În octombrie-noiembrie, la Geneva, guvernul de la Chişinău urmează să prezinte în faţa Consiliului ONU pentru Drepturile Omului raportul pe ţară privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova. Este al doilea asemenea document pe care autorităţile moldovene îl propun spre dezbatere internaţională. Precedentul a fost prezentat în 2011, iar guvernării de la Chişinău i s-au făcut atunci peste 120 de recomandări. Recent, s-a încheiat Sesiunea Preliminară a Evaluării Periodice Universale 2016, la care au participat și experții Asociaţiei Promo-Lex. Despre cele reușite de Republica Moldova și ce subiecte mai trezesc îngrijorare, vom discuta în această dimineața cu Ion Manole, directorul executiv al asociației.
Europa Liberă: Așadar, Sesiunea Preliminară a Evaluării Periodice Universale privind situația drepturilor omului în Republica Moldova s-a încheiat recent. Autoritățile moldovene urmează să prezinte un raport de țară în fața consiliului ONU la acest capitol. Dumneavoastră ați participat la discuțiile recente din Geneva și la întocmirea rapoartelor, care ar fi principalele constatări, dacă ar fi să anticipați prestația Moldovei?
Ion Manole: „Dar haideți să începem atunci cu ceea ce prevede acest format. În cadrul acestui format, ONG-urile au posibilitatea, în baza expertizei pe care o au, să depună rapoarte tematice. Promo-Lex, având și statutul consultativ a ECOSOC-ului, a participat la elaborarea și depunerea a șapte rapoarte tematice. Deci, din perspectiva noastră noi am identificat probleme în șapte domenii. Acum, care sunt prioritate? Cred că pentru noi toate aceste rapoarte, recomandări, probleme, evidențiate și comunicate în cadrul acestui format, sunt toate importante.”
Europa Liberă: Semnalați dumneavoastră că subiectele care mai trezesc îngrijorare sunt tortura și relele tratamente, violența în familie, dreptul de a alege și a fi ales. Cadrul legal este imperfect sau problemă este în cei care trebuie să aplică normele?
Ion Manole: „Știm că în Moldova au loc permanent reforme, și reforme inclusiv în justiție. În unele domenii, aceste reforme sunt mai pronunțate, sunt realizate cu o viteză mai bună și cu rezultate mai bune, în alte domenii - ele se petrec mai greu. Cred că este bine să vorbim despre problemele pe fiecare sector în parte. La prezentarea pe care am avut-o în cadrul presesiunii din 7 octombrie, am avut posibilitatea să vorbesc maxim pe trei subiecte. Am ales anume aceste trei subiecte: tortura, violența domestică și drepturile electorale, pentru că din punctul nostru de vedere aceste capitole sunt încă cu probleme serioase. Dacă ne referim la tortură, cred că în primul rând trebuie să vorbim despre faptul că în pofida tuturor încercărilor și eforturilor care se depun în ultimii ani, pentru a elimina tortura pentru Republica Moldova, trebuie să recunoaștem că acest fenomen încă mai persistă în țara noastră, din păcate. La același capitol, trebuie să spunem că legislația Republicii Moldova nu este conformă cu cea a Națiunilor Unite. În ceea ce privește aplicarea torturii, sau limitei de aplicare a forței fizice și a măsurilor speciale pe care le pot aplica autoritățile în raport cu persoanele, aici este vorba de art. 166 din Convenția împotriva torturii. O altă problemă este că legislația nu este conformă și nu respectă articolul 15 din această convenție, care spune că probele obținute în urma aplicării torturii nu pot fi folosite ca mijloace probatorii în instanțele de judecată, ori la noi acestea încă se mai iau în considerație.”
Europa Liberă: Problemele despre care vorbiți se referă și la celelalte subiecte notate, ce țin de violența în familie?
Ion Manole: „La capitolul violența în familie avem alte probleme. Acolo, în primul rând, este vorba de insuficiența unor instituții specializate care ar oferi asistență juridică dar și psihologică victimelor violenței în familie. Cunoaștem că acest fenomen este foarte răspândit în țara noastră și credem că autoritățile ar trebui să aloce bani din bugetul de stat pentru a oferi o asistență largă tuturor victimelor din țara noastră. Conform cifrelor, știm că 181 de locuri sunt în momentul de față disponibile pentru victimele violenței domestice care au nevoie spre exemplu de a fi cazate într-un centru special pentru aceste persoane. În același timp, încă 175 de persoane așteaptă să fie internate sau primite în astfel de centre. Iată de ce, în opinia noastră, aceasta este una dintre cele mai mari probleme. Pe de altă parte, legislația noastră oferă posibilitatea acestor persoane să beneficieze gratuit de asistența juridică, însă situația reală din teren arată că ele nu au această posibilitate, iar lipsa unei asistențe juridice calificate și rapide complică situația și mai mult pentru aceste persoane. Iar odată cu femeile, pentru că femeile sunt în mare parte victimele violenței domestice, suferă și copiii.”
Europa Liberă: În 2011, atunci când Moldova a prezentat pentru prima dată acest raport de țară privind respectarea drepturilor omului, s-au făcut peste 100 de recomandări pentru îmbunătățirea situației. În ce măsură au fost aplicate acele recomandări?
Ion Manole: „Da, la capitolul tortură, au fost recomandări din partea Franței, Poloniei, Marii Britanii, Germaniei, Norvegiei, Statelor Unite și Austriei. La capitolul violența domestică, au oferit recomandări pentru Republica Moldova - Canada, Argentina, Italia, Ungaria etc. Formatul presupune că organizațiile neguvernamentale vin cu rapoarte tematice, după cum spuneam anterior, ulterior aceste organizații neguvernamentale au posibilitatea să convingă delegațiile țărilor participante la acest format ca să susțină recomandările lor, ca să susțină propunerile de modificare a legislației, sau de schimbare a situației din țară pe aceste segmente. Din acest considerent, de această dată am avut întâlniri cu cel puțin 12 delegații ale mai multor țări, inclusiv cu delegația Uniunii Europene, din care fac parte 28 de state și sperăm foarte mult că recomandările pentru cele șapte rapoarte pe care noi le-am înaintat vor fi susținute de marea majoritatea a acestor delegații cu care ne-am întâlnit.”
Europa Liberă: Dacă este să ne întoarcem la recomandările făcute atunci în 2011, au trecut totuși cinci ani de la prezentarea acelui raport, nu ar fi niște merite, realizări care pot fi trecute de partea autorităților? Ori Moldova merge cu aceleași probleme la Geneva?
Ion Manole: „Nu putem spune că merge cu aceleași probleme, dar totuși după cum am menționat, cel puțin la două capitole, pentru că atunci a fost pe trei segmente înaintate acele recomandări, cele două menționate anterior și plus situația din stânga Nistrului. La capitolul drepturile omului în Transnistria au oferit recomandări România, Canada și Congo. În ceea ce privește violența în familie, au fost și sunt rezultate destul de bune, dar noi considerăm că acest ritm este unul foarte lent, și acesta este rolul nostru, al societății civile, când ne confruntăm cu probleme, când vedem cu ce probleme se confruntă victimele și beneficiarii noștri, încercăm să facem în așa fel încât reformele sau schimbările să meargă mai rapid. Aici vreau să spun că legislația, chiar și anul acesta, a fost modificată la capitolul violența domestică, unde avem câteva rezultate pozitive, avem deschiderea autorităților, dar după cum spuneam situația din teren încă este destul de gravă pentru unele persoane, care nu pot beneficia de asistența obligatorie din partea statului. La capitolul tortură, la fel, spuneam că în pofida eforturilor, acest fenomen încă persistă și la fel putem considera tortură și condițiile de detenție, în special subfinanțarea sănătății, sau a serviciilor medicale, care trebuie asigurate de către stat, și această subfinanțare este foarte gravă, sau afectează foarte mult în primul rând în închisori femeile.”
Europa Liberă: Unii sunt de părere că schimbările nu se produc peste noapte, că este nevoie și de sprijinul tenace al cetățenilor. Dumneavoastră împărtășiți aceste opinii?
Ion Manole: „Nu, cred că autoritățile având atâtea obligații, dar și numeroase recomandări din partea partenerilor externi, participând în cadrul diferitelor structuri și formate precum este cel al ONU, al Consiliului Europei, în dialogul Moldova-UE privind drepturile omului, deci Moldova participă la numeroase formate prin care s-a obligat să respecte anumite recomandări, având chiar termene concrete, și să le implementeze în practică. Nu suntem mulțumiți, pentru că s-au făcut eforturi dar nu atât de mari precum prevăd recomandările și obligațiile internaționale ale noastre.”
Europa Liberă: La Geneva cu astfel de rapoarte nu ajunge doar Republica Moldova, dar și alte state? Acest mecanism de evaluare generează rezultate, ce învățăminte trebuie să desprindă autoritățile moldovene?
Ion Manole: „Când vorbim de autorități, cred că este foarte clar că interacționăm cu mai multe structuri guvernamentale. În primul rând, trebuie să spunem că unele instituții ale statului sunt mai deschise, mai cooperante, altele mai puțin. Din acest punct de vedere, sau din această cauză, evident că avem rezultate mai bune la anumite capitole, și mai puțin bune la alte capitole. Dar în general, după cum spuneam, situația nu este atât de rea precum ar fi în alte țări, dar ne așteptăm la o colaborare și deschidere în special din partea altor instituții. La capitolul drepturile omului din stânga Nistrului, cred că este deja timpul unor acțiuni concrete.”
