De fapt, e greu de spus cum se susține și în ce logică funcționează simpatia pentru lumea arabă ca victimă a Israelului. Un pic mai clar: stînga care atacă Israelul și reușește să devină antisemită are o problemă dacă trebuie să explice în ce constă simpatia lor pentru arabi și, mai ales, palestinieni. Căci, a fi pro-arab sau pro-palestinaian înseamnă sau ar trebui să însemne să fi coerent și integral. Adică a fi alături de arabi și palestinieni indiferent de agresor. Aici e problema.
Aceiași oameni care apără lumea arabă de ticălăoliile Israelului nu au nimic de spus cînd arabii sînt persecutați sau uciși de alți arabi, de ruși sau de oricine altcineva. Prin urmare opresiunea contează numai dacă e sau dacă poate fi atribuită Israelului.
Problema celor ce susțin că nu fac altceva decît să apere cauza arabă e, de fapt, Israelul. Iar dacă problema e Israelul și nu suferința arabă provocată de cutare sau cutare alt stat, înseamnă că oful militanților e legat de ceva anume propriu Israelului și numai Israelului: evreitatea. Altfel spus, punctul de plecare ascuns al militantismului stîngist occidental e ostilitatea față de evrei.
Moștenită cumva din tradiția europeană a urii față de evrei, această idee și-a găsit un camuflaj onorabil în cauza eliberării de tiranie și opresiune. În fond, problema are de-a face tot cu universul mental al frustrării, cu nemulțumirea de sine, cu gelozia față de succesul altcuiva și cu explicația ocultă care limpezește deodată lumea și pune în seama unei instanțe secrete mersul istoriei, complexitatea și exigențele realității. Acest filon nu a încetat să existe și să producă o politică, o mentalitate și o literatură cînd brutală, cînd subtilă.
Stînga a fost mereu aproape de această zonă pentru că găsit aici totul: și ilustrarea exemplară a teoriei marxiste a exploatării, și platforma morală antirasistă, și capacitatea de a acuza perpetuu dreapta. Acum, odată cu resurecția violenței islamice și prăbușirea societăților arabe, modelul antisemitismului stîngist occidental a devenit cu atît mai tentant. E trist și deplorabil. Dar și periculos. Apropierea de convingerile care sugerează incriminarea unei etnii duc, invariabil, la același lucru: tirania ideologică urmată de aventuri catastrofale.