Cum şi de ce se recurge la contestaţii electorale? Cum sunt examinate aceste contestaţii de către organele electorale şi de instanţe? Asociaţia Promo-LEX va prezenta astăzi un studiu privind practicile în acest sens sau, altfel spus, practica contenciosului electoral în cadrul ultimelor două scrutine.
O convorbire cu unul dintre autorii studiului, Alexandru Postică, director de programe la Promo-Lex.
Europa Liberă: Aşadar, Promo-LEX prezintă un studiu privind practica contenciosului electoral în cadrul ultimelor două scrutine din Republica Moldova - parlamentarele din noiembrie 2014 și localele din iunie 2015. Un studiu, folosind cuvinte mai simple, în fond despre examinarea şi soluţionarea contestaţiilor electorale. Ce trebuie să se ştie, în primul rând, despre contenciosul electoral şi nu doar de către concurenţii electorali sau organele electorale, dar şi simplul alegător?
Alexandru Postică: „Asociaţia Promo-Lex a continuat monitorizarea proceselor electorale, de data aceasta ne-am focusat atenţia asupra modului în care concurenții electorali au depus contestaţii şi modul în care organele electorale şi instanţele de judecată au examinat aceste contestaţii. Or cunoaştem că anume contestaţiile electorale şi plângerile împotriva unor acţiuni ale organelor electorale şi concurenţilor electorali sunt determinante pentru validarea ori nevalidarea rezultatelor alegerilor. Obiect de studiu l-au constituit cele peste 212 decizii ale Curţii Supreme de Justiţie emise în 2014 în legătură cu alegerile parlamentare, precum şi cele 78 de contestaţii depuse la CEC. La fel autorii studiului au cercetat peste 1400 de hotărâri ale instanţelor de judecată care au fost emise în 2015 în legătură cu alegerile locale. Vorbim aici despre hotărârile prin care s-au validat rezultatele alegerilor în cadrul Consiliilor locale şi a primăriilor.”
Europa Liberă: Doar o precizare - toate contestaţiile ajung în instanță sau unele sunt soluționate la nivel de organe electorale?
Alexandru Postică: „Legea stabileşte că, iniţial, contestaţiile se depun la organele electorale. Este stabilită o procedură. Am analizat modul în care CEC a soluţionat contestaţiile concurenţilor electorali şi, evident, în caz de dezacord am examinat ce a urmat după. Vorbind de cele 1400 de dosare din 2015 remarcăm că peste 1220 au fost dosare în care nu au fost examinate contestaţii, ci doar rapoartele de validare. Studiul denotă faptul că concurenții electorali folosesc de prea puţine ori contestările comparativ cu declaraţiile politice care se lansează în cadrul campaniei electorale cu privire la fraudarea alegerilor.”
Europa Liberă: Dar cu se explică acest lucru? E prea complicată procedura de a depune aceste contestații sau nu sunt văzute ca o metodă eficientă?
Alexandru Postică: „Legea este destul de clară în ceea ce priveşte modul de depunere, de prezentare a probelor. Există regulamente în acest sens. Depinde de dorinţa de a contesta a concurenţilor electorali. Dacă raportăm numărul de contestaţii din 2014 la cel al concurenţilor, atunci vedem că practic un concurent electoral a depus în medie doar două contestaţii cu privire la anumite încălcări. Sunt încălcări pe care le calificăm drept minore comparativ cu declaraţiile care se lansează cu privire la fraudare. Rolul de a demonstra încălcarea anumitor norme din Codul Electoral le revine anume concurenților electorali, care au această posibilitate pe care însă nu o folosesc. Ei îşi aduc aminte despre faptul că au fost încălcare anumite prevederi din Codul Electoral după ce află rezultatele alegerilor.”
Europa Liberă: Totuşi, ce încălcări sunt mai des semnalate legal, prin contestații?
Alexandru Postică: „Atât în 2014, cât şi în 2015 au fost invocate încălcări care nu duc în sine la nulitatea rezultatelor alegerilor. Sunt invocate încălcări minore cu privire la agitația electorală, neindicarea în materialele publicitare a anumitor date obligatorii prevăzute, dar care în sine nu duc la nulitatea alegerilor. Atestăm un număr foarte scăzut de contestații în care contestatarii invocă folosirea ilegală a resurselor administrative, folosirea finanţelor, care sunt determinante în campania electorală.”
Europa Liberă: La asta se referea studiul când vorbea de contestaţii „frivole”?
Alexandru Postică: „În ce priveşte contestaţii „frivole” am avut în vedere că de multe ori sunt depuse contestaţii la întâmplare. Sunt anumite persoane care depun contestații fără a avea anumite interese. Nu o să dau nume. Dacă analizăm cel puţin jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie vedem că peste 90% sunt contestaţii depuse la întâmplare. Ele nu conţin anumite elemente cu privire la obiectul contestației şi scopul depunerii acesteia. Doar în mică parte concurenţii electorali, partide politice, care au fost reprezentate de jurişti calificaţi, au putut prezenta probe şi au invocat a numite încălcări serioase.”
Europa Liberă: Un număr mai mare de contestaţii şi mai puţin „frivole” ar arăta de fapt ce? Faptul că legislaţia în domeniu are anumite deficiențe sau ar arăta faptul că actorii implicaţi în scrutine sunt mai activi, mai curioşi?
Alexandru Postică: „Scopul Asociaţiei Promo-Lex într-adevăr a fost să analizăm prevederile legislaţiei naţionale şi inclusiv să le raportăm la standardele internaţionale. Studiul conţine şi elemente de drept comparat, inclusiv am prezentat standarde internaţionale obligatorii pentru instanţele de judecată. Am vrut să vedem modul în care sunt soluţionate la nivel naţional contestațiile şi să vedem dacă într-adevăr soluţionarea acestora este conformă legislaţiei în vigoare.
Cu părere de rău, am constatat că numărul contestațiilor, obiectul contestaţiilor nu ne-a permis să facem o concluzie tranșantă asupra faptului dacă instanţele de judecată au respectat aceste standarde şi dacă am aplicat corect sau incorect prevederile legislaţiei naţionale. În acest sens, le revine anume concurenţilor electorali sarcina să prezinte probe, să invoce care anume sunt acele încălcări ale Codului Electoral. Aici aş pune toată obligaţia pe seama concurenţilor electorali, deoarece instanţele de judecată nu au posibilitatea să se autosesizeze.”
Europa Liberă: Menţionaţi că „în anul 2014 instanțele de judecată pentru prima dată au admis o acțiune prin care a exclus din cursa electorală un concurent electoral”, dar că autorii studiului nu au putut avea acces la dosarul respectiv”. De ce?
Alexandru Postică: „Exact. Noi vorbim despre contestații şi se au în vedere anumite plângeri din partea concurenților electorali. O problemă pe care am sesizat-o ar fi evidenţa dosarelor la nivelul Curţii de Apel Chişinău. Am avut deficiențe în a avea acces la dosare. Menționez, din start, că autorii nu au putut să aibă acces la dosarele care se aflau în procedură sau la alte organe care generalizează practica judiciară. Marja de eroare a studiului a constituit 1%, deoarece nu am avut acces la toate dosarele. Dosarul despre care ați pomenit, într-adevăr, nu am avut acces la el pe motiv că nu ne-a fost furnizat, fiind invocat faptul că se află în procedura altui organ. În cazul dat nu am putut să ne expunem asupra constatărilor din dosarul respectiv, care a fost suficient de mult mediatizat.”
Europa Liberă: Pentru că suntem în ajunul scrutinului prezidenţial, ce aţi recomanda autorităţilor, dar mai cu seamă concurenţilor electorali?
Alexandru Postică: „Studiul vine cu anumite constatări. A fost foarte complicat să oferim recomandări aşa cum ne-am propus iniţial să o facem având în vedere numărul scăzut al contestațiilor şi hotărârilor de judecată, dar şi obiectul divers al acestora. Aş îndemna concurenţii să fie mai activi şi să folosească mai des căile legale de soluţionare a litigiilor care apar. Să nu aştepte data anunţării rezultatelor alegerilor ca să depună atunci anumite contestaţii sau să-şi aducă aminte atunci de încălcările Codului Electoral din timpul campaniei.”
Europa Liberă: E un îndemn destul de surprinzător de a te plânge sau de a-ţi exprima dezacordul cu ceva ce ţi se pare în neregulă.
Alexandru Postică: „Aici aş putea adăuga că observatorii, inclusiv cei de la Promo-Lex, nu avem această posibilitate, conform legii. Suntem doar o misiune care raportează şi scoate în evidență anumite deficiențe. Observatorii, în calitate de simpli monitori a procesului electoral, nu au această posibilitate de a depune contestaţii.
Partidele nu ar trebui să aştepte ca altcineva să vină în locul lor să depună aceste contestaţii. Raportând iarăşi la numărul declaraţiilor politice care se lansează în cadrul campaniei electorale, ele trebuie justificate prin acţiuni concrete. Cât de straniu nu ar fi, partidele politice în cadrul litigiilor recurg foarte rar la serviciile unor profesioniști, inclusiv avocaţi. Doar în 5% din cazuri în instanţe au fost reprezentanți avocaţii. În rest, concurenţii de unii singuri, neavând studii juridice şi-au reprezentat interesele. Evident că sunt anumite proceduri pe care dânșii nu le cunosc.”
