Născut în 1973, la Cupcini, raionul Edineț, din părinți muncitori la fabrica de conserve din localitatea de baștină. Studii superioare. Domenii de activitate: arte, inginerie, relații internaționale, istorie, teatrologie, documentaristică, jurnalism de investigație. Prorectorul Universității Bogdan Petriceicu Hașdeu din Cahul.
Luni
Dimineața e una obișnuită, cu deșteptarea la 6.30, cu cinci minute de gimnastică (mai mult nu rezist, mă plictisesc) și cu duș rece, după care a urmat prepararea cafelei. Aroma acesteia o trezește din somn și pe soție.
Aici monospectacolul meu se încheie. Și începe o zi plină de evenimente plăcute, mai puțin plăcute, programate și nu prea.
Seara, pe la 18.00, ajung acasă. Supraobosit, realizez că nu pot să mă așez la masa de scris, ca să mai lucrez la un articol, care demult trebuia finalizat. Îmi dau seama că organismul meu refuză să mă asculte și-și activează programul de recuperare. A mai trecut o zi.
Marți
Ce să vă spun, azi nu mi-a lipsit prima parte a programului zilnic. În rest, totul a fost dat peste cap. Este 13 septembrie, iar lumea e încordată.
Miercuri
A fost o zi frumoasă. Seara am ieșit cu soția la o cafea. Localurile de agrement în orașul nostru iubit nu sunt deschise miercurea.
La capitolul agrement în nici un orășel din Republica Moldova, în afară de Chișinău și Bălți, locuitorii nu au posibilitatea de a-și petrece interesant timpul, după serviciu. Și nu e vorba să mergi în baruri, taverne, vagoane, terase etc.
Dar nu poți merge la muzeu, că se închide cînd terminăm și noi ziua de muncă. Vreau muzeele deschise și de la 18.00 pînă la 20.00. Vreau o fanfară în parcul public. Vreau să am posibilitate să mă plimb cu barca pe apele rîului care împarte orașul în două, între cei care aruncă gunoiul și cei care adună acel gunoi.
Nu sunt cîrcotaș, sunt un om simplu, doar că observ foarte atent realitățile ce mă înconjoară. Văd că la magazin sunt servit în funcție de faptul dacă port costum și cravată sau dacă sunt în șort și tricou. În transport mi se impune muzica preferată a șoferului, deși nu plătesc biletul de călătorie ca să fiu terorizat cu muzică de cea mai proastă calitate.
În rest totul e minunat!
Joi
Am muncit mai mult pentru ziua de sîmbătă. Găzduim simpozionul internațional „Cucuteni 5000”. Am discutat la telefon cu o jurnalistă care m-a tot întrebat dacă e bine sau nu că studenții pleacă în Mobilitate Academică.
Sunt de părere că e bine. Nu contează că unii, plecînd, nu se mai întorc. Contează faptul că mulți revin acasă și sunt gata să își aplice cunoștințele și energia în dezvoltarea țării, a satului sau a familiei, și acestea fiind parte componentă a țării.
Vineri
M-am trezit la gîndul că cetățenilor Republicii Moldova le lipsește pregătirea necesară pentru a-și gestiona timpul, intelectul și banii (dacă îi au). Dar de unde să ia această pregătire, dacă nu sunt învățați nici să gîndească? Nu au fost instruiți. Alice Ford afirma că posedă un bagaj de cunoștințe nu cel care a absolvit o instituție superioară de prestigiu, ci nepoții lui... Reiese că nimeni nu a anulat cei șapte ani de acasă…
Educația se face în familie. Or, în țărișoara noastră familia e pe ultimul plan. Tinerii noștri nu sunt pregătiți pentru viață nici în familie, nici la școală. Acasă nu se găsește timp pentru a le explica copiilor ce înseamnă familie. Copiii devin maturi, formează cupluri, dar din miile de cupluri avem doar zeci de familii... Nu se mai știe a se comunica de la egal la egal.
Poți avea toți banii de pe lume, cele mai luxoase mașini, să roiască în jurul cele mai scumpe femei, ca tunii la coada taurului, dar pentru posteritate, pentru istorie rămîi a fi statistică. Cunosc puțini oameni care nu-și doresc să rămînă doar statistică.