Viorica Olaru-Cemârtan s-a născut la 22 februarie 1979 in orasul Călărași. A absolvit Facultatea de istorie la USM si doctoratul la „AL. Ioan Cuza” din Iasi. Activează în cadrul Organizației Internaționale pentru Migrație, Republica Moldova.
Luni
La mulți ani cu sănătate, Să vă dea Domnul tot ce doriți, Zile senine și fericire, La mulți ani, să trăiți!
Pentru Theodor-Liviu, fiul nostru mijlociu, cele mai frumoase gânduri si cele mai calde îmbrățișări! Astăzi face 12 ani și sper să fie o zi memorabilă - alături de familie, bunici și prieteni! Petrecerea am dat-o chiar la noi în curte, sub un vișin doldora de fructe deja coapte, iar în jur roiau nu doar fluturi, albine, păsări dornice de soare după atâtea zile cu ploi, dar și prietenii lui - veseli, energici și cu simțul umorului. Mi-am luat zi liberă de la servici pentru a-i oferi această sărbătoare și aș vrea să se simtă întreaga viață iubit și apreciat, iar peste ani să își amintească cu bucurie de clipele petrecute cu familia – ele constituie baza fericirii și izvorul de puteri!
Desigur că mă copleșesc amintiri și lacrimi!.. Mamele mă înțeleg perfect! Îmi amintesc primele momente când am descoperit sarcina - având deja un bebeluș de cinci luni, noutatea ne-a luat prin surprindere! Dar până a avea dovada medicală că sunt însărcinată, am avut două vise – ambele deosebite! Era mijlocul lui octombrie 2003, și într-o noapte visez că mă uitam pe geam, la cerul senin, pe care hoinăreau câțiva nori. La un moment dat, norii se strâng și din ei se conturează chipul Maicii Domnului, exact ca în icoana binecunoscută – Sfânta Maria cu Pruncul Iisus. Și după câteva clipe, icoana prinde suflare, iar Sfânta Fecioară, cu un zâmbet discret, mi se adresează: „O să mai ai un fiu – un Dar de la Dumnezeu! Primește-l cu bucurie!” Și îmi întinde Pruncul pe care îl ținea în brațe! M-am cutremurat și m-am trezit nedumerită!
Peste alte două zile, am visat-o pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Eram în Catedrala de la Iași și m-am apropiat să mă închin la moaștele Cuvioasei. Când am ajuns lângă raclă, Sfânta Parascheva s-a ridicat pe șezute și, având în brațe un nou-născut, mi l-a întins, spunându-mi: „Porți o nouă viață – un Dar de la Dumnezeu!” Și eu am luat pruncul, fiind copleșită de emoție. M-am trezit cu un sentiment ciudat: îngrijorare, bucurie, îndoială...
Și am mers la medic dis-de-dimineață, ca să aflu că de 7 săptămâni sunt binecuvântată cu un nou suflețel. Am rămas fără de cuvinte și încă mult timp nu puteam să cred că toate acestea se produc aievea cu mine! Mă gândeam atunci – voi putea să iubesc doi copii, voi fi în stare să le ofer timpul și grija mea așa cum se așteaptă de la o mamă?! Iar atunci când i-am simțit prima mișcare, mi-au dispărut toate îndoielile – o inima de mamă are dragoste pentru fiecare îngeraș pe care i-l trimite Dumnezeu!...
L-am născut duminică, în timp ce se auzeau clopotele la Mănăstirea Ciuflea... Prenumele a fost ușor de ales - Theodor-Liviu – ceea ce înseamnă: Darul lui Dumnezeu - Viața. Aceste amintiri devin tot mai prețioase, iar omagiatului îi place să asculte istorioare din copilăria sa fragedă. Și pentru el astăzi am avut grijă să pregătesc preferatele lui plăcinte, pizza, salate, cârnăciori, o tortă delicioasă, jeleuri de fructe și jocuri interactive pentru invitații lui! Am făcut multe poze și înregistrări video, care ne vor alina dorul, peste ani! Mamele știu de ce!..
Într-un alt capăt al lumii, în apropiere de Frankfurt, Germania, o altă mamă (cumnata mea, Galina) astăzi celebrează cununia civilă a fiului său, adică a verișorului copiilor noștri - Nicolae. Am fost invitați și noi la sărbătoare, dar în virtutea programului, nu am onorat invitația. Sper să ne revanșăm mai târziu, dar deocamdată suntem cu sufletul alături de bucuria lor! „Casă de piatră!”, le-am urat noi tinerilor însurăței prin Facebook!
Tot Facebookul m-a ajutat să transmit gânduri alese unui cuplu de prieteni care celebrează 12 ani de la căsnicie, Viorica și Ruslan. Acest an este unul special pentru ei – au un bebeluș multașteptat și dulce, Matei!
După o zi energică, cu felicitări, sunete și atâtea cadouri frumoase pentru Theo, am adormit cu zâmbetul pe buze și cu recunoștință Universului pentru că ne iubește! Doamne, păzește-ne copiii, toți COPIII LUMII!
Marți
Dimineață, m-a trezit soarele înaintea alarmei și în timp ce copiii încă dormeau, împreună cu soțul am ieșit din casă – ambii mergem la muncă. Cu dorință și dedicație, căci fiecare face ceea ce îi place. Eu am de recuperat ziua de ieri – ceea ce înseamnă circa 100 de mesaje noi, dintre care jumătate îmi sunt adresate - de la parteneri, de la colegi, de la reprezentanții donatorilor – iar cealaltă jumătate – sunt cu titlu de informare – de la sediul central OIM, prin care se diseminează resurse, se face schimb de instrumente de lucru sau ne sunt transmise digesturi ce țin de criza migranților și activitatea OIM, în întreaga lume.
Găsesc timp pentru a prezenta directorului de department, care a revenit după o pauză de două săptămâni, cele mai importante realizări pe fiecare proiect – Proiectul finanțat de Ambasada SUA, proiectul finanțat de Ministerul Afacerilor Externe a României, proiectul finanțat de Uniunea Europeană. Deși am discutat practic zilnic la telefon, mai sunt detalii care urmează să intre în scenă. În pauza de prânz dau câteva sunete: la Călărași - mamei, acasă – copiilor. Vreau să știu cum a fost la salină și la masaj? Le amintesc să facă exerciții pentru spate, exerciții pentru ochi, și să citească, așa cum am stabilit – minimum câte 20 de pagini la lumina zilei.
Îmi condimentez pauza cu revizuirea pozelor de ieri și mă bucur că toți au fost fericiți! Iar fericirea mea este in crescendo, pentru că într-o discuție pe Facebook cu o prietenă dragă, Cristina, care deja e stabilită în Germania cu soțul Corneliu și cei doi minunați copii - Titus Marius si David, aflu că vor mai avea un bebeluș! Sunt cu zâmbetul până la urechi! Bucuria lor este și bucuria mea!
După ora mesei, am avut o ședință importantă cu reprezentanții Biroului Migrație și Azil, în cadrul căreia am discutat progresul proiectului implementat în parteneriat și planul pentru următoarele luni. Am prezentat colegilor de la BMA consultantul în domeniul comunicării angajat recent și am trasat împreună prioritățile și planul de lucru, conturând termenii de referință ai consultanței. Această doamnă urmează să lucreze în sinergie cu un alt expert pe domeniul resurselor umane – ne dorim fortificarea BMA, ca instituție ce coordonează procesele migraționale ale RM.
Seara revin acasă folosind transportul public, căci soțul este la Țipova – locul lui de muncă și de pasiune, acolo unde i se întâlnește sufletul cu eternitatea. Copiii mă așteaptă, luăm cina – mămăligă cu pește - după care ei se delectează cu ultimile felii de tort, pe care l-au tot lăudat! Le-am promis că mai facem unul în weekend - și ei vor învăța secretul gustului perfect! Facem gălăjie, privind casetele video cu înregistrări în care ei erau mici și zglobii – multe comentarii și întrebări, nu ne mai săturăm de râsete! Ce bine că e vacanță!
Miercuri
La prima oră, pregătesc o ciorbă vegetariană pentru prânzul copiilor. Terciul și așteaptă și el aburind, la micul dejun. Băieții deja sunt pe afară, fac exerciții la bară, iar fata încă doarme.
Ies grăbită, pentru că transportul public de la Schinoasa nu este dintre cele mai exemplare. Dar ajung la timp la birou și deschid poșta. Email-uri importante, dau câteva sunete și stabilesc întâlniri. Am de făcut pași semnificativi în toate cele patru direcții pe care le gestionez (implementarea a trei proiecte și coordonarea domeniului gender în OIM). Îmi place că muncă mea și a întregii echipe se sinergizează cu prioritățile guvernamentale și deja culegem roadele. Managementul migrației este într-o transformare continuă, dat fiind provocările regionale și realitățile europene. Continuu să planific următoarea instruire pe care o organizez pentru Departamentul Poliției de Frontieră (DPF) și Serviciul Vamal (SV) al RM, dar și structurile similare din celelalte cinci țări ale Parteneriatului Estic. Contractarea experților și a serviciilor pentru buna desfășurare a seminarului de trei zile care va avea loc la Chișinău este o prioritate pentru această săptămână. Am o mare satisfacție atunci când toate se petrec la un nivel înalt și rezultatele instruirilor sunt sezizabile la nivelul operativ și strategic, în munca de zi cu zi a DPF și a SV.
Pe de altă parte, lucrez cu colegii de la BMA: facem totalurile evenimentului de săptămâna trecută, legat de integrarea străinilor în Republica Moldova. Avem câteva recomandări importante asupra cărora vom mai reveni în discuții cu autoritățile competente.
Astăzi am participat și la ședința cu reprezentanții altor Agenții ONU, pe tematica abilitării femeilor. Mă interează acest subiect și din prisma reintegrării femeilor migrante în societate. Am în calendar pentru perioada imediat următoare câteva întâlniri dintre grupul femeilor migrante și deputații care au promis concursul lor pentru soluționarea provocărilor-cheie cu care se confruntă femeile migrante revenite, alături de copiii săi, atunci când încearcă să se reintegreze în societate. Vreau să identificăm soluții durabile, cu efecte cât se poate de immediate. Dar aceasta depinde de foarte mulți factori. Trebuie insistență și persuasiune din partea femeilor migrante, din partea actorilor politici, astfel încât să creăm o țară care are grijă de cetățenii săi.
Seara mergem cu copiii la tiroliana de la Valea Trandafirilor – băieții sunt dornici să încerce această distracție – ei sunt bravi și pregătiți fizic pentru asemenea aventuri. Noi, fetele, nu suntem atât de curajoase. Dar ne umplem de satisfacție, văzând fericirea pe chipul lor! Am filmat, așa cum o fac de obicei, și candva o să montez un filmuleț cu aceste aventuri și clipe memorabile!
Joi
Mulți ani trăiscă, mulți ani trăiască, La mulți ani! Dragă mamă, ești primul meu rai! Aș vrea să te știu sănătoasă și fericită, liniștită și mândră de copiii și nepoții tăi! Știu că sunt fiica de la care aștepți alinare și înțelegere, iar eu, nu întotdeauna pot să le ofer! Îmi cer iertare pentru că nu vreau să admit în viața ta durere și insist să faci cure de terapie, să mergi la sanatoriu, să te odihnești mai mult, să nu lași pesimismul s„ se cuib„reasc„ În inima ta! Acum că ești deja pensionată, te invit mai des la noi, să ai ocazia să te încarci de energie de la nepoți, să mergem împreună la spectacole, la concerte, la o cină în oraș! Eu vreau să avem mai multe amintiri frumoase și să te bucuri împreună cu noi de fleacurile care sunt atât de importante pentru copiii mei! Tu m-ai crescut în timp ce construiați casă, munceai contabilă, uneori și sâmbetele, și ai avut multe nopți cu griji. Iata de ce – cred – cel mai frumos cadou pe care aș putea să ți-l ofer este timpul petrecut frumos, fără griji, alături de noi – mlădițele tale. Cu aceste gânduri am sunat-o pe mama, felicitând-o prin telefon, căci ne vom vedea abia în weekend când vom merge la Călărași.
Îi vom aduce bucurie prin vizita noastră! Fratele meu, Veaceslav, împreună cu Natalia, soția lui frumoasă, și copiii minunați, fiind tare departe – în orașul Cognac, Franța - a felicitat-o prin Skype. Nepoțeii, Gabriel și Carolina, i-au cântat și recitat versuri, atât în română, cât și în franceză. Lacrimi de bucurie, lacrimi de nostalgie, lacrimi de dor – acestea au fost notele muzicale ale zilei de naștere a mamei mele - Zina!
Tot astăzi este și Ispasul sau Înălțarea Domnului – o sărbătoare împărătească. Slujba a început dis-de-dimineață în Biserica din fața casei noastre, dar eu nu am intrat decât pentru câteva clipe, căci rutina și-a avut cursul său: servici, corespondență cu OIM Tbilisi în legătură cu evenimentele pe care le organizăm săptămâna viitoare pentru cele șase țări ale Parteneriatului Estic.
După amiază, ne-am întrunim cu colegii să discutăm reorganizarea site-ului OIM, pentru a-l face mai interactiv, mai informativ și mai util. De asemenea, am dori să-l personalizăm, astfel încât, noi cei care muncim în OIM Moldova, sub motto-ul: „Migrația pentru beneficiul tuturor!”, să avem un profil și să interacționăm mai strâns cu cei pentru care muncim.
Pe drum spre casă, telefonez cele două absolvente de gimnaziu cărora le ținem pumnii – Mădălina Crețu și Maria Jornea-Zaharia - să văd cum a decurs examenul la română. Din câte îmi spun, avem așteptări frumoase! Dar eu le-am repetat că examenele sunt o treaptă trecătoare, important este ca fiecare dintre noi să fie sănătos și armonios, iar atunci când rămânem singuri cu noi, să avem plăcerea de a vedea dincolo de masca socială.
La cină, ciocnim ouă - cu imprimeuri de floricele, pe vopseaua arămie provenită de la cozile de ceapă. Christos S-a înălțat! Cu adevărat S-a înălțat! Ce frumos că sărbătoarea coincide cu ziua mamei - Două Sărbători Sfinte!
Adorm cu versurile lui Adrian Păunescu: Enigmatici și cuminți, Dragii noștri, dragi părinți!..
Vineri
Mă trezesc cu o dispoziție de a găti ceva gustos pentru micul dejun. Ies în grădină și mă întorc cu fructe și verdeață proaspete. În câteva minute, sunt gata de servit - clătitele cu brânză și spanac, smoothie cu căpșuni și mentă – copiilor le va place mult. Fac și un compot cu vișine – știu că se va bucura de succes. Iar eu mă bucur că deși voi fi la servici toată ziua, o parte din energia mea va fi savurată cu aceste gustoșenii, astfel, voi fi și cu copiii mei. Ei astăzi, după salină și masaj, merg la bazin - continuă să facă natație în scop curativ, nu doar distractiv. Îi telefonez periodic să mă asigur că se incadrează în timp și că se descurcă. Fac aceasta mereu când soțul este la Țipova, căci dacă e în Chișinău, el are grijă de programul lor pe parcursul zilei. Eu îl invidiez frumos că are posibilitatea să petreacă mai mult timp cu ei pe parcursul zilei, decât o fac eu.
La birou, sunt ocupată cu organizarea evenimentelor de săptămâna viitoare, pentru Biroul Migrație și Azil. În pauza de masă merg la notar – trebuie să perfectez niște acte pentru automobil, căci ne pregătim de vacanța noastră. O planificăm de câteva săptămâni și sper să iasă bine – mergem într-un tur automobilistic al Europei. După amiază, încep să creionez conceptul buletinului informațional al proiectului finanțat de Ambasada SUA.
După servici - merg la OWH Studio, unde mă întâlnesc cu dragii colegi - Octavian Țâcu, Sergiu Musteață și Virgiliu Mărgineanu. Discutăm despre două subiecte care ne unesc: ziua comemorării deportărilor și Expedițiile Memoriei. Anul acesta vom aduna pe 3 iulie, ora 11.00, în sala Filarmonicii Naționale pe cei care sunt sensibili la subiectul deportărilor - pentru un omagiu. Programul cultural va fi moderat de dl Vasile Botnaru și va fi compus din mărturii ale supraviețuitorilor, fragmente de spectacole tematice și piese muzicale. Iar în cadrul proiectului Expedițiile Memoriei, ne propunem să ajungem în Irkutsk, cu o echipă din 10 persoane - istorici, jurnaliști, regizori și studenți. Planificăm să mergem la mijloc de septembrie, pentru a mai prinde vreme bună. Dar important este să prindem secvențe de amintiri, locuri pline de încărcătură emoțională și istorică.
Venind acasă, imediat încep programul meu de vineri seara: pun mașina de spălat haine și mă strecor în grădină – castraveții și roșiile sunt în floare, fasolea începe să-și folosească mustățile pentru a se prinde tot mai sus, porumbul crește frumos, ardeii devin mai viguroși, dovleceii își desfac frunzele, creând o rozetă perfectă. Iar rucola, salata, cimbrul și spanacul - așteaptă să fie culese - și noi ne îndeplinim misiunea. A devenit o frumoasă tradiție: împreună cu copiii facem câte ceva în grădina noastră mică, în timp ce discutăm noutățile. Un fel de secrete în grădină - împreună cu ciripitul păsărilor! Povestim ce am mai citit interesant. Acum, că și-au făcut conturi pe facebook, eu le trimit linkuri cu anumite articole utile și pline de învățăminte, după care le punem pe tapet. Îmi place să văd ce opinie au și cum se coagulează în conștiința lor gândirea critică, multilaterală și documentată.
Întrăm în casă când amurgește, odată cu Romeo, care ne-a adus apă de la Țipova - pură și gustoasă.
Soarele s-a dus la culcare, dar noi avem soarele nostru care luminează și ne încălzește și noaptea - DRAGOSTEA, adică DUMNEZEU!