Linkuri accesibilitate

Joyce Carol OATES. Valetul de Pică


Nenumărate sunt feţele & măştile literelor contemporane!

Autori asumându-şi identitatea personajului (după formula: „Madame Bovary c’est moi”), dar şi autori ce-şi inventează, în culmea celebrităţii, un dublu, scriind sub pseudonim (Emile Ajar al lui Romain Gary), ca pentru a pune o distanţă între viaţă şi ficţiune, nenumărate sunt feţele & măştile literelor contemporane.

Exact pe acest „double je” mizează Joyce Carol Oates în recentul său roman, Valetul de Pică, Litera, 2016. Un autor de romane poliţiste, tradus în 30 de limbi, identificabil prin raportare la maestrul absolut al genului – „Andrew J. Rush este un Stephen King al gentlemenilor” –, începe să scrie, sub pseudonimul „Jack of Spades”, romane noir pe cât de violente, pe-atât de funeste, ce-l înspăimântă până şi pe King („Este prea SINISTRU pentru mine”), şi astfel latura întunecată a fiinţei sale iese la iveală. Doar că, de la un moment încolo, „Jack of Spades” pare să fi scăpat de sub controlul lui Andrew, dacă nu cumva tocmai a preluat iniţiativa: „Nopţile, în care scriam ca Jack of Spades, erau mult mai productive. Dar Andrew J. Rush eram eu. Naiba să mă ia dacă aveam de gând să renunţ la mine însumi!” Prezenţa Valetului de Pică se face tot mai simţită nu doar la masa de lucru, ci şi-n viaţa de zi cu zi, mai ales după ce o oarecare C.W. Haider îl dă în judecată pe Rush pentru furt, acuzându-l de plagiat. Nu voi povesti cum ajunge Andrew în casa bătrânei, la miez de noapte, nici cum, din autor de romane poliţiste, se transformă într-o unealtă a lui Jack of Spades atunci când „securea trecu în mâinile altcuiva, (…) înfigându-se în ţeasta umană la fel de uşor de crăpat ca un pepene…”

Ce a mai rămas din Andrew, după ce că Valetul de Pică îl împinge să comită o altă crimă, are brusc această intuiţie: „Pentru a distruge răul trebuie să distrugi fiinţa în care trăieşte răul, chiar dacă aceea eşti tu însuţi”, iar trecerea la faptă repetă întru totul gestul prin care, copil de 12 ani, viitorul romancier îşi omora, ca din întâmplare, fratele mai mic, făcându-i vânt de pe-o trambulină. Cerc închis. Crimă perfectă. Şi pedeapsă, pe măsură!

12 august ’16

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG