În Moldova a început perioada în care candidaţii la funcţia de preşedinte pot aduna semnături pentru a fi înscrişi în cursă. Campania electorala, legală şi oficială, va începe cu 30 de zile înainte de alegeri – adică la 30 septembrie. Cine e gata să bată deja la ușile oamenilor pentru a obține semnături?
Pretendenţii la fotoliul de preşedente vor putea bate la uşile susţinătorilor, doar după ce o să aibă undă verde de la CEC pentru grupurile de iniţiativă, cele care nemijlocit vor colecta semnături. Până acum 10 concurenţi au depus actele la autoritatea electorală şi anume Dmitri Ciubaşenco, Andrei Năstase, Mihai Ghimpu, Maia Sandu, Iurie Leancă, Igor Dodon, Valeriu Ghileţchi, Marian Lupu, Mihai Corj, Artur Croitor.
CEC are la dispoziţie trei zile pentru a înregistra grupurile de colectori. Decizia va fi anunţată, cel mai probabil, la şedinţa de vineri a Comisiei.
Toţi candidaţii, indiferent că sunt desemnaţi de partide sau se înscriu ca independenți, sunt obligaţi prin lege să creeze aceste grupuri de iniţiativă. Iată de ce CEC a refuzat miercuri să elibereze liste de subscripţie activistului Oleg Brega care vrea să candideze independent, dar care nu şi-a creat grupul de colectori. Brega s-a simţit discriminat şi a protestat cerând drepturi egale pentru toţi concurenţii.
Din momentul înregistrării colectorii vor avea la dispoziţie mai puţin de o lună pentru a proba în avans minima aderenţă a candidaţilor prin adunarea a cel puţin 15 mii de semnături. Acestea trebuie să provină din 18 raioane şi municipii, minim 600 din fiecare.
Sarcina nu este uşoară, întrucât colectorii trebuie să aibă grijă să nu admită în lista de susţinători vreo semnătură care deja figurează pe lista altui candidat, pentru că aceasta riscă să fie invalidată de CEC.
Unii candidaţi din opoziţie şi-au exprimat deja temerea că oponenţii lor ar putea recurge la practici neoneste. Să infiltreze susţinători fictivi care din rea credinţă să semneze în favoarea mai multor concurenți.
Şeful misiunii Promo-Lex de monitorizare a scrutinului, Pavel Postică, admite că această temere este justificată, dar nu e una fără soluţii:
„Într-adevăr responsabilitatea revine fiecărui colector de semnături. el ar trebui să întrebe alegătorul, cetăţeanul dacă deja a semnat într-o altă listă de subscripţie. În cazul în care cetăţeanul minte există marja de 10 mii de semnături acordată tuturor candidaţilor, astfel încât să poată să colecteze un număr minim de 15 mii de semnături şi până la 25 de mii, respectiv un risc major eu nu văd.”
Prin urmare, pentru a se asigura concurenţii ar putea să colecteze numărul maxim de 25 de mii de semnături prevăzut în lege.
O altă îngrijorare a candidaţilor partidelor de opoziţie este că autorităţile locale, în special reprezentanţi ai partidelor de la guvernare, vor tergiversa sau chiar refuza să autentifice prin ştampilă listele de semnături. CEC a prevăzut soluţii pentru asemenea situaţii. Candidatul desemnat va putea apela la instanţa de judecată pentru a clarifica eventuale litigii anunţând şi CEC despre existenţa lor. Daca numărul de semnături neautentificate de primari va fi în măsura să influențeze luarea unei decizii, atunci CEC va solicita instanței sa examineze în regim de urgenţă cazurile. Juriştii spun însă că o decizie a instanţei ar putea să dureze, iar candidaţii au la dispoziţie mai puţin de o lună pentru a prezenta CEC-ului listele cu semnături.
Cheltuielile pentru adunarea semnăturilor nu trebuie să depăşească plafonul maxim de aproape 600.000 de lei stabilit de CEC. Cei care vor depăşi acest plafon sau vor ascunde parte din cheltuieli riscă să nu fie înscriși în cursă.
Deşi lege prevede condiţii egale pentru toţi candidaţii, mai mulţi experţi constată că, la modul practic, cei desemnaţi de partidele mari, care au o reprezentare numeroasă în teritoriu vor fi avantajați şi nu doar în procesul de adunare a semnăturilor.
Unii concurenţi au şi anunţat că vor aduna foarte rapid semnăturile mizând pe „artileria grea” la nivel local.
