Igor Volnițchi scrie în Tribuna.md că în ultimul timp se încearcă convingerea opiniei publice că din băncile moldovenești s-a furat de fapt nu un miliard, ci mai puțin, și că în ciuda faptului că această gaură a fost convertită în datorie publică, nu cetățenii sînt cei care o vor plăti. Mai mult ca atât, autorul mai observă că se propagă ideea că de pe urma acestei convertiri, Moldova va avea de câștigat - și anume deblocarea asistenței financiare externe. „Cu cît mai mult ascult, cu atât mă prind mai des la gândul că cetăţenii Republicii Moldova, trăiesc o situaţie din celebrul roman „Un veac de singurătate” dedescrisă de Gabriel Garcia Marquez, în care acesta scrie cum după o revoltă muncitorească înăbușită prin sânge, guvernarea încearcă să convingă oamenii că de fapt nimic nu se întâmplase”. În concluzie, Igor Volnițchi scrie că „vrei nu vrei, dar te prinzi la gândul că degrabă vom auzi fraze de genul: Aţi visat, cu siguranţă! Nimeni nu a furat miliardul!”.
Pe același portal, și Dumitru Spătaru scrie despre „detaliile (in)vizibile dintr-un proaspăt sondaj de opinie”. Autorul se referă în special la dilema „cine trebuie să fie candidatul unic? Maia Sandu sau Andrei Năstase?”. După ce analizează rezultatele sondajului, autorul încearcă să explice care dintre cei doi ar avea mai multe șanse să ajungă în fotoliul de președinte.
Despre „dreapta anti-oligarhică care poate învinge doar împreună” scrie și Vitalie Călugăreanu pentru Deutsche Welle. Concluzia este desprinsă din ultimul sondaj al International Republican Institute, spune autorul, care consideră că „șansele dreptei anti-oligarhice și pro-europene de a accede în turul doi al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova ar crește esențial dacă doi dintre candidații anti-sistem și-ar uni forțele”, făcând referire la Maia Sandu și Andrei Năstase.
Alina Radu scrie într-un editorial publicat în „Ziarul de Gardă” despre președinții estonieni care s-au ținut de cuvânt și au realizat promisiunile lansate când au cerut să fie aleși în funcția de șef al statului. Una dintre observațiile autoarei este că atât Estonia, cât și Republica Moldova au „pornit pe drumul desovietizării și democratizării în același timp, adică în 1991”, doar că „în Estonia, stat membru al Uniunii Europene și NATO, au avut loc schimbări ireversibile, care nu mai pot întoarce țara înapoi, în trecutul sovietic, plin de corupție și influențe obscure”, iar „Moldova nu a devenit parte a Uniunii Europene nici în 2004, nici în 2014”, și cel mai probabil nu va deveni nici în 2024. Cauzele, scrie Alina Radu, sunt „reformele lente sau inexistente și a corupției foarte prezente”. Alte paralele dintre Moldova și Estonia dar și de ce unii avansează iar alții stagnează, găsiți în Ziarul de Gardă.
Reprezentantul Ligii Bancherilor Grigore Furtună susține, într-un material publicat pe portalul de expresie rusă Newsmaker.md, că transformarea furtului miliardului în datorie de stat nu era singura opțiune de a ieși din impas. Alternative au existat. În opinia lui Grigore Furtună, acești bani puteau fi reflectați în bilanțul creditorului, adică în bilanțul Băncii Naționale, în timp ce investigațiile ar fi continuat, iar autoritățile ar fi trebuit să pună hoții să întoarcă banii pe toate căile posibile. Când toate instrumentele și metodele ar fi fost epuizate și ar mai fi rămas ceva bani nerecuperați, doar atunci Guvernul ar fi putut să-și asume întoarcerea restului datoriei, concluzionează Grigore Furtună.
Despre promisiunile electorale dar și „amenințările” la adresa unioniștilor, ale candidatului pentru funcția de președinte Igor Dodon scrie Dan Nicu în ediția de astăzi a ziarului „Timpul”. Autorul menționează că „PSRM-ul de azi e un fel de clonă a PCRM-ului din 2001, 2005 și 2009, care promitea și el statalitate și uniunea Rusia-Belarus”. Una dintre promisiunile lui Igor Dodon, dacă va fi ales în calitate de președinte, este obținerea pedepsei penale pentru promovarea unirii Republicii Moldova cu România. Dacă aceasta va fi realizată, Dan Nicu se întreabă dacă Dodon este gata să pună la închisoare „zeci de mii de oameni”, care vor continua să promoveze unirea cu România.
„Evenimentul zilei" publică un material, semnat de Mihai Țurcanu, despre „antigeopolitică”. În contextul alegerilor din Republica Moldova, în care bătălia electorală se dă pe criterii geopolitice, autorul observă că se conturează un „curent antigeopolitic”, mai exact este vorba de „actori politici, dar și experți de tot felul, care au combătut cu înflăcărare aspectul geopolitc al partidelor și platformelor lor electorale. Argumentul principal al acestora a devenit faptul că vectorul extern este folosit cu rol de sperietoare de partide pentru a acoperi eșecurile social-economice și de reforme”. Opinia autorului este că în condițiile în care Republica Moldova se află „încă în sfera de influență rusă, la hotar cu NATO, în spatele Ucrainei atacate de Rusia, și cu un regim separatist creat și întreținut de Moscova pe teritoriul său”, geopolitica nu poate fi lăsată pe un plan secundar.
