S-a discutat pînă la saţietate despre gardul instalat pe 27 august în PMAN de către autorităţi. Unii au criticat dur guvernanţii, au vorbit despre cît de ruşinos şi penibil e acest gest al conducătorilor, au spus că o sărbătoare a tuturor, a poporului, nu poate avea loc cu garduri, nu trebuie să izoleze oamenii. Alţii au găsit justificări pentru apariţia gardului, au spus că autorităţile trebuiau să fie precaute de vreme ce exista pericolul organizării unor provocări, pericolul ca nişte răuleni să dea peste cap sărbătoarea.
Pesemne, fiecare are dreptatea lui. Vreau şi eu să spun ce cred, să-mi fac cunoscută opinia profund subiectivă. Eu, bunăoară, dacă m-aş fi dus în PMAN şi m-aş fi ciocnit de un gard, aş fi plecat imediat acasă. Şi asta pentru că mi se pare niţel ciudat să privesc show-ul de după zăbrele. Nu-mi place aşa ceva. De ce trebuie să fiu izolat de alţii care sărbătoresc? Aş fi plecat deci imediat.
Aş fi plecat şi în cazul în care îngrijorarea autorităţilor ar fi fost justificată. Păi, dacă există pericolul ca răulenii să dea peste cap sărbătoarea, să organizeze provocări, de ce să rămîn acolo? Ca să-mi pun în pericol propria securitate? Sau ca să-i apăr pe guvernanţi? Dar pe aceştia mai bine i-ar apăra poliţia, nu?
Repet, eu unul nu accept să mă holbez printr-un gard la dansurile şi discursurile altora. Şi am fost de-a dreptul uluit să văd sute de indivizi care, lipiţi de gardul acela, urmăreau show-ul din piaţă. Am avut impresia că oamenii aceia nu au demnitate, că nu se respectă. E părerea mea subiectivă. Poate greşesc. Dar aşa cred.
