Vârstă: 53 de ani
Funcţii deţinute: prim-ministru al Republicii Moldova (30 mai 2013 - 10 decembrie 2014); şef al guvernului, inclusiv premier interimar şi premier în exerciţiu (25 aprilie 2013 – 18 februarie 2015); ministru de externe, vicepremier (25 septembrie 2009 – 30 mai 2013); adjunctul ministrului de externe (15 iunie 1998 - 8 octombrie 2001); consilier superior al Înaltului Comisar OSCE pentru minorităţi naţionale (2005–2007).
Un diplomat care s-a descurcat bine în cancelariile europene şi americane, dar prea ezitant la conducerea ţării, aşa l-a caracterizat presa pe Iurie Leancă, actualmente președinte al Partidului Popular European (PPEM).
„Am fost doar un prim-ministru, nu depindea numai de guvern”, a spus el la Jurnal TV când i s-au cerut explicaţie despre deciziile adoptate în cazul BEM.
În campania pentru prezidențiale a spus vrea să devină „un președinte adevărat european, să nu ajungă acolo un președinte al grupărilor de interese din afara țării sau unul populist”.
Pro-occidental şcolit la Moscova
Şi-a început cariera diplomatică în 1986, la scurt timp după ce a terminat studiile la Institutul de Stat pentru Relații Internaționale al Ministerului Afacerilor Externe de la Moscova (MGIMO). În 1989 a fost secretar II în cadrul ambasadei URSS la Bucureşti.
Între 1993 şi 1996 a lucrat în ambasada Republicii Moldova la Washington, după care a fost numit şef al Direcţiei Europa şi America de Nord la Ministerul Afacerilor Externe de la Chişinău. Peste un an a fost promovat ministru adjunct la externe, ca în 1999 să fie numit prim-viceministru. Presa din acea perioadă a notat că Iurie Leancă a fost un promotor al direcţiei pro-occidentale, integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană şi retragerea militarilor şi muniţiilor ruse din Transnistria (inclusiv declaraţia Summitului OSCE de la Istanbul din noiembrie 1999) au fost câteva dosare la care şi-a adus contribuţia importantă.
A demisionat din funcţie la sfârşitul lui 2001, criticând guvernarea comunistă pentru schimbarea politicii externe. A spus că ţara nu se poate mişca simultan în CSI şi în UE. „Credeam că faza de autoconvingere e depășită încă din anul 1997. Aş fi vrut să văd fixată o dată pe care ne-o propunem, - cu o anumită doză de imaginaţie, bineînțeles - pentru integrare”, a spus Leancă la 24 mai 2002, pentru ziarul „Timpul”.
Între 2001 şi 2009 a fost vicepreşedinte al companiei petroliere Ascom a milionarului moldovean Anatol Stati, cu o pauză de doi ani, 2005-2007, când a fost consilier al Înaltului Comisar OSCE pentru minorităţi naţionale.
A revenit în politică în ianuarie 2009, în echipa lui Vlad Filat, împărtăşind lozinca-locomotivă „Moldova fără comunişti”. În programul de guvernare al PLDM se spunea că Republica Moldova va obţine regim fără vize cu UE până în 2011, iar statutul de ţară asociată la UE - până în 2012.
În 2011 a promis că va demisiona dacă până la 1 ianuarie 2013 nu vor fi întrunite toate condiţiile necesare pentru ridicarea de către UE a regimului de vize. Presa i-a amintit acest lucru, iar Leancă, în decembrie 2012, a depus cerere de demisie, care a fost respinsă însă de premierul Vlad Filat. „Ministrul Iurie Leancă este un ministru bun şi de foarte multe ori am fost mândru de el”, a spus Filat atunci.
Atât colegi de partid şi de guvernare, cât şi o bună parte a presei reproşau demnitarilor de prim-rang că politica externă era singurul domeniul în care ţara făcea progrese, în timp ce realizarea angajamentelor asumate se producea cu paşi de melc. Într-un final abolirea vizelor şi semnarea acordului de asociere s-au produs în 2014, pe fundalul crizei din Ucraina, care au urgentat aceste decizii. Euparlamentara Monica Macovei, șefa comisiei de cooperare UE-Republica Moldova, a recunoscut la Europa Liberă ca învecinarea cu Ucraina, lovită de criză, i-a făcut oarecum mai indulgenți pe toţi acei care au avut de decis dacă să deschidă sau nu frontierele pentru cetăţenii moldoveni.
Numere diplomatice şi acuzaţii că şi-a angajat rudele
În primăvara lui 2013 a ieşit la iveală faptul că plăcuțe cu numere diplomatice eliberate pentru misiunea moldovenească de la Moscova au fost transmise în folosinţă unor persoane controversate, inclusiv omului de afaceri Ilan Shor şi soţiei sale, cântăreaţa Jasmin. La un număr de 12 angajaţi exitau 60 de maşini scumpe cu numere diplomatice. Situaţia s-ar fi repetat şi la Kiev.
Centrul Naţional Anticoripţie s-a autosesizat pe acest caz şi a făcut percheziţii la Ministerul de Externe.
De asemenea, i s-a reproşat ministrului Leancă că a angajat în diplomaţie rude, Alexandru Prigorschi şi Iulian Fruntaşu, verişorii soţiei sale, Aida, fiind promovaţi ambasadori la Sofia şi, respectiv, la Londra.
În replică Iurie Leancă a spus pentru „Ziarul de gardă” că, dimpotrivă, el a fost cel care a inițiat un control în ceea ce priveşte plăcuţele cu numere diplomatice, iar în cazul unor rude a cerut reexaminarea lor.
După demiterea guvernului Filat, Leancă a preluat şefia guvernului. A devenit prim-ministru datorită conjuncturii politice, constatau atunci mai mulţi analişti. În timpul cât a fost premier Republica Moldova a concesionat unor companii ruse, în condiţii netransparente, Aeroportul Internaţional Chişinău, pentru un termen de 49 de ani, a pierdut pachetul de control de la Banca de Economii şi a acordat, în secret, 9,4 miliarde de lei credite de urgenţă din rezervele BNM celor trei bănci devalizate – Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank.
În septembrie 2014, cabinetul Leancă şi-a asumat răspunderea pe pachet de legi din domeniul bancar care a permis acordarea garanţiilor statului pentru creditele de urgenţă, a notat portalul NewsMaker.md.
Pentru toate aceste decizii Iurie Leancă „va fi tras la răspundere penală şi poate chiar foarte repede”, a repetat de câteva ori fostul preşedinte liderul comuniştilor Vladimir Voronin.
Fostul şef de stat insista că Leancă are pregătire numai pentru diplomaţie, nu şi să conducă o ţară.
„Apropo, despre iminenta mea arestare: nu am de ce să mă tem și de ce să mă ascund. Atunci când am fost citat de CNA, m-am prezentat”, a spus Leancă.
Unii jurnalişti au sugerat că preşedintele PPEM, chiar şi atunci când s-a aflat la guvern, nu ar fi întrerupt relaţia cu milionarul Anatol Stati, căruia i-a fost adjunct la Ascom Grup după ce a demisionat în 2001 de la externe.
În 2012 la Chişinău a sosit în vizită privată a unui oficial kurd, care a avut întrevederi la nivel înalt şi la care ar fi participat şi Anatol Stati. Tocmai în Kurdistan activa compania Ascom. Vizita a fost calificată „în interes naţional”. Recent, în cadrul unei dezbateri a Centrului de Investigații Jurnalistice, Iurie Leancă argumenta că aducerea unor combustibili mai ieftini în ţară şi diversificarea pieţelor era în interes național.
Desprinderea de PLDM, relaţia cu Plahotniuc
La 12 februarie 2015, cabinetul format de Leancă a fost respins de parlament. PLDM şi PD au mizat pe sprijinul comuniştilor, care însă au refuzat să voteze. Pe 26 februarie 2015, fostul premier a anunţat că părăseşte PLDM şi că examinează posibilitatea de a fonda un partid.
Presa a notat că ar fi exista o înţelegere cu comuniştii de a forma un guvern minoritar dinaintea alegerilor din noiembrie 2014, iar desemnarea lui Leancă a fost doar un truc pentru a nu provoca decepţie în rândul alegătorilor. Despre tensiunile dintre Filat şi Leancă se vorbea încă din 2012, ele s-au acutizat după preluarea şefiei executivului de către fostul ministru de externe. Plecarea lui Leancă din PLDM a fost văzută şi ca o supărare personală.
Într-un interviu pentru ziarul „Timpul”, la începutul lunii martie, el a spus că „se întârzie prea tare anchetarea a ceea ce s-a întâmplat la BEM și cred că există un scop pentru care se face asta”. El a promis să aducă claritate în dosarul „furtul miliardului”: cine a stat în spatele acestui jaf și cum pot fi recuperați banii furați.
O promisiune neonorată însă. Lucru de la sine înţeles ţinând cont de presupusa „apropiere de Plahotniuc” care a devenit tot mai evidentă, au spus foşti colegi deveniţi oponenți politici, precum şi oameni care l-au urmat în noua formaţiune – Oazu Nantoi şi Octavian Ţîcu.
Ei au vorbit despre faptul că Iurie Leancă ar fi fost şantajat de Vladimir Plahotniuc, fruntaşul democraţilor acuzat că ar controla mai multe instituţii de drept şi care se presupune că ar fi beneficiar al „furtul miliardului”.
Ţîcu, care între timp a plecat din PPEM, a afirmat că îi era greu să răspundă oamenilor din teritoriu de ce Leancă nu-l critică niciodată pe Vlad Plahotniuc.
„Iurie Leancă să explice cetățenilor Republicii Moldova de ce a ajuns să intre în cârdășie cu Plahotniuc”, a spus vicpreşedintele PPEM, Oazu Nantoi, în iulie 2016, după ce formaţiunea lui Leancă a decis să negocieze un acord de parteneriat cu guvernarea ce vizează integrarea europeană.
Leancă a semnat acel document şi s-a ales cu o nouă funcţie – preşedinte al Consiliului parlamentar pentru integrare europeană ce are misiunea să reseteze dialogul cu Bruxelles-ul şi să promoveze reformele necesare apropierii de UE.
Leancă se arătase disponibil să participe la negocierile pentru identificarea unui candidat unic de dreapta pentru prezidenţiale, dar în scurt timp s-a retras motivând că nu se produc discuţii pe compatibilități principiale şi valorice, iar partenerii de dialog, imediat ce se ridică de la masa de negocieri, se lansează în declaraţii critice şi acuze reciproce.
Într-un interviu pentru TV 7, fostul premier, Iurie Leancă, a spus că pentru reforma sistemului judecătoresc și eradicarea corupției în Republica Moldova sunt necesare presiuni din exterior. „Nu trebuie să ne fie rușine că suntem incapabili să ne reformăm singuri. Și în alte țări, inclusiv în România, s-a ajuns ca înalți demnitari să fie condamnați pentru corupție doar datorită presiunilor externe”, a declarat el.
În declaraţia de avere, a indicat o casă cu anexă în Ialoveni de peste 250 de metri pătraţi, două loturi de teren în suprafaţă totală de un hectar, o maşină şi conturi bancare de aproape 100 mii de euro.
Are sloganurile: Mergem spre Vest/ Pot obţine mai mult pentru Moldova
