La dispariția istoricului Mihnea Berindei, o evocare a figurii sale cu scriitorul și psihiatrul Ion Vianu, în direct de la Morges (Elveția).
Europa Liberă: Ion Vianu, l-ai cunoscut bine pe Mihnea Berindei, într-o perioadă îndelungată în care luptați împreună pentru drepturile omului, unul în Elveția, celălalt în Franța, la Paris. Povestește-ne puțin despre el...
Ion Vianu: „L-am cunoscut foarte bine, începînd din 1977, cînd am emigrat în condițiile știute, după ce am aderat la apelul lui Paul Goma. El era la Paris, foarte implicat în Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, care avea atunci sediul la Paris, și de la început am simțit pentru el o foarte mare prietenie și o mare admirație.
Era, aș spune, suveica acestei Ligi, era omul care era capabil să răspîndească exigențele juste ale disidenței românești din străinătate și din țară în mediile cele mai influente, cele mai autorizate, și împreună cu Monica Lovinescu, cu Virgil Ierunca, dar și cu alții, cum a fost Marie-France Ionescu, și mai tîrziu Goma cînd a venit, și alți cîțiva, a format o rezistență eficace și calea principală prin care vocea României rezistente, anti-ceaușiste și anticomuniste, era purtată și auzită în Occident.
Avea întotdeauna soluțiile cele mai bune, era neprecupețit în entuziasmul lui, sacrificîndu-și chiar și meseria și odihna pentru cauza românească. Era un om extrem de nobil, de generos, un prieten adevărat și un om extraordinar de modest, care cred că a făcut politică așa cum trebuie să facă toată lumea, adică în slujba unei cauze și fără nici un fel de gînd de mărire sau de putere. Absolut un patriot adevărat!
Pentru că patrioți nu sînt oamenii care se bat cu pumnii în piept și care vorbesc despre „țărișoară”, ci cei care acționează. Și el a fost un om de acțiune și de cultură, un om de bine, și plîng cît se poate de tare dispariția lui prematură.”
Europa Liberă: Ce am putea spune că rămîne în urma lui, a lui Mihnea Berindei?
Ion Vianu: „În urma lui rămîne, în primul rînd, amintirea unui om extraordinar de activ și de întreprinzător și în problemele României, în toți acești ani de la începuturile existenței, trecînd prin revoluție și pînă în zilele de azi atît în România cît și în Republica Moldova. Și rămîne o operă de istoric, care privește atît domenii ale istoriei Orientului, din trecut, cît și istoria contemporană, prin publicarea în special a masivelor manuscrise, ale masivelor cercetări privind istoria Partidului Comunist Român și anii rezistenței; dar și, evident, o colaborare decisivă la Comisia pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România și, deci, la condamnarea comunismului, care a fost, totuși, un moment istoric important în luarea de conștință a românilor despre ce au suferit și despre ce trăiesc astăzi.”
Europa Liberă: A fost tratat foarte rău în ultimii ani, i s-a făcut chiar un proces, foarte puțină lume a spus un cuvînt bun despre el. Cum vezi ca istorie acest fenomen?
Ion Vianu: „Este, probabil, datorită faptului că este un om care a iubit întotdeauna adevărul, care a crezut foarte puțin în partizanatul politic, fiind animat de altruism și nu de interese personale. Este un om care, aș zice, nu a aparținut niciodată unei „găști” și chiar în relația sa foarte strînsă cu soții Ierunca nu s-a gîndit decît la binele țării și la onoare. A fost un om de onoare, un om care nu a căutat interesul și, din păcate, astfel de oameni sînt vulnerabili. Sînt convins că ceea ce va domina va fi amintirea bună pe care o lasă!”
Europa Liberă: Să se odihnească în pace!
Ion Vianu: „Să se odihnească în pace!
