În ultimele zile se adunaseră o mulțime de indicii circumstațiale care păreau să confirme decesul: au fost informații din surse neoficiale uzbece, declarațiile sub anonimat ale unor diplomați străini, declarațiile oficiale ale unor demnitari străini, semnele că la Samarkand, în orașul natal al lui Karimov, se făceau pregătiri pentru o ceremonie oficială importantă.
Dar nici o confirmare oficială a guvernului de la Tașkent, așa că se punea întrebarea cine și când va publica prima știre.
Agenția Reuter și ziarul „Financial Times” au considerat că informațiile chiar indirecte erau suficiente și au publicat obituare cu mai multe ore înainte de anunțul oficial.
Publicația „The Atlantic” s-a bazat pe declarația premierului turc Binali Yildirim, care vineri dimineață, într-o apariție televizată, a spus că Islam Karimov „a plecat dintre noi” - la fel, cu câteva ore înainte de ora oficială a decesului, anunțată ulterior de guvernul de la Tașkent.
Cine s-a bazat însă și pe surse uzbece sau rusești, a avut probeme și mai mari: paginile de internet al guvernului și ale președinției uzbece au fost inactive aproape toată ziua.
Iar agențiile rusești au publicat informații contradictorii.
Vineri dimineață, Interfax a venit cu știrea că „guvernul anunță oficial decesul președintelui Islam Karimov” - știre preluată imediat de alte agenții între care Reuter și DPA.
Scurt timp aceea însă, agenția de stat RIA-Novosti cita o oficialitate uzbecă care a dezmințit decesul președintelui.
Iar după o jumătate de oră, Interfax își retrăgea știrea, invocând „o eroare tehnică”.
Pe Twitter s-a repetat situația, Interfax anunțând „Karimov a murit”, imediat după aceea că „nu a murit”.
Reuter și DPA au reacționat și și-au retras și ele știrea despre decesul lui Karimov.
Așa că în momentul când televiziunea de stat uzbecă a anunțat oficial moartea președintelui, site-ul rusesc Slon.ru a rezumat poate cel mai bine lupta jurnaliștilor cu secretomania autorităților uzbece: „De data asta, în Uzbekistan, au anunțat PE BUNE decesul lui Karimov”.
