Reacţii aprinse în ţară şi în afara ei au stârnit amendamentele la Codul Audiovizualului, promovate de legislatorii democraţi. Experţi media susţin că prin interdicţia de a retransmite emisiuni TV şi de radio produse în ţările care nu au aderat la Convenţia pentru televiziunea transfrontalieră, autorităţile îşi pot atrage critici că limitează libertatea de expresie. Iar prin obligarea radiodifuzorilor de a produce cel puţin opt ore de emisiune locală, o parte dintre care să fie în prime-time, se întrevede intenţia de a provoca falimentul celor care nu îşi vor permite să producă emisiuni autohtone.
Cît de motivate sunt aceste reproşuri? O discuție cu directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent din Republica Moldova, Nadine Gogu.
Nadine Gogu: „De fapt ieri, și delegația Uniunii Europene a emis un comunicat în care, la fel, vorbește despre prevederile excesive în ceea ce ține de produsul autohton și de interdicția de retransmisie a posturilor de televiziune din afară. Și ieri comisia parlamentară a organizat așa-numitele dezbateri, audieri publice. Zic „așa-numite” pentru că am avut sentimentul că nu e vorba de dezbaterea unui proiect de lege, ci mai degrabă de o prezentare și de discuții despre situația pieței TV din Republica Moldova.
S-au făcut tentative din partea autorilor să ni se demonstreze că piața audiovizualului în Republica Moldova nu este concentrată și s-a vorbit mult despre opțiune, despre noblețea intențiilor autorilor. Și impresia mea e că a fost un eveniment bine regizat. De fapt, organizat mai mult pentru bifă pentru că nu au fost prezenți la acest eveniment reprezentanți ai societății civile, ai instituțiilor mass-media și nici ai instituțiilor internaționale. S-a făcut totul în grabă, nu a fost anunțată lumea, nu au știut mulți despre evenimentul în cauză. Au fost mai mult acei care au susținut prevederile respective.”
Europa Liberă: Deci, să înțeleg că noblețea inițiatorilor cumva o puneți la îndoială?
Nadine Gogu: „Exact. Aceasta am spus ieri la dezbateri pentru că, atunci când dezbatem un proiect de lege, trebuie să-l luăm pas cu pas, să luăm fiecare prevedere, să o discutăm, să vedem care este expertiza instituțiilor internaționale. Și, a propos, am avut anul trecut, pentru că vorbim despre un proiect de lege care a fost înregistrat anul trecut ca inițiativă legislativă și el a fost expertizat și de Consiliul Europei, și de OSCE, și atunci avizul nu a fost pozitiv, așa cum afirmă unii dintre autori. Ei atunci au criticat anumite prevederi din proiectul de lege, dar nu s-a făcut nimic. S-a luat același proiect și a fost supus acum votului în primă lectură.
Trebuie să facem o precizare, pentru că s-a specificat că aceste două proiecte, e vorba de acest proiect, 218, și un al doilea proiect care a fost înregistrat tot anul trecut de Partidul Liberal care vizează aceleași subiecte, ele urmează să fie comasate pentru lectura a doua în proiectul noului Cod al Audiovizualului, ceea ce înseamnă că, atunci când se organizează dezbateri acei care participă la dezbateri ar trebui să vedem care sunt prevederile.
Dacă, eventual, în noul proiect al Codului Audiovizualului există deja prevederile respective, atunci ele se omit, și, dacă nu există, să vedem dacă le luăm exact așa cum sunt ele pentru că, chiar și ieri la discuții, unul dintre autori afirma un lucru care, de fapt, în proiect era contrar, el spunea că nu va fi interzisă retransmisia posturilor de radio și televiziune ale radiodifuzorilor din afară, când în proiect în articolul 9 un alineat, alineatul 2, spunea contrariul, ceea ce m-a făcut să cred că nu toți autorii cunosc ceea ce au propus ei pentru votare în prima lectură. Aceasta a fost impresia mea, după discuțiile de ieri.
Acum ar trebui la următoarele dezbateri să discutăm să vedem ce este în noul Cod al Audiovizualului, ceea ce a fost propus de societatea civilă, cum rămâne, care prevederi sunt acceptate, care nu sunt, să ascultăm toate argumentele și contaargumentele, și să ținem cont, în primul rând, și de expertiza internațională. Nu putem să spunem că vrem să ne integrăm în Uniunea Europeană, că vrem să implementăm standarde democratice și, în același timp, să venim cu inițiative de interdicție, de interzicere pentru că ele se cam bat cap în cap.”
Europa Liberă: Dar cum vă explicați această atitudine, această grabă a autorilor?
Nadine Gogu: „Probabil că există un interes ca acest proiect să treacă în forma în care este și se încearcă, totodată, să se mimeze o transparență, și să se spună că „uite, vezi Doamne, au fost invitați toți, dar nu au venit pentru că nu au avut interes să participe la astfel de dezbateri”. Eu știu din discuțiile mele de ieri cu reprezentanți ai instituțiilor internaționale că ei nu au fost informați, nu au primit invitații, nu au știut. Cu o zi înainte, seara, am fost anunțați și a doua zi dimineața se organizează dezbateri. Or, de regulă, trebuie cel puțin câteva zile, ca oamenii să își pregătească agenda, nu este posibil seara să fii anunțat și a doua zi dimineața să vii deja la dezbateri. În schimb, au fost acei care au susţinut. Este clar că se încearcă cumva să se mimeze. De fapt, nu este pentru prima dată când asistăm la astfel de situaţii.”
Europa Liberă: Dacă luăm, de exemplu, amendamentele buclucaşe, dacă pot spune aşa, referindu-ne la retransmisie, deputatul Sergiu Sîrbu a susţinut la dezbaterile de ieri că în tot spaţiul CSI ar fi interzisă retransmiterea emisiunilor străine. Aşa să fie?
Nadine Gogu: „Nu ştiu cine îl informează şi de unde se informează domnul Sîrbu, dar nu este aşa. Noi cunoaştem care este situaţia din Ucraina, pentru că acolo a fost situaţia specifică, a fost vorba de un război, până la urmă, şi ei au adoptat anumite măsuri care se impuneau, pentru că, da, acolo vorbeam şi de război informaţional, război hibrid, era de aşteptat să fie aplicate anumite măsuri din partea autorităţilor din Ucraina, dar în alte state nu este aşa.
Să ne închipuim, să modelăm o situaţie, să zicem că acest proiect de lege va fi votat, va intra în vigoare şi va fi şi implementat, pentru că aceasta vrem, de fapt, să adoptăm o lege şi această să fie implementată. Şi ce se întâmplă după? Oamenii nu au acces la anumite posturi, dar aceasta nu înseamnă că ei nu au acces în alte reţele ca să se informeze. Dacă ei, de exemplu, vor foarte mult, ei oricum vor avea acces, vor reuşi să ajungă la informaţia care este considerată manipulatorie sau propagandistică. De ce în afară? Pentru că trebuie, totuşi, să ne gândim, discutăm.
Problema este, manipularea şi propaganda şi internă, a propos, nu doar externă o avem cu prisosinţă, avem multe rapoarte care demonstrează acest lucru. Trebuie să ne gândim la o măsură mai complexă, la un sistem de măsuri mai complex, din punct de vedere legislativ să vedem ce putem face astfel încât să nu aducem atingere libertăţii de exprimare, să nu aducem atingere dreptului privind accesul la informaţie. Dar e vorba şi de alte măsuri de care statul nu se prea preocupă. Vorbim în ultimii doi ani despre educaţia media, educaţia mediatică.
Noi, ca societate civilă, facem eforturi, dar nu simţim susţinere din partea statului, pentru că nu putem doar noi să facem. Noi venim cu diferite propuneri, proiecte, putem să elaborăm fie amendamente, a propos, putem să venim cu sugestii de modificare a curriculei, putem să elaborăm curricule şcolare, pentru că despre aceasta vorbim în ultimul timp. Dar dacă acestea nu vor fi adoptate de către minister, atunci toate eforturile noastre vor fi în van, nimic nu se va întâmpla. Trebuie la aceste dezbateri pe care le organizează comisia parlamentară să discutăm din această perspectivă.”
Europa Liberă: O altă prevedere, cea de a obliga radiodifuzorii să producă cel puţin opt ore de emisie locală, o parte dintre care să fie difuzată în prime-time, această prevederi ieri tot a fost criticată şi a stârnit dezbateri în cadrul comisiei. Cât de greu e pentru un post TV local să producă opt ore de emisie şi în ce măsură, în lipsa transparenţei depline a acţionariatului, există riscul ca pe piaţa mediatică să rămână doar instituţii media ai căror finanţatori au destui bani pentru a produce emisiuni autohtone?
Nadine Gogu: „Riscul este mare. În cazul în care prevederea respectivă va fi votată aşa cum arată ea acum, cum este formulată, riscul este mare, pentru că avem ceea ce avem la moment pe piaţă, radiodifuzorii sunt concentraţi, unii pot să-şi permită să producă produs autohton, aşa cum prevede legislaţia, de fapt, şi codul actual include anumite prevederi legate de produsul autohton.
Singura deosebire între ceea ce propun acum deputaţii Partidului Democrat şi ceea ce este în codul actual, e că ei încearcă să restricţioneze, să impună radiodifuzorilor perioada în care acest produs autohton să fie difuzat, să nu mai fie difuzat pe timp de noapte. Ei spun strict: de la 6.00 până al 24.00. Respectiv, unii îşi vor permite să producă acest conţinut, alţii nu. Şi atunci există un mare risc, lucru constatat şi de delegaţia Uniunii Europene, ca să fie închise, pentru că vor fi. Dacă se aplică legea, dacă va fi implementată, vor fi aplicate sancţiuni gradual, respectiv, unii ar putea să-şi piardă licenţa. Şi am putea să ajungem, într-adevăr, în situaţia să rămânem cu şase-şapte televiziuni pe piaţă. Aşa cum se și doreşte, intuiesc, pentru că anul trecut la dezbateri unul dintre autori spunea că avem prea multe posturi de televiziune în Republica Moldova şi este suficient să avem şase-şapte, dintre care patru cu acoperire naţională aparţin unui singur proprietar. Atunci, chiar vom avea concentrare crasă şi este clar că nu mai putem vorbi nici de pluralism, nici de acces la informaţie diversă. Pentru că acum deseori vedem aceleaşi imagini, aceleaşi voci de pe patru ecrane, aceeaşi ştire.”
Europa Liberă: Doamnă Gogu, autorii au promis dezbateri pe larg, inclusiv cu experţi internaţionali, sperăm să fie mai organizaţi data viitoare. Noi vă mulţumim mult pentru amabilitatea de a fi alături de noi în această dimineaţă.
