Aşadar, ieri s-a terminat prima etapă a meciurilor din grupe. Toate echipele au câte un meci jucat. Câteva concluzii, chiar dacă nu foarte sigure, pot fi trase de pe acum.
Prima ar fi aceea că trecerea de la 16 echipe finaliste la 24 a diluat niţel calitatea fotbalului. Chiar dacă Albania, Irlanda de Nord și Islanda, echipe considerate mici, s-au calificat de pe locul 1 sau 2 în preliminarii, se vede cu ochiul liber că spectacolul fotbalistic din acest an nu are anvergura campionatelor cu 16 echipe. Și e suficient să ne amintim numai faptul că la EURO 2000 România a fost într-o grupă cu Germania, Anglia și Portugalia, că la EURO 2008 a fost într-o grupă cu Olanda, Italia și Franța. Grupa României de la acest campionat pare floare la ureche în comparaţie cu alea sus-pomenite.
Am impresia că favoriţii pot fi deja numiţi. E vorba de Italia, pragmatică și bine organizată, care nu i-a dat nici o şansă Belgiei pe care mulţi specialişti au ridicat-o în slăvi. Belgia însă pare mult mai slabă ca acum doi ani, în Brazilia. Alte două favorite sunt Germania și Spania, cea din urma mizând în continuare pe posesia balonului. Franţa și Portugalia nu au fost foarte convingătoare, prima având o apărare dezarticulată, a doua având mari probleme cu Islanda. România și Ucraina par a fi echipe frumoase, dar nu au deocamdată puncte. România va avea un meci greu azi cu Elveţia și are nevoie de victorie. Rusia mi se pare mai slaba ca oricând și cred că nu va ieși din grupă, la fel ca în 2014 și 2012.
Marea surpriză a primei etape e Ungaria. După o absență de 30 de ani de la turneele finale, ungurii au învins o Austrie visătoare și imprudentă. Această victorie a ungurilor, coroborată cu eliminarea anterioară a Norvegiei în play off, ne arată că Ungaria ar putea să devina buturuga mică ce răstoarnă caruri mari.
