe cei care i-a întristat sau dezamăgit acest Premiu Nobel altceva îi preocupă, cred. Şi aici undeva ţin să le dau dreptate pentru că asistăm la un soi de hibridizare valorică şi informaţională, dacă vreţi. Probabil, e şi o tendinţă a epocii noastre explicabilă, dar nu alunecăm acum în teorii. S-a schimbat cumva susul cu josul, dar nu în sensul negativ al sintagmei, ci în sens geografic. E ca şi cum am schimba Sudul cu Nordul. E ca şi cum am acorda un Premiu Grammy unui poet, pentru că şi în poezie există foarte multă muzicalitate. Şi acest argument al juriului poate fi uşor transpus şi în cazul unui Premiu Grammy. Să spunem că pentru muzicalitatea din poezia acestui autor. E o chestiune, dacă vreţi, de subtilităţi. Şi cei care sunt atenţi la subtilităţi probabil au şi reacţionat.
Am citit că scriitorii francezi sînt foarte contrariaţi de acest Premiu Nobel şi aceasta mă face să cred că există şi un conflict dintre axiologia europeană în ceea ce priveşte canonul literar şi axiologia americană în cultură, care presupune o altă abordare a culturii, pe orizontală şi nu pe verticală.”
Iulian Ciocan: Au rămas totuşi fără Premiu cîţiva prozatori foarte importanţi, de pildă, Philip Roth şi Ismail Kadare. Şi atunci apare întrebarea dacă nu cumva alegerea juriului e prea excentrică şi dacă nu cumva consistenţa operei literare nu mai contează în faţa popularităţii…
Maria Pilchin: „Eu cred că valoarea şi consistenţa contează, dar alegerea din acest an e şi simptomatică. Ea arată că se merge pe lucrurile soft, pentru că masele consumă lucruri uşor de înţeles. M-am convins de asta citind toate postările şi comentariile de pe reţelele de socializare. Toţi cei care îl apărau pe acest nou poet Bob Dylan erau oameni care citesc în fugă. E un fel de speed raliu în consumul culturii. Şi atunci ei vorbesc despre poetul Bob Dylan pe care l-au ascultat, nu l-au citit.
Ceea ce a făcut Comitetul Nobel în acest an e foarte simplu de înţeles pentru cei care au elementare cunoştinţe de marketing. Este o strategie de PR. Ei au ştiut că va fi acest scandal. Acum toţi vorbesc despre acest Comitet şi despre acest Premiu. Poate ar fi fost mai bine dacă nu reacţionam. Atunci le răsturnam miza. Pentru că e un fel de marketing intensiv şi chiar agresiv, dacă vreţi.”
