Campania electorală pentru prezidențiale a intrat în săptămâna a doua, dar tabăra anti-oligarhică încă nu și-a desemnat promisul candidat unic. Sondajele care trebuiau să evalueze șansele celor doi pretendenți la această nominalizare nu au indicat o diferență convingătoare în favoarea Maiei Sandu sau a lui Andrei Năstase, alegătorii sunt ținuți în suspans. E drept că liderul PAS are un avantaj de câteva puncte la întrebarea legată de turul II al scrutinului, iar azi erau așteptate datele celui de-al doilea sondaj. Vor fi ele mai concludente, vor înlătura orice dubii?... Pentru că n-a putut fi dezamorsată la timp, tensiunea concurenței din sânul Opoziției pro-europene complică și mai mult o campanie electorală care chiftește de manipulări, diversiuni, partizanate contondente și atacuri sub centură.
Dificultatea desemnării candidatului unic demonstrează că pe lângă barometrul sondajelor mai era nevoie, în Moldova noastră pitorească, și de criterii mai puțin „seci”, mai puțin „tehnice” decât limbajul impersonal al cifrelor. Imparțialitatea americanilor de la International Republican Institut și, respectiv, a nemților de la Fundația „Konrad Adenauer”, care au organizat cele două măsurători, nu are nevoie de recomandări, dar operatorii sunt locali și supuși diverșilor factori de influență.
Spuneam într-un comentariu anterior că decizia de a lua sondajele drept singurul criteriu de identificare a candidatului Opoziției antisistem, în desenul politic moldovean puternic deformat prin corupere și șantaj, oferă o marjă de manevră oligarhului Plahotniuc, adică principalului adversar al celor doi politicieni de centru-dreapta. Mașinăria sa de execuție propagandistică și-a ales drept țintă pe cel care l-a deranjat cel mai mult prin demascări și acțiuni de protest – Andrei Năstase. Această diferență de abordare este menită să mărească falia dintre cei doi aliați proeuropeni, să alimenteze suspiciunile și să împiedice un acord de lungă durată, strategic, în perspectiva alegerilor parlamentare.
În ultimele zile Maia Sandu și Andrei Năstase au dialogat prin intermediul unor mesaje, care, citite în esența lor, seamănă cu niște „ultimatumuri” colegiale, făcute să le pună la încercare rezistența psihică. PAS a declarat că își va retrage candidatul dacă cel de-al doilea sondaj îl va credita pe liderul PPDA cu șanse mai bune în turul II. În replică, la câteva ore după comunicatul PAS, Partidul Platforma Demnitate și Adevăr a emis o misivă în care ridică și mai mult miza: partenerii de coaliție sunt invitați să-l accepte pe Andrei Năstase în calitate de candidat comun și să-și nominalizeze persoana pentru funcția de premier. Partidul Acțiune și Solidaritate are timp de reflecție până joi, 13 octombrie, ora 14.00. Dacă nu acceptă propunerea, PPDA e pregătit să-și retragă candidatul și să o susțină pe Maia Sandu drept candidat unic.
Oferta PPDA apare înaintea publicării celui de-al doilea sondaj, agreat de cele două părți, fapt ce i-a determinat pe unii analiști să acuze o „încălcare a protocolului” și să reproșeze celor de la Platforma DA că încearcă să vândă pielea ursului din pădure (postul de prim-ministru), iar pe alți observatori, cu simpatii diametral opuse, i-a făcut să salute gestul de mare curaj al lui Andrei Năstase… Noi ne întrebăm dacă nu cumva comunicatele PAS și ale Platformei DA nu trădează același rezultat indecis, dacă nu cumva anunță un echilibru al opțiunilor și în sondajul german, încă nedat publicității, motiv pentru care cei doi concurenți forțează, plusează pe ultimii metri, ca într-un clasic război al nervilor.
Cum era de așteptat, emoțiile au dat în clocot. „Fanii” celor doi oameni politici s-au repezit să-și exprime adeziunea pentru favoritul lor și dezacordul față de pretențiile celuilalt, care subminează șansele de victorie la prezidențiale. S-a ajuns până acolo încât mulți declară că nu vor vota deloc, dacă „liderul lor de suflet” va ieși din cursă. Și patimile de pe Facebook exprimă doar partea vizibilă a aisbergului. Putem presupune că dihotomia „ori al meu, ori deloc” s-a difuzat în mijlocul susținătorilor frenetici ai celor două partide și că mult mai puțini sunt cei care chiar se arată preocupați să găsească o soluție, responsabilă, de ieșire din acest clinci. Spun asta, pentru că, de fapt, nu știm cine are mai multe șanse în fața candidaților lui Plahotniuc – e tot ce contează în această dispută, nu simpatiile noastre private! –, nu știm cum se va comporta electoratul. Moldovenii sunt imprevizibili.
Neglijând să negocieze din timp o alianță pe termen lung, în care să se cadă de acord asupra departajării rolurilor în așa fel ca suporterii celor doi parteneri, Andrei Năstase și Maia Sandu, să asimileze noua distribuție, să nu aibă sentimentul că sunt strânși la perete, cum se întâmplă acum, ambii candidați și partidele lor au creat o situație în care cel care cedează – câștigă. Câștigă moral.
Presiunea și responsabilitatea în cursa prezidențială va trece aproape integral pe umerii „candidatului unic”. Cel care a cedat, asumându-și, nu-i așa, un sacrificiu personal de dragul cauzei, va fi acoperit de gestul său altruist și patriotic. Va rămâne cu imaginea unui potențial învingător care a făcut pasul înapoi în numele unui interes mai presus de ambiția sa personală. În schimb, „candidatul unic” va fi obligat să învingă. El, practic, își joacă destinul de om politic în aceste alegeri și în caz de eșec îi va fi foarte greu să revină în preferințele electoratului: i se va pune în cârcă înfrângerea de la prezidențiale. Pentru a învinge acum însă candidatul unic are nevoie de sprijinul și solidaritatea neprecupețită a partenerului său de coaliție, care a cedat. Asta da, dilemă!
Sunt capabili susținătorii celui ce va ieși din cursă să se mobilizeze cu aceeași dăruire în favoarea candidatului unic? Își vor depăși frustrările? Mulți, vedem, nu reușesc. O parte dintre ei se vor calma, desigur, vor judeca rațional, așa cum este recomandabil în politică. Alții vor rămâne supărați și îmbufnați și nu vor merge la vot. E clar că tensiunea, idiosincraziile care s-au cristalizat în aceste luni de „dialog unificator” nu vor permite, nu vor garanta însumarea automată a procentelor acumulate în sondaje de fiecare lider în parte, ceea ce diminuează șansele victoriei împotriva candidatului lui Plahotniuc, indiferent de numele acestuia...
Viața politică și viața pur simplu vor continua și după 30 octombrie. De aceea, n-ar trebui ca alegerile prezidențiale, în cazul unui insucces, să însemne sfârșitul carierei politice pentru liderii „noului val” proeuropean de la noi. Andrei Năstase și Maia Sandu au trezit speranțe în Moldova – prin curaj și mobilizare populară de jos în sus, primul; prin competență și rigoare morală în exercitarea unui mandat ministerial, cel de-al doilea. Ambii au arătat că nu toți cetățenii sunt sclavi și nu toți guvernanții sunt corupți. Aceste câștiguri trebuie puse împreună, pentru a-și multiplica forța de șoc.
Maia Sandu și Andrei Năstase se hrănesc din impulsul revoltei, din uriașa dezamăgire a moldovenilor în raport cu felul în care au fost guvernanți. Ce le trebuie ambilor lideri, acum, este calmul, clarviziunea și, mai ales, renunțarea la presiuni reciproce. De capacitatea lor de a colabora și interacționa, de dorința de a arunca punți către alți actori politici cu convingeri similare, va depinde obiectivul pe care ni-l dorim: schimbarea clasei politice, ieșirea Basarabiei din zona gri, post-sovietică, în care alții, mereu alții!, neprietenii noștri, ne-au decis soarta.
