Născută în satul Mingir, raionul Hîncești la 24 septembrie 1981. Studii în drept la Universitatea de Stat din Moldova, la care activează și în calitate de lector după absolvire. Avocat, arbitru internațional, Doctor în Drept. Absolventă a programului de masterat în ”Drept.Economie și Management în industria vitivinicolă” a Universității Montesquieu din Bordeaux, Franța. A activat în cadrul Biroului Național al Cognac, expert al Comitetului Interprofesional al Champagne din Franța. După aceasta a revenit în Moldova, devenind consultant al proiectelor USAID în domeniul viti-vinicol, inițiind proiecte majore de reformă printre care: brandul național vinicol Wine of Moldova, modernizarea legislației vitivinicole, și activități precum Vernisajul Vinului, Școala Vinului, certificarea sommelierilor, etc. Actualmente este vice-director al Proiectului USAID de Competitivitate, lider al echipei vin&turism.
Luni
De dimineață primul gând e sa nu uit că în această săptămână voi ține un jurnal. Îmi amintesc de jurnalul ținut timp de câțiva ani în timpul adolescenței și studenției, pe care îl recitesc cu drag uneori când răscolesc prin lucrurile vechi. După peste 20 de ani de atunci îmi dau seama că, de fapt, sunt exact aceeași ființă, am același avânt, vise și temeri. Mă gândesc dacă voi mai simți la fel peste încă vreo 20 de ani? Mămica mea zice că doar numărul anilor îi spune că ceva s-a schimbat, or ea se simte ca la 25 ani.
De dimineață le fac pe toate mașinal, iar în cap se perindă reflecții paralele: despre copilașii mei și cum fac să le răspund necesităților, despre serviciu unde vreau sa reușesc atâtea, despre prieteni pe care îmi promit că îi voi contacta mai des...
Sorbind ceaiul leneș, fiica Sofia îmi spune că vrea să învețe franceza pentru că are de gând să meargă la tabără, si, ulterior, la universitate în Franța. Râd cu poftă. Ceea ce mie îmi părea cosmic în clasa 8-a, fiica mea de 7 ani planifică fără nicio reținere. De fapt, mai toate familiile care vor studii bune pentru copii lor îi pregătesc pentru universități străine.
Ziua la birou trece într-un suflet. Despre păduri și cum am putea integra în oferta turistică itinerarii prin codrii Moldovei, despre Moldova în imagini și ne fortificăm prezența în on-line și despre Ziua Națională a Vinului după amiază. Atâtea pot fi făcute pentru a mișca lucrurile din loc, știm cum și de ce, însă atâtea frâne, atâtea strâmbe... Pierdem prea mult timp pentru a convinge oameni fără viziune, persoane cu interese înguste și concentrate pe propriile victorii în necesitatea unor acțiuni atât de evidente și logice.
Facem un lucru de mediator în marea parte a timpului, facilităm discuții, transferăm experiență și încurajăm idei creative. Ador ceea ce fac, sunt parte dintr-o echipă de oameni pasionați care lucrează cu dăruire, care sparg stereotipuri și schimbă mentalități – activitate de dezvoltare (development work).
Marți
Dimineața e creativă. Îmi vin niște idei pe care le pun on-hold și pe care voi ajunge neapărat să le realizez. Așa cum am făcut-o cu Școala Vinului, cu Vernisajul Vinului, cu Ziua Vinului, cu Wine of Moldova sau cu Wine Friendly. Proiecte în care am intervenit și în care am produs schimbări. Acum cinci lucrurile erau cardinal diferite în industria vinului. Schimbările realizate nu vor mai permite abuzurilor, neprofesionalismului și tupeismului să revină. Cu toate că realitatea arată că acestea sunt la ordinea zilei în Moldova.
E dificil pentru o mămică cu un bebeluș să lucreze și să rămână în același timp dedicată copilașului său. Chiar dacă aparent suntem un stat social, mămicile care lucrează sunt dezavantajate. La fel și odraslele lor. De fapt, statul încurajează rămânerea acasă. Atâtea femei, toate cu studii superioare, care stau acasă. Întâi cu copilul până la un an, apoi până la trei, apoi încă trei cu al doilea, iar apoi nu se mai reintegrează în activitatea profesională. E bine că se dedică copiilor, însă păcat pentru că nu își folosesc aptitudinile în serviciul societății, a comunității. Și mai vorbim despre emancipare.. Emanciparea vine din interior, atunci când te simți liberă și stăpână pe ceea ce faci, rămânând totodată mamă, soție, angajată și cetățean activ.
La fel e și cu corupția. Arătăm cu degetul la fostul coleg de grupă care azi are o casă și mașină mare pentru că unchiul său l-a aranjat la un post de funcționar public, dar cu venituri mari. Arătăm la cineva care vinde și cumpără fără a se pune la respect cu legea, sau la cine știe ce politician care o duce atât de bine dintr-un salariu atât de mic. Întrebarea este : cum ai proceda tu dacă ai fi în locul lor? Ai trăi la fel de bine? Sau ai alege să trăiești modest? Din păcate majoritatea din cei care se plâng, ajunși în locul celor indicați, ar proceda exact la fel! Asta și hrănește corupția!
Seara se termina la fel de creativ - cu câteva persoane frumoase care au lăsat tot și au venit prietenos la un „generator de idei”. Ce frumos ar fi dacă am acționa în scopuri obiective și cu bună credință.
Miercuri
Mergem cu Sofia să luăm micul dejun în oraș, unde mă întâlnesc cu buna mea prietenă. Ce amuzant cum noi, femeile, putem în 15 minute să discutăm și despre copii, și despre politică, și despre serviciu, spiritualitate, școală și viitor. Bărbații nu pot așa.
Mi-e dor de Bordeaux, nu am fost de 5 ani. Scriu un mesaj unei prietene. Sper să ajung curând acolo și să îmi revăd foștii colegi de masterat. Să beau vinuri bune și să vizitez Chateau-urile lor.
Avem atâtea vinuri bune și atâtea oportunități pentru turism în Moldova. Însă, nici lumea nu prea crede în asta. Moldovenii înșiși trebuie să aibă încredere în produsele lor și să le promoveze din inimă. Discut niște idei de campanii de comunicare cu colegii. Mă înaripez.
Campania #dininimă, organizată de colegii mei a inspirat atâta lume. Inspirată și eu, fug după serviciu la magazinul DinInima și ies fericită cu trei lucruri superbe pentru mine și bebelușul mic.
Joi
Deja joi!! Timpul trece prea repede.
Datorită jurnalului am devenit mai reflectivă.
Am tendința să îmi iau prea multe în responsabilitate, apoi alerg și sunt în criză de timp. Îmi aduc aminte de cazul cu maimuțele și necesitatea de a ști să delegăm responsabilități, pentru a fi mai eficienți. Mie îmi place să mă implic și așa simt că pot face o diferență în felul în care lucrurile se fac. Mă simt vinovată atunci când ceva nu se primește și dacă nu iese așa cum am planificat.
O vizită de studiu a viticultorilor în România, achiziții de echipamente moderne de viticultură pentru mici producători de vinuri, susținere pentru activități de marketing și export, implicare în PR generic și reforme instituționale și regulatorii- toate în agendă și toate în curs de implementare. Doar de două luni revenită la serviciu din concediu de maternitate și deja revin la vechiul obicei de a căra laptop-ul acasă și de a mă reține după program. Maria însă nu poate înțelege asta, așa că fac log off și fug la bebe mic.
Nopțile scurte fac oboseala să se adune. Mâine e vineri!
Vineri
Pupici de dimineață de la fetele mele. Dulci. Tare dulci.
Părinții au avut grijă să îmi aducă legume din grădină, crescute de ei. Ce buni părinți am! Mereu pe fugă o viață întreagă, dedicați în ceea ce fac, frumoși și atât de adevărați.
Cînd am revenit în Moldova, aveam gânduri idealiste: să fac ceva în țara mea, să implementez cele învățate aici, să fac schimbări.. Acum tare sper să fie sănătoși părinții și copiii, și noi, pentru că sistemul de sănătate nu își oferă vreo garanție că cineva va avea grijă de tine, sistemul social este și mai absent, iar securitatea și sentimentul de justiție sunt la fel de sporadice. Rămâne religia? Și aici am putea discuta.
Atunci de ce rămânem aici, sau de ce plecăm? Mi-a spus-o două zile în urmă o persoană frumoasă și atât de bravo, stabilită în Canada – pentru că o viață avem, una! Și pentru că vrem să o trăim frumos, pentru sine, să fim fericiți, să găsim liniștea și echilibrul..