Teoretic, din punct de vedere tehnic, ieșirea potențială a Marii Britanii din Uniunea Europeană nu ar trebui să afecteze calitatea sa de membru NATO, al doilea ca importanță după Statele Unite. Este de altfel ceea ce a ținut să amintească și să sublinieze luni secretarul general NATO, Jens Stoltenberg.
Realitatea este însă diferită și îngrijorările sunt reale în cadrul Alianței.
Dacă ieșirea din Uniunea Europeană va fi însoțită de o dezmembrare a Marii Britanii, asta va declanșa uriașe probleme de împărțire și redistribuire a resurselor militare britanice. Baze militare și material există și în Scoția și în Irlanda de nord, unde politicienii locali au anunțat deja că preferă să se despartă de Anglia și să rămână în Europa.
Despărțirea de Scoția și Irlanda de Nord ar însemna apoi reducerea spațiului de securitate britanic. Divorțul intra-britanic ar însemna reducerea efectivelor militare ale Angliei. Deja în situația actuală experții trag de mai mulți ani semnalul de alarmă, întrucât Marea Britanie nu încetează să opereze reduceri în cheltuielile militare, ba chiar guvernul Cameron inițiase în acest mandat o serie de măsuri pentru a reduce forțele armate la efective de maximum 50.000 de oameni.
Efective atât de reduse înseamnă că Marea Britanie - sau Anglia, în cazul scindării— nu va mai fi capabilă să facă față la două conflicte simultan. Chiar și acum, voci din cadrul ierarhiei armatei Marii Britanii, putere nucleară legală, atrag atenția politicienilor că, în condițiile în care Londra menține trupe în puncte de conflict precum Afganistanul sau Irakul, capacitatea de reacție în fața unei ipotetice agresiuni rusești în Europa de Est ar fi extrem de redusă.
Or, tocmai asta va fi principala temă la summitul NATO de săptămâna aceasta de la Varșovia: amenințarea rusească. Indiferent cât de mult s-ar strădui politicienii să convingă că ieșirea din UE nu afectează statutul Marii Britanii în NATO, adevărul este că asta se întâmplă exact într-un moment în care SUA ar fi dorit ca securitatea vechiului continent să se bazeze pe europeni, pe țările UE care sunt și membri NATO, iar mai puțin pe umbrela protectoare americană.
Chiar și doctrina NATO e pusă la grea încercare, întrucât Alianța militară occidentală se sprijinea până acum pe ideea unei Europe solide.
Germania și Franța sprijină proiectul unei armate europene comune, dar un asemenea proiect nu ar fi foarte convingător dacă Marea Britanie nu participă la el.
Marea Britanie era apoi un soi de pod între Statele Unite, NATO și Uniunea Europeană, ceea ce permitea Washingtonului să se concentreze pe alte subiecte de îngrijorare, precum combaterea talibanilor în Afganistan sau tentativele Chinei de a ocupa niște insule nelocuite în Marea Chinei de Sud.
Sigur, Anglia va continua să participe la securitatea Europei chiar dacă iese din UE, așa cum o face de altfel și Norvegia, dar e limpede că în termeni de imagine, părăsind UE, Marea Britanie șubrezește și NATO.
