„Este o sentință pentru Rusia pe zeci de ani înainte”

Rusia deocamdată mai are destul de mult până la un colaps economic, dar se mișcă încet dar sigur în această direcție. Evoluția cea mai probabilă va ține de creșterea poverii fiscale și de austerități în economie până în 2018, cu trecerea la o emisie de proporții, de reglementarea dură a economiei și închiderea piețelor de capital după 2018. În același timp indicatorii țării vor scădea treptat, însă un colaps într-o perspectivă previzibilă este puțin probabil.

… În 2016, și cel mai probabil și în 2017, economia Rusiei nu va produce surprize substanțiale. În scenariul de bază nu sunt prognozate nici procese economice catastrofale, nici evenimente sociale radicale. Anii 2016 și 2017 vor fi cel mai probabil marcați de o creștere de proporții a impozitelor și taxelor și de austerități financiare.

Este un fragment dintr-un articol recent al finanțistului și expertului Centrului Carnegie, Andrei Movcian, „Pe scurt despre lucrurile importante – economia rusească în secolul XXI”.

Corespondentul Radio Svoboda, Valentin Barîșnikov, a discutat cu Andrei Movcian despre scenariile de dezvoltare ale Rusiei în anii următori.

RFE/RL: Din cele expuse de Dvs. în articol, reiese cumva că puterea de la Moscova va încerca să o întindă cu rezervele pe care le are până în 2018, când vor avea loc alegerile președintelui, după care planifică o naționalizare în economie și o mișcare bruscă în direcția economiei sovietice?

Andrei Movcian: „Eu aș formula altfel. Eu aș spune că atâta timp cât rezerve există, puterea le va folosi. Pe de o parte, puterea înțelege că acest lucru este mai eficient decât mecanismele care nu țin de economia de piață. Puterea este totuși atașată unor principii de piață, de exemplu, mecanismului de formare a prețurilor de piață, mișcării capitalului – după toate acțiunile puterii se vede că ea nu concepe astăzi economia fără aceste elemente. Dar pe măsură ce aceste resurse se vor consuma – pentru că fără reforme acestea bineînțeles că se vor consuma – puterea va fi nevoită să treacă la metode de stânga, pentru că metodele de stânga prelungesc cu mare succes viața regimurilor, e adevărat, doar pentru o vreme. Acestea distrug economia, dar prelungesc viața regimurilor. Pentru ce perioadă – e greu de spus. Având în vedere că Rusia mai are o economie destul de robustă, aceste metode pot prelungi viața regimului pentru decenii. Cred ca amploarea fenomenului așa și poate fi cuantificat – încă 5 ani, apoi încă 10 și apoi în 12 ani…”

RFE/RL: Unii experți vorbesc despre faptul că autoritățile ar putea face anumite reforme economice limitate. Dvs. credeți că puterea ar putea merge în altă direcție?

Andrei Movcian: „Puterea nu are prea multe opțiuni pentru a alege direcția. Puterea are agenda și politica zilei de azi, care sunt foarte armonioase. Acestea sunt foarte ineficiente, dar absolut armonioase. Este un fel de economie administrativă-de comandă, care folosește moștenirea prețurilor înalte la resurse, foarte pasivă din punct de vedere economic. Acest lucru va genera o recesiune continuă, dar una foarte lentă, calmă, cu focale interioare de creștere, care îi va permite să se mențină mai multă vreme. Careva reforme „de dreapta” – cedarea controlului asupra economiei, schimbarea structurii, atragerea capitalului străin – sunt proaste din considerentul că vor provoca o scădere bruscă a PIB-ului. Niciodată reformele „de dreapta” nu au generat o creștere imediată a PIB-ului. Restructurarea stofei economice smulge segmente întregi din întreg – chiar și aceeași corupție, care coordonează astăzi dezvoltarea economiei, va muri cu bucăți mari, distrugând structura. În toate țările a fost așa. Și la noi a fost așa la începutul anilor 90, când se făceau reforme „de dreapta”. Tot atunci același lucru se întâmpla în Polonia. Iar puterea noastră se teme foarte mult de pierderea ratingului, pentru că ea se ține pe susținerea majorității și nu are niciun fel de alte mijloace de a se menține. Iată de ce dacă ar avea loc reforme „de dreapta” nu aș da puterii nici trei ani. Niște reforme „de dreapta” adevărate în decursul a trei ani vor duce la schimbarea puterii. Și având în vedere tradițiile paternaliste destul de puternice din Rusia, această schimbare nu va aduce forțe mai de dreapta, ci mai degrabă comuniști sau ceva de genul acesta. Iată de ce cred că puterea pur și simplu nu are o variantă „de dreapta”. În discuții private cu reprezentanți cât-decât adecvați ai puterii, atunci când le spui că este nevoie de reforme de dreapta, ei răspund: „Aduceți-ne cel puțin 40 la sută din populație care să susțină astfel de reforme și le vom face imediat”.

RFE/RL: Puterea este convinsă că este în stare să facă față scăderii nivelului de viață? Recent au fost publicate date privind o scădere record a indicelui încrederii de consum, ceea ce înseamnă că oamenii au încetat să mai cumpere, au încetat să mai planifice cumpărături, își reduc din cheltuieli. Și atunci când descrieți posibilul scenariu de după 2018, care amintește foarte bine vremurile sovietice, acest lucru înseamnă că oamenii vor trebui să revină la nivelul de consum din Uniunea Sovietică. Credeți să societatea este în stare să suporte acest șoc?

Andrei Movcian: „Eu nu cred că 2018 va fi anul de frontieră. Pur și simplu cam pe atunci se va produce, treptat, sovietizarea economiei, pe măsură ce vor trebui acoperite cele mai urâte găuri din cauză căderii consumului, căderii producerii, căderii economiei, căderii nivelului de viață. O scădere cu 1-2 la sută pe an a PIB-ului chiar și cu un orizont de vreo 10 ani oricum nu este o cifră chiar atât de mare. Sună ca un sacrilegiu, dar așa este. Și astfel, peste 10 ani vom reveni în zona anilor 2000. Și nu e chiar atât de dramatic – atunci erau vremuri destul de stabile și normale. Oamenii o duceau cu mult mai prost în anii 90 sau 80, și cu toate acestea atunci în țară nu era instabilitate socială. Anume de lucrul acesta puterea am impresia ca nici nu se teme, înțelegând că populația este foarte elastică, populația are cu mult mai multă nevoie de un nivel scăzut de riscuri, decât de un nivel înalt al veniturilor. Populația Rusiei este gata să se mulțumească cu mai puțin, dar în schimb garantat și fără riscuri de instabilitate socială. Iată de ce eu cred că puterea mai are încă o marjă de rezervă destul de mare.”

RFE/RL: Rezultatele sondajelor spun că există destul de mulți oameni care nu au nevoie de stat, care sunt gata să se descurce singuri. Dar atunci când descrieți scenariul re-sovietizării, acesta presupune că vor fi strânse șuruburile, că oamenilor nu li se va permite să acționeze independent?

Andrei Movcian: „Nu, atunci când vorbesc despre re-sovietizare, nu am în vedere renunțarea la proprietatea privată ca formă de proprietate. Câteva dintre principiile puterii actuale includ și proprietatea privată, formarea prețurilor după principiile pieței, mișcarea liberă a capitalului, cursul liber al valutei – la aceste lucruri se va renunța probabil în ultimul rând și doar la necesitate. Nici în Venezuela de exemplu nimeni nu intenționa la început să renunțe la cursul de piață al valutei și la formarea de către piață a prețurilor – acestea vin ca măsuri forțate la o etapă avansată, când deja nu mai ai cum să nu apelezi la ele. Aici ideea constă în faptul că pe fundalul naționalizării de mai departe și a consolidării businessului mare în mâinile agenților puterii, businessul mic și cel mijlociu pot continua să existe. Mai mult decât atât, am impresia chiar că puterea e de acord să ofere facilități considerabile businessului foarte mic, a antreprenoriatului privat în domeniul serviciilor – acesta ar putea fi scutit de impozite, pentru că autoritățile înțeleg foarte bine că impozitele din acest domeniu sunt mai mici decât costul colectării acestor impozite. Adică cei care se află la nivelul cel mai jos al businessului vor continua să existe la acest nivel. Numărul acestora vă scădea însă în permanență – pentru că vor fi atrași mai mult de ideea de a avea un serviciu la stat, sau pentru că mulți vor pleca din țară, iar o parte vor ieși la pensie. Tinerii din familiile bogate vor să lucreze la Gazprom, iar tinerii din familii sărace vor să meargă în poliția fiscală și în Comitetul de anchetă.”

RFE/RL: Cum va arăta Rusia, să zicem, peste 10 ani după adoptarea unui astfel de curs? Va fi chiar ca în Uniunea Sovietică?

Andrei Movcian: „Pentru ca lucrurile să ajungă să arate chiar ca în Uniunea Sovietică ar trebui nu 10 ani, ar trebui 70 de ani de epurări dure de clasă și de refacere a conștiinței. Puterea actuală și oamenii din jurul ei nu doar că nu doresc acest lucru, dar în mare nici nu sunt capabili de așa ceva – ei nu au nici partid, care ar putea face asta, nici doctrină, nici ideologie, nimic. Mai degrabă, totul va arăta ca în Argentina sfârșitului secolului XX: sus – o putere coruptă care se sprijină pe militari, jos de tot – o economie cvasi de piață, iar la mijloc și în zona superioară – o economie mai mult sau mai puțin naționalizată care depinde de putere. Un nivel destul de mare de izolare, un PIB destul de mic pe cap de locuitor, o conștiință militarizată, un nivel de criminalitate destul de ridicat, bucăți de teritorii semi-independente cu legi proprii, o corupție amplă, lipsa protecției drepturilor investitorilor și așa mai departe. În funcție de cât va costa petrolul vor fi sau nu default-uri. Se vor distruge medicina, știința, educația. Și în același timp consensul fluctuant între 60-70 la sută va menține puterea. Dar imediat ce acesta se va transforma în 40 la sută puterea se va schimba cu o altă grupare apropiată celei actuale, care din nou va fi susținută de 60-70 la sută. Țările de tipul Argentinei - și sunt vreo două zeci – au arătat că este o stare cu destul de mult echilibru, care poate dura mai că nu secole. În Argentina această situație a durat practic 100 de ani.”

RFE/RL: Ceea ce înseamnă că rezerva de rezistență este destul de mare. Totuși, ați schițat și câteva scenarii de catastrofe economice în anumite circumstanțe. În particular, susțineți că țara se va destrăma în regiuni…

Andrei Movcian: „Nu e bine să gândim despre economie în termeni politici. O anumită distanțare a regiunilor, care într-o perspectivă de 50 de ani poate fi percepută ca o catastrofă, nu va fi sesizată în mod deosebit de noi. Cecenia, de exemplu, este o regiune practic separată. Evident că dacă situația va merge pe scenariul argentinian cel mai probabil tot Daghestanul, Tatarstanul, Orientul Îndepărtat, Kaliningradul, în funcție de situația concretă pe teren și de personalitățile de acolo, vor începe să devină ca un fel de Cecenii într-o variantă ceva mai soft. Formal, aceștia bineînțeles că vor recunoaște centrul federal, vor respecta înțelegerile care au la bază în principal primirea de fonduri de la centru, iar pe interior la modul practic vor avea o politică absolut independentă, elite proprii, grupuri proprii care vor controla total situația. Însă pentru mine, un locuitor al Moscovei al anului 2035, acest lucru nu va arăta ca o catastrofă, va fi pur și simplu o realitate. Din punctul de vedere al unui patriot care urmărește cu atenție integritatea statului rus această situație, da, va putea fi numită o catastrofă.”

RFE/RL: Dar probabilitatea unor astfel de scenarii este relativ scăzută, nu?

Andrei Movcian: „Probabilitatea a ceea ce tocmai am descris este, din punctul meu de vedere, de sută la sută. Probabilitatea faptul că ceea ce se întâmplă va duce la independența politică a regiunilor, că, de exemplu, Tatarstanul se va afirma ca stat separat este apropiată de zero – din simplul motiv că tehnic și structural există foarte multe legături - și economice, și culturale, și sociale. Acestor unități semi-independente le va fi mult mai convenabil să susțină o dependență politică, pentru că aceasta le va aduce dividende foarte mari. În plus, statul nu va fi chiar atât de slab. Puterea centrală militarizată oricum va fi în stare să strice planurile separatiștilor regionali, iată de ce separatiștii regionali vor prefera să primească de la centru bani, nu independență.”

RFE/RL: Adică probabilitatea unor crize politice acute nu este foarte mare, dar procesele economice sunt inevitabile?

Andrei Movcian: „Da, eu așa cred. Nu aș nutri iluzii legate de o revoluție în Rusia, de schimbarea orânduirii, de schimbări similare celor de la sfârșitul anilor 80. Mai degrabă, va exista riscul unor lovituri de stat periodice, când dintr-un motiv sau altul – liderul a îmbătrânit, a murit, s-a creat un grup puternic de influență – vor avea loc schimbări ale puterii, cu declarații despre faptul că acum totul va fi altfel și mult mai bine, dar în esență lucrurile vor rămâne la fel, cu un anumit diapazon – de la actualul regim mai blând la unul mai dur, sau, aplicativ, de la închiderea unui reprezentant al opoziției la executarea a 10 mii.”

RFE/RL: Prognozați menținerea regimului actual chiar și după schimbarea actualului conducător al țării. Adică sistemul va fi stabil indiferent de aflarea în fruntea lui a lui Vladimir Putin?

Andrei Movcian: „Poate că înțelegem diferit frontierele sistemului. În acest sistem se pot schimba detalii importante, acesta poate deveni total sovietic, cu reglementarea prețurilor, sau poate deveni mai blând din punctul de vedere al retoricii, adică, menținând aceeași structură am putea dintr-o dată să devenim prieteni cu SUA. Dar esența lui este una foarte simplă și se adaptează foarte bine la realitate și această esență constă în faptul că o anumită elită a businessului și a puterii controlează situația prin pârghii administrative, fără a admite concurența. Această elită, pe de o parte, combină formele economiei private și de stat, iar pe de altă parte folosește cu abilitate opinia publică și are în dotare un set de măsuri populiste pentru a menține de partea sa consensul în societate. Pentru Rusia acest lucru mă tem că este o condamnare pentru multe decenii înainte.”

RFE/RL: Acum prețurile la petrol au crescut, rubla nu mai cade. Se poate întâmpla ca petrolul să se ridice la un anumit nivel la care bugetul Rusiei să-și revină și autoritățile să reușească să-i facă față?

Andrei Movcian: „Statul pur și simplu nu are de ales, el va fi nevoit să se înscrie în buget. El poate împrumuta bani, poate desigur să tipărească bani, să facă o emisie, dar toate aceste resurse sunt finite. Orice ar face statul, se va face din contul reducerii consumului, din contul scăderii capacității de consum a populației. Așa că statul oricum se va încadra în buget, dar acest lucru se va face din contul sărăcirii populației. Pentru că statul nu mai are la îndemână singura resursă alternativă – ridicarea nivelului de colectare a impozitelor odată cu creșterea economiei. Pe de altă parte, petrolul nu va crește foarte mult. Încă în 2013 scriam că prețul de echilibru pe piața petrolului este de 50-60 de dolari. Și acesta este un preț foarte mic pentru bugetul rusesc, pentru că este un buget foarte ineficient, cu o parte foarte mare legată de corupție, construit pe principii paternaliste. Și în fiecare an acest buget cere tot mai mult și mai mult, pentru că birocrația consumă an de an tot mai mult, așa este legea ei. Iată de ce la modul obiectiv pentru menținerea nivelului din 2013 nouă nu ne-ar fi fost suficient nici prețul de 100 dolari pentru baril, nici de 120, nici de 130 de dolari. Dar va trebui să ne adaptăm la cel de 50-60 de dolari. Ceea ce înseamnă că țara își va reduce consumul la nivelul anilor 2000, iar peste un timp poate chiar la cel al anilor 90…”

RFE/RL: Și nimeni nu va încerca reducerea părții de corupție a bugetului? Doar a părții de consum a populației?

Andrei Movcian: „Haideți să nu contrapunem aceste lucruri. În final, o bună parte din corupție merge către consumul populației. Cel corupt cheltuie bani pe profesori pentru copilul lui, pe menajeră, pe șoferi, pe restaurante, pe mașini bune, pe o casă frumoasă – iar toate aceste lucruri se produc de oamenii din țară. Adică corupția este și ea o formă a economiei. Altceva este că corupția transferă presiunea de pe economia liberă pe buget, iată de ce bugetul nu face față – aceasta este pericolul corupției pentru buget. În plus, ea este foarte ineficientă, spre deosebire de businessul normal. În mare, în Rusia corupția este pur și simplu o formă de funcționare economică. În acest sens bugetul și statul nu pot face mare lucru cu corupția acum, pentru că corupția nu este un fenomen regretabil, ci însăși baza și structura economiei ruse. Scoateți corupția și nu vor mai funcționa administrațiile regionale, nu va funcționa aparatul administrativ al organelor de forță, nu va funcționa puterea în sine, nu va funcționa sistemul de stimulare, de adoptare a deciziilor… Cum veți trăi într-o astfel de situație? Dacă toată țara este construită pe corupție, dacă nici măcar pașaportul extern nu-l puteți primi normal pentru că și aici este construită o schemă de corupție – de la completarea de către anumite firme a anchetei Dvs, la trecerea fără rând și așa mai departe… Anulați corupția și nimeni nu va mai putea primi pașaportul. Anulați oamenii de afaceri de pe lângă putere - și cine va veni în locul acestora, cine va lucra? Este nevoie de reforme de amploare care necesită timp. Uitați-vă la Ucraina – acolo se încearcă o înfrângere a corupției care duce la faptul că nu mai are cine face reforme, bani pentru reforme nu există, iar corupție e mai multă ca înainte. Și până când în Rusia nu va fi clar că singurul motor al economiei este dezvoltarea businessului, iar pentru dezvoltarea businessului este nevoie de reducerea riscurilor și de un complex imens de măsuri care stimulează această dezvoltare, cred că până în acel moment vom tot încerca din aceeași blană să croim căciulițe tot mai mici și să înlocuim pentru oameni scăderea consumului cu o dispoziție mai bună din contul propagandei.”