Cunoscuta jurnalistă de televiziune Natalia Morari a denunţat, invocând surse pe care le consideră credibile, ameninţări la adresa sa, inclusiv din partea unor persoane aflate în slujba statului. Jurnalista susţine că ar fi ţinta unor atacuri planificate după o serie de talk-show-uri de rezonanţă ale ei despre fraudarea sistemului bancar. Organizații neguvernamentale de media au cerut SIS, Procuraturii Generale și Ministerului Afacerilor Interne să se autosesizeze și să acţioneze în consecinţă. Despre acest caz, dar şi despre modul în care autorităţile statului reacţionează la ameninţările şi intimidările jurnaliştilor pentru activitatea lor profesională, o convorbire cu directoarea publicaţiei de investigaţie „Ziarul de Gardă”, Alina Radu.
Europa Liberă: Aşadar, organizaţii neguvernamentale de media au cerut autorităţilor cu competenţe corespunzătoare să cerceteze informațiile făcute publice de jurnalista Natalia Morari care a spus că este ţinta unor acţiuni planificate de intimidare sau agresare, după o serie de talk show-uri pe care le-a moderat la tema fraudelor bancare. Din punctul dumneavoastră de vedere, ce are de făcut, într-o societate normală, un jurnalist, când este ameninţat direct pentru activitatea sa profesională sau când i se comunică confidenţial că urmează să fie ţinta unui atac?
Alina Radu: „Într-o societate normală asemenea lucruri nu se prea întâmplă, iar dacă se întâmplă, în societatea normală jurnalistul nu prea are de făcut pentru că se autosesizează imediat autoritățile, care se autosesizează în mod normal la orice risc pentru orice cetățean. În societățile anormale, în care instituțiile nu funcționează, bănuiesc că scenariul va fi următorul: Natalia va fi în continuare atacată de postaci și diferiți exponenți din umbră ai guvernării, pe când autoritățile publice responsabile de securitatea fiecărui cetățean și, cu atât mai mult de securitatea unor cetățeni vocali care pun în dezbatere probleme importante pentru societate, probabil, vor tăcea sau, cel puțin, aceste scenarii le-am văzut noi derulându-se ani în șir, atunci când au fost amenințați alți reporteri de la alte instituții media.”
Europa Liberă: Dincolo de valul de încurajare la adresa jurnalistei Natalia Morari, s-a ridicat şi un tsunami al celor, cum ați remarcat și dumneavoastră, al celor care, pe reţele de socializare mai ales, au …demonizat-o pe jurnalistă, acuzând-o, între altele, că ar minţi şi s-ar victimiza într-un mod artificial şi cu rea-credinţă… Sigur, tema postacilor şi îndeletnicirilor acestora este una aparte şi pentru altă dată … Pentru cei chinuiţi însă, iată, de dileme sincere: cum poate deosebi „omul simplu” un jurnalist onest, chiar ameninţat, de indivizi care, de exemplu, fără scrupule etice sau profesionale, se victimizează făţarnic?
Alina Radu: „Eu cred că este evident și orice cetățean, care analizează un pic lucrurile, înțelege cine și ce fel de jurnalism face. Dacă un reporter apără un singur partid și lovește în forțele politice inamice partidului pe care îl apără, este evident că acest reporter nu face reporterie, ci o muncă partinică, să zicem așa, sau o muncă în slujba unor forțe politice. Dacă un reporter abordează probleme de interes public, chiar dacă e riscant, dacă acest reporter abordează diferiți lideri politici și diferite instituții ale statului, și diferite organizații și diferiți experți, atunci este evident pentru orice cetățean că acest reporter își face munca în mod profesionist. Alta e că anume cei care critică guvernarea și, de fapt, acesta este rolul primar al unui jurnalist, să privească și să analizeze critic ceea ce face guvernarea, iată, reporterii care fac aceasta se pomenesc acum victime ale diverselor atacuri pentru că ceea ce i s-a întâmplat Nataliei nu este nici primul, nici ultimul, din păcate, atac și un fel de pedeapsă pentru ceea ce face.”
Europa Liberă: Aţi publicat încă în 2010, se pare, un articol în care arătaţi modul în care se autosesizează sau reacţionează la cazuri semnalate de ameninţare cu moartea la adresa jurnaliştilor, în special a celor de investigaţie… Constatarea dumneavoastră de atunci, bazată pe reacţia MAI, a fost că mai întâi trebuie să mori ca autorităţile poliţieneşti să găsească de cuviinţă să deschidă un dosar penal, nu şi eventual să prevină tentativele de agresare… S-a schimbat situația între timp?
Alina Radu: „Sincer vorbind, chiar ieri mă gândeam că scenariile se repetă. Trebuie să recunoaștem că în perioada 2012-2014 nu au existat atât de multe amenințări la adresa jurnaliștilor, pentru că acesta nu e singurul risc. De exemplu, cea mai mare problemă pentru reporterii de investigație ar fi dosarele în instanță, ținând cont de calitatea justiției de la noi. Și trebuie să remarc că în acești vreo doi-trei ani și dosarele au fost simplificate pentru că reporterilor nu li s-au mai cerut milioane în instanță, s-au cerut sume rezonabile. Iată că observ, de la sfârșitul anului 2015 situația s-a agravat la mai multe capitole în cea ce privește siguranța jurnaliștilor și posibilitățile lor de a lucra fără să fie intimidați, au apărut amenințările în cantități enorme pe rețelele de socializare, au reapărut dosarele în care se solicită sume exorbitante și a apărut această silență a autorităților care nu mai reacţionează la materiale jurnalistice sau la ameninţări în adresa reporterilor. Deci, ei nu mai reacţionează public, dar reacţionează cumva prin aceste armate de postaci care continuă intimidările. Aceasta e schimbarea pe care am sesizat-o noi la „Ziarul de Gardă”, cel puţin.”
Europa Liberă: Dar ce este de făcut în asemenea cazuri? Cum ar putea fi soluţionate, într-un fel cât de cât normal, situaţii de acest gen de intimidare? Să se aştepte într-adevăr să se producă infracţiunea, cum spuneaţi dumneavoastră, şi să se constate elementele constitutive ale unei infracţiuni, adică să moară uneori jurnalistul sau o publicaţie?
Alina Radu: „E absolut regretabil să aşteptăm. Noi nu am aşteptat niciodată nici prea multe acţiuni din partea autorităţilor, dar nici nu am aşteptat să murim. Ceea ce facem întotdeauna, atunci când se produc asemenea ameninţări, pentru că noi ca un grup de reporteri, nu avem arme, nu avem armate, nu avem maşini blindate, nu avem oficii blindate, tot ce avem noi sunt nişte pixuri şi un interes de a scrie şi de a informa publicul. Dar atunci când se produc ameninţări, primul lucru pe care îl facem, să anunţăm publicul, pentru că noi suntem oamenii publicului, oamenii celor pentru care scriem, ai cetăţenilor. Şi îi informăm pe toţi că s-au produs aceste ameninţări, uneori mai facem şi o scrisoare în adresa instituţiilor publice, ca să existe undeva înregistrat acest act de ameninţare şi, desigur, informăm partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova, adică ambasadele, ca să cunoască şi ei pe cine sprijină, pe cine finanţează şi în cine cred, atunci când fac parteneriate de dezvoltare. Cam acestea sunt cele trei arme de apărare sau cele trei scuturi de apărare ale unui reporter. Şi deja cele trei instituţii pe care le-am enumerat, adică publicul cititor sau consumator de media, autorităţile şi ambasadele răspund fiecare în felul lor. Sigur că publicul care îşi respectă jurnaliştii răspunde cu multă susţinere şi instituţiile internaţionale răspund cu susţinere, iar autorităţile răspund în modul în care sunt pregătite şi în modul în care înţeleg rolul şi rostul presei, mai ales al presei de investigaţie într-o societate. Dacă e o guvernare mai democrată, răspunde imediat şi încearcă să elucideze nişte lucruri. Dacă e o guvernare mai obscură, se face că plouă, tace sau îşi angajează postacii să intimideze reporterii în continuare.”
Europa Liberă: Şi dacă s-ar stabili o stare de pericol la adresa jurnalistului de către autorităţile competente, ar urma ca persoana ameninţată să fie inclusă într-un program de protecţie a participanţilor la procesul penal? De-a lungul activităţii dumneavoastră profesionale, de exemplu, însoţită de ameninţări de tot felul, aţi fost inclusă dumneavoastră sau colegii dumneavoastră într-un asemenea program?
Alina Radu: „De-a lungul activităţii „Ziarului de Gardă” au fost mai multe ameninţări şi am depus mai multe plângeri, dar autorităţile nu au reacţionat niciodată, nu ne-au inclus în niciun program. O singură dată ne-au inclus într-un proiect de protecţie, un program al Uniunii Europene, care ne-a asigurat pentru o perioadă paza şi securitatea. Deci, Uniunea Europeană s-a preocupat şi s-a îngrijorat, şi a răspuns, de fapt, foarte prompt. Autorităţile din Republica Moldova încă nu au făcut aceasta niciodată, dar trebuie să remarcăm că „Ziarul de Gardă” există de 12 ani şi încă nimeni nu a murit.”
Europa Liberă: Pe finalul acestei convorbiri, revenind la tema postacilor, dincolo de ameninţări, ce este de făcut cu execuţia publică, deseori de un misoginism şi cinism fără precedent, operată de „ucigaşi” mediatici la adresa oricui deranjează pe idolul lor sau pe cel care plăteşte pentru aşa ceva?
Alina Radu: „Sincer vorbind, ne punem această întrebare în fiecare zi, pentru că suntem şi noi deranjaţi, nu doar noi personal, dar suntem deranjaţi de acest flux de postaci care este evident că e plătit şi e încurajat să fie cât mai agresivi. Şi chiar ieri mă uitam peste acest articol al nostru scris în 2010, când am fost şi noi ameninţaţi cu moartea, şi atunci noi am făcut acţiunile pe care le-am considerat noi, am făcut un apel şi o cerere la Ministerul de Interne, dar pe de altă parte, am încercat să aflăm de unde vin aceste ameninţări, pentru că erau ameninţări electronice. Şi, desigur, un inginer IT poate afla în trei minute din ce apartament, de la cine vin aceste ameninţări. Am aflat şi ne-am liniştit în felul nostru. Dar mă uitam ieri şi vedeam că atunci, la momentul acela tot existau postaci, însă nu exista reţeaua Facebook, de exemplu, atât de dezvoltată sau Twitter şi noi îi numeam forumişti. Existau, dacă ţineţi minte, aceste forumuri care, între timp, au degradat şi s-au închis. Şi eu am constatat că lucrurile oricum se schimbă, mai evoluează, forumiştii au fost foarte activi, agresivi şi au dispărut. Sperăm că societatea se educă şi puţin câte puţin vedem şi noi: lumea ignoră postacii, lumea îi denigrează, lumea îi respinge. Deci, puţin câte puţin vor dispare şi ei, pentru că ceea ce nu e apărut în mod natural, dar e plătit de o forţă obscură, nu durează mult niciodată.”
Europa Liberă: Da, ei vor dispare dintr-un anumit spaţiu, vor rămâne însă în carne şi oase, probabil, în societatea în care trăiesc.
Alina Radu: „Vor rămâne atâta timp cât există forţe politice care să-i plătească. Nu postacii sunt cauza principală, ci forţele politice care îi întreţin.”
Europa Liberă: Da.
Alina Radu: „Şi cu aceste forţe trebuie să luptăm, să-i reeducăm, să-i informăm şi să-i convingem că trebuie să se comporte civilizat şi că transparenţa, inclusiv cea financiară, este foarte importantă.”
