Barometrul opiniei publice, un sondaj periodic pe care Institutul de Politici Publice de la Chişinău îl dă publicităţii de două ori pe an, reconfirmă în cea mai proaspătă ediţie numele lui Igor Dodon și Maia Sandu drept favorite la funcția de președinte al Republicii Moldova. Numai că în timp ce pro-rusul Igor Dodon nu ar avea nici o ameninţare serioasă pe segmental pe care îl reprezintă, pe flancul pro-european, reprezentat de Maia Sandu, există deja o serie de pretendenţi. Se va materializa în aceste condiţii ideea unui candidat unic al opoziţiei pro-europene?
Dintre pro-europeni, doar liderul protestatarilor [platformei Demnitate și Adevăr] Andrei Năstase şi liderul Partidului Popular European Iurie Leancă mai apar în BOP ca potenţiali prezidenţiabili, primul cu aproape 8 la sută din simpatii, iar al doilea – cu doar 3%, adică mult mai jos decât Maia Sandu.
Dacă Andrei Năstase a acceptat de la început că, în cazul unei variante mai bune de candidat unic, el va renunţa, Iurie Leancă nu a avut un asemenea demers. Şi e puţin probabil să-l aibă, cred analiştii, care văd ca puţin plauzibilă însăși ipoteza că Năstase se va ţine de cuvânt.
Cel puțin asta crede analistul politic Victor Ciobanu:
„Raţionalul abstract e legat de soarta ţării, iar cel pragmatic de ideea că fiecare are un partid în spate pe care trebuie să-l crească, să-l pregătească de alte alegeri etc. Şi apoi ştim cu toţii tradiţia moldovenească: fiecare o să tragă la turta lui, fiincă au partide în spate.”
În condiţiile în care flancul pro-european al opoziţiei continuă să fie extrem de divizat, crede pe de altă parte analistul politic Anatol Ţăranu, liderii acestor segmente distincte ar trebui să înceapă măcar să discute despre o unire de forțe, iar primul pas ar trebui să fie instituţionalizarea unei platforme pentru un asemenea dialog:
„BOP este doar unul din sondaje, poate cel mai credibil, care vorbeşte despre faptul că Maia Sandu are şanse foarte bune. Problema e că forţele proeuropene pe de o parte sunt reprezentate de protestul condus de platforma DA, pe de alta - de aripa unionistă, iar acestea deocamdată se găsesc în stare de conflict latent. Şi mai mult se complică situaţia prin faptul că Maia Sandu reprezintă o a treia forţa, al treilea element al acestei compoziţii. Şi nu există o comunicare instituţionalizată între aceste trei părţi. Trebuie de început cu instituirea unui platforme de comunicare. Adică trebuia încă ieri de început”.
Pe de altă parte, Anatol Ţăranu avertizează că în lipsa unei astfel de dezbateri va fi dificil ca un candidat pro-european să ajună în al doilea tur de scrutin:
„Problema partidei proeuropene este să acceadă în turul doi. Dacă acest lucru se va întâmpla, şansele de a câştiga sunt consistente. Problema e ca în turul întâi forţele să nu se disperseze, pentru că în aceste condiţii o candidatură autentică a flancului pro-european poate să nu nimerească Şi atunci competiţia se va da între un candidat anti-european şi unul fals-proeuropean.”
Coalizarea se va produce, doar că nu mai devreme de turul doi, crede jurnalistul şi analistul Igor Volniţchi:
„Eu cred că şanse sunt foarte puţine ca dreapta pro-europeană să găsească puterea ca să susţină un condidat comun. Coalizarea totuşi se va produce, dar în turul doi. În condiţiile în care aproape jumătate din electorat este pro-european, nu încape îndoială că vom avea în acest tur un candidat pro-european. Deci, dacă în turul întâi votul va fi dispersat, în al doilea el se va coaliza.”
S-a obişnuit însă Partidul Democrat cu ideea că ar putea să nu obțină preşedinția Republici Moldova?
Cei mai mulţi analişti se declară sceptici şi spun că după ce sondajele au creditat cu şanse minime orice nume care ar putea reprezenta puterea, partidul dominant al coaliţiei guvernamentale ar putea avea la îndemână doar două opţiuni: fie să apeleze la unul sau doi candidaţi camuflaţi în independenţi, fie să ajungă la înţelegeri ascunse cu unul din candidaţii puternici de pe un alt segment al eşichierului politic.
