Linkuri accesibilitate

Jocurile Olimpice de la Rio și „braconajul sportiv”


„Practica braconajului printre sportivii africani în beneficiul unor țări anemice din punct de vedere sportiv” este la fel de gravă ca și dopajul rusesc (Okayafrica).

Mulți dintre sportivii aflați în lumina reflectoarelor în aceste zile la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro reprezintă altă țară decât aceea în care s-au născut. Motivele sunt felurite, dar cauza cea mai frecventă pare să fie ceea ce agenția DPA numește „braconajul sportiv”.

Un moment istoric s-a produs luni la Jocurile de la Rio de Janeiro, unde atleta Ruth Jebet a câștigat prima medalie de aur din istorie pentru statul Bahrain. Ar fi putut-o câștiga și pentru Kenya, țara ei de baștină – scrie DPA – dar ar fi fost mult mai greu. Kenya este o mare putere atletică, așa că este mai greu să ajungi în reprezentativa olimpică kenyană decât în cea a Bahrainului, emirat din Golful Persic a cărui cetățenie Ruth Jebet a primit-o în 2013.

„Sunt așa de mulți atleți în Kenya”, le-a spus atleta reporterilor după ce a câștigat proba de 3000 de metri cu obstacole în 8 minute 59 de secunde, numai cu o secundă peste recordul mondial. „În Bahrain am avut șansa de a merge la școală”, a adăugat sportiva, care a fost însoțită pe podiumul de premiere de altă kenyană, medaliată cu argint.

Portalul de știri african Okayafrica a comparat recrutarea de sportivi africani, mai ales de către țările arabe, cu problema dopajului rusesc. „Practica braconajului printre sportivii africani în beneficiul unor țări anemice din punct de vedere sportiv” este la fel de gravă, a scris portalul african.

Alt exemplu, scrie DPA, este al maratonistei Eunice Kirwa, tot kenyană și recrutată tot de Bahrain, care a câștigat medalia de argint la Rio, în urma unei alergătoare reprezentând Kenya.

Alt stat arab bogat în petrol și gaze, Qatar, are un număr foarte mare de sportivi de origine străină. De exemplu alergătoarea la 400 de metri Dalal Mesfer al-Harith, de 16 ani, provine dintr-o familie marocană, fiind „descoperită” de căutătorii de talente din Qatar la 12 ani. Un expert sportiv american citat de DPA, Geoff Harkness, a explicat că autoritățile sportive din emirat vor neapărat să obțină cândva organizarea Jocurilor Olimpice, iar pentru asta trebuie să dovedească, printre altele, că acceptă și încurajează participarea la competiții a femeilor – doar că sunt nevoite să le „importe”.

Dar naționala de handbal masculin a Qatarului este și ea plină de străini, numai o minoritate infimă a jucătorilor fiind din Qatar. La victoria surprinzătoare asupra Croației în faza grupelor, sentimentele cele mai amestecate le-a avut croatul naturalizat în Qatar Marko Bagaric. „Cel mai greu mi-a fost în timpul intonării imnurilor naționale, a spus el, adăugând că „așa e viața”, iar emiratul i-a dat posibilitatea să participe la Jocurile Olimpice, care sunt „visul fiecărui sportiv”.
După campania de recrutări din ultimii ani, echipa națională de handbal masculin a Qatarului a cucerit medalia de argint la campionatul mondial de anul trecut – dar mulți spun că asemenea succese sunt dubioase. „Qatarul și-a făcut o falsă echipă”, a opinat pentru DPA fostul arbitru de handbal Christer Ahl, adăugând că „mercenarii” pot fi oricând dați afară din echipă și din țară dacă nu dau rezultate.

În anul 2000 Qatarul a cumpărat toată echipa de haltere a Bulgariei cu un miliion de dolari, oferind cetățenie și nume noi tuturor celor opt membri. Dar numai unul dintre ei, Anghel Popov, rebotezat Said Saif Assad înaintea Jocurilor de la Sydney, a adus o medalie de bronz, făcându-i pe oficialii din Qatar să se întrebe dacă nu și-au cumpărat odată cu bulgarii și o problemă mai veche de dopaj.

Associated Press scrie însă că țările arabe nu sunt nici pe departe singurele care au în lotul olimpic străini. Din cei peste 550 de sportivi din lotul Statelor Unite 46, adică 8%, sunt născuți în alte țări. Iar chinezii sunt așa de buni la tenis de masă, încât din cei 140 de sportivi care iau parte la turneul olimpic, o cincime sunt chinezi, concurând pentru mai multe țări.

Alarmată de „târgul de sportivi”, Federația internațională de atletism va discuta săptămâna aceasta eventuala înăsprire a regulilor. AP scrie că federația de fotbal, cu toate celelalte probleme ale ei, are măcar o regulă simplă privind competițiile internaționale: un sportiv care a concurat măcar o dată pentru o anume țară la nivel internațional nu mai poate concura niciodată pentru alta.

  • 16x9 Image

    Mircea Ţicudean

    La Europa Liberă sunt din 1993. Am lucrat mai întâi în secția pentru România, la Programul Internațional, apoi la emisiunea radio pentru R. Moldova, cu o întrerupere de 2-3 ani în care am fost în slujba departamentului de training al Europei Libere, unde am fost și director interimar o perioadă. Începuturile jurnalistice au fost concentrate pe critica literară și actualitate culturală. În prezent, domeniile predilecte sunt progresul social (drepturile minorităților, egalitatea de gen, echitatea socială), prevenirea catastrofei climaterice etc.

XS
SM
MD
LG