Despre „Un bilanț mai degrabă amar la 25 de ani de la căderea URSS” vorbește Ovidiu Nahoi în comentariul semnat în „Dilema Veche”. Și el constată, ca și alți comentatori din zilele precedente, că dacă statele baltice ar fi putut fi considerate deja la adăpost de a recădea în sfera de influență a Rusiei, azi își văd mai amenințate ca oricând independența și statutul de parte a Occidentului. Ucraina se află prin țările foste sovietice care au încercat să meargă spre Vest, dar cum:„cu un naționalism fervent în zona de vest, dar și cu un spațiu al cetățeanului sovietic în estul industrializat”. Nivelul de eșec poate fi măsurat, arată Ovidiu Nahoi, comparând produsul intern brut al Ucrainei cu al Poloniei la momentul 1990 și respectiv acum. În 1990, Ucraina afișa 90% PIB-ul pe cap de locuitor al Poloniei. Azi se mai poate lăuda numai cu 35%. ”Situația nu este cu mult diferită nici în Republica Moldova. Doar că (aici) problema identitară se pune încă și mai acut decât în Ucraina, alături de corupție și influența Moscovei”. Comentatorul de la „Dilema Veche” se întreabă cum ar fi fost dacă Rusia însăși, ca stat-pivot al regiunii, ar fi devenit un exemplu de succes (...) în direcția democratizării și liberalizării”. Din păcate, ”haosul economic și social a fost înlocuit de verticala puterii din sistemul Putin” – ”o tiranie bazată pe resursele energetice”. În Rusia, arată Ovidiu Nahoi, clasa de mijloc a pactizat – sau a fost silită să pactizeze - cu regimul oligarhic al lui Putin, în schimbul conservării dreptului de ”a merge la cumpărături în Vest”.
Într-o analiză pornită de la afirmația că Europa se află în prezent sub un atac multiplu, Iulian Chifu scrie în „Adevărul” că „sezonul marilor atentate spectaculoase de-abia este la început. Din raţionamente multiple, spaţiul Mării Negre ar putea să devină (...) una dintre noile rute ale migraţiei ilegale purtătoare şi de jihadişti în drumul lor spre inima Europei”.
Tot ziarul „Adevărul” prefațează festivalul cultural al revistei „Dilema Veche”, care începe vineri la Alba Iulia și este centrat pe problemele multiculturalismului. Simona Chițan a făcut un interviu cu scriitorul Andrei Oișteanu. Îi cere să dezvăluie care este teza conferinței programate la Alba Iulia despre specificul comunității evreiești din România față de alte țări. Oișteanu îl deduce din trăsăturile de unicitate istorică și geopolitică ale României. Țara a fost influențată de ”trei poli culturali”: Istanbul, Sankt Petersburg şi Viena, iar asta și-a lăsat amprenta și asupra comunității evreiești. În 1939, comunitatea evreilor din România era a treia ca dimensiune raportat la populație, după cea din Polonia, Uniunea Sovietică și Statele Unite. Azi, evreii mai reprezintă mai puțin de 1% din procentul de atunci, iar motivele ar fi două: fascismul, prin Holocaustul din Nordul Transilvaniei, aflat atunci sub administrație horthystă, și prin deportările în Transnistria dispuse de mareșalul Ion Antonescu. A doua cauză a fost comunismul, pentru că, spune Oișteanu, e un fals ideea că evreii au colaborat la început cu comuniștii. Dimpotrivă, ei ar fi fost cel mai tare loviți prin naționalizarea din 1948, majoritatea având profesii liberale. Invitatul ziarului „Adevărul” crede apoi că antisemitismul supraviețuiește foarte bine evreilor. E mult mai ușor să te afirmi ca antisemit, fie și pe forumuri, într-o țară în care nu mai are cine să îți dea replica.
