Născută la 31 decembrie 1991 în orașul Chișinău. Absolventă a facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării din cadrul Universității de Stat din Moldova. Urmează programul de masterat „Talk-show-ul radiotelevizat” de la USM, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării. Activează în calitate de reporter și editor al site-ului allfun.md, reporter-prezentator Vocea Basarabiei TV. În prezent, activează în calitate de specialist principal secția Marketing în cadrul Î.S.„Poșta Moldovei”.
Luni
De 9 mai eram deja în categoria lucrătorilor bugetari, aveam zi liberă și eram în drum spre satul Vălcineț, raionul Călărași, acolo urma să mergem la cimitir. La ordinea zilei era doar o singură întrebare: „Nastea, da' tu ai luat pomenele?”. În timp ce în piață lumea se aduna să vadă tehnica militară expusă de americani, cei de prin sate puneau ultimele bomboane pe colivă. Aglomerație mare pe drumul ce duce spre locul de veci. Multe mașini de lux în parcări noroioase. Printre ele, am zărit și un Jaguar de tip vechi care m-a făcut să zâmbesc. Proprietarul încerca din răsputeri să pună în portbagaj o găină care cotcodăcea nestingherit. După ce preotul a sfințit bucatele, lumea ușurată, făcându-și cruce, care cu trei degete, care cu două, au început să guste din bucate. La scurt timp, ploaia i-a cam alungat pe toți, pe noi inclusiv.
Am urcat în mașină și ne-am pornit spre Chișinău. În drum mă gândeam doar la un sigur lucru: „De ce unele bătrâne când îți dau pomană îți spun să o iei de sufletul lor?” Anul trecut, ziua de 9 mai a fost diferită pentru mine. Alergam cu microfonul în căutarea unor istorii care ulterior m-au făcut să înțeleg că sentiment mai puternic decât dragostea față de familie și frica de moarte, nu există pe lume nimic.
Marți
Bizar, dar la 7:20 nu este aglomerație mare în stație, eu pot urca liber în autobus, ba mai mult, prind și un loc. La orele 8 dimineața sunt la birou care se află în apropierea pieței de vechituri de la Gara Feroviară. În fiecare dimineață văd oameni care mai de care, cineva încearcă să șmecherească, altcineva, sincer spune cumpărătorului că produsul lui este unul de calitate iar acea zgârietură poate fi ștearsă.
Ziua începe obișnuit, după ce văd știrile de ieri îmi încep activitatea. Pentru cineva Poșta Moldovei este o întreprindere cu rămășițe sovietice, eu însă îi voi contrazice. Desigur mai sunt capitole asupra cărora trebuie de muncit însă oamenii tineri și energici care au completat echipa întreprinderii muncesc intens asupra unei schimbări care ar șterge din urmele neplăcute rămase în memoria clienților. Urmăresc postările pe Facebook și mă bucur fiecărui comentariu, de bine sau de rău, sunt totuși reacții. Ziua decurge într-o continuă dezbaterea de idei făcută împreună cu colegii mei. Ce imagine să alegem sau cum să promovăm un serviciu anume. Privilegiul bugetarilor este desigur orarul stabil.
Munca sfârșește exact la orele 17:00. Cu greu îmi imaginez să ies de la muncă și afară încă să mai fie soare, fiind în redacție, acest fapt era mai mult un lux decât o normalitate.
Miercuri
O nouă agenție poștală care s-a deschis trebuie făcută vizibilă. Până acum strada Tudor Strișcă îmi era necunoscută, dar lucrurile se schimbă. Acum cu ochii închiși îi pot îndruma pe cei care nu au auzit niciodată de o asemenea stradă. Împreună cu colega mea Svetlana, mergem prin blocurile din apropierea oficiului pentru a discuta și a întreba oamenii dacă au auzit despre deschidere. Discuțiile mereu sunt o încercare însă oamenii te primesc și te ascultă. După o asemenea „plimbare” urmează munca de birou și mai exact sunete, scrierea textelor pentru promovarea serviciilor. În cabinetul în care stau mai sunt încă două colege, împreună ne gândim cum schimbăm lucrurile și cum le facem să meargă.
Joi
„Fetele, avem un nou serviciu și trebuie să ne gândim cum îl prezentăm”, așa ne spune șefa care ne stimulează spargem tiparele. Cauți o imagine bună, scrii un text care place și foc! Toată ziua calculatorul și-a făcut de cap și a trebuit să cheltui prea mult timp pe o singură imagine însă rezultatul a costat toate așteptările.
La pauza de masă, am trecut pe lângă vânzătorii din piața de vechituri. M-am gândit că unora le este greu să se despartă de lucrurile pe care le vând, însă realitatea vieții în Moldova nu cruță pe nimeni. Totuși moldoveanul este inventiv și descurcăreț.
Tradițional, la ora 17:00 am ieșit de la birou și am hotărât că acel „ieri” în care am spus că voi ieși la alergat va fi astăzi. Uimitor, în parcul Valea Morilor oamenii dau năvală ziua împrejur.
Vineri
Săptămâna în care transportul public de dimineață este semi-pustiu mă face să cred că universul ține cu mine. Lucrurile mici pe bune te fac să te simți fericită. Astăzi am ieșit să vorbesc cu oamenii și să le spune despre noul oficiu poștal. Este important să ieși din zona de confort și să te arunci acolo unde nu știi dacă vei reuși să înoți. Chiar dacă săptămâna e pe final, mai sunt multe lucruri de făcut. Aștept să vină sâmbătă, de altfel o zi plină de evenimente frumoase: festivalul Tânărului Meșteșugar, finala Eurovision și celebrarea Zilei Europei.