Linkuri accesibilitate

Tudor Zbârnea: „Trebuie să ne orientăm spre o edificare a gustului estetic, să identificăm un public pentru muzee”


Tudor Zbârnea la Muzeul Național de Artă
Tudor Zbârnea la Muzeul Național de Artă

Interviul dimineții cu directorul Muzeului Național de Artă al Moldovei.

Într-o țară ca Republica Moldova, cu oameni preponderent săraci şi copleşiţi de probleme exestenţiale, provincia are puține ocazii „să guste" cultură. Un anunț precum e cel făcut de Tudor Zbârnea că-și va dona întreaga colecţie de picturi oraşului natal Nisporeni pentru inaugurarea unei galerii de artă acolo este într-un aşa loc un eveniment și îl tratăm ca atare în această dimineață cu invitatul nostru matinal, care este nimeni altul decât cel care a făcut anunțul, pictorul Tudor Zbârnea, director al Muzeului Naţional de Artă al Moldovei.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:12:13 0:00
Link direct

Europa Liberă: Dle Zbârnea, care este mobilul deciziei Dvs. de a dona colecția pe care o aveți locuitorilor oraşului Nisporeni, dincolo de afecțiunea pe care e firesc să o aveți în raport cu pământenii Dvs., căci sunteți băștinaș de acolo, dacă nu greșesc?

Tudor Zbârnea: „Nisporeniul în ultimii ani încearcă să se dezvolte, încearcă să-și orienteze dezvoltarea și către niște proiecte culturale. S-a realizat chiar nu de mult și o consultare publică asupra unor planuri de perspectivă, bineînțeles legate în primul rând de infrastructură, de apă, canalizare, iluminat stradal ș.a.m.d., printre care figurează și construirea unei galerii, transferul muzeului dintr-o zonă mai îndepărtată către centru. Deci aceste idei îi aparțin în primul rând actualei conduceri a Primăriei Nisporeni, personal dlui primar Grigore Robu, cu care a avut loc o discuție prealabilă.”

Europa Liberă: Deci, v-ați gândit să le dați o mână de ajutor, cam așa înțeleg?

Tudor Zbârnea: „Da, în acest sens mă gândeam că aș putea contribui și eu la organizarea acelei colecții, a fondului de lucrări al galeriei. Regret că s-au lansat în presă lucruri eronate de gen că se donează o colecție de nu ştiu câte sute de mii...”

Europa Liberă: Da, s-au făcut niște estimări în presă şi înțeleg că asta vă supără?

Tudor Zbârnea: „Estimări pe care de regulă le fac casele de licitații, ci nu galeriile sau muzeele, pentru că evaluarea bunurilor e un procedeu ce ar trebui să rămână oarecum nu pentru discuții publice. Se are în vedere acea colecție care se va constitui în timp, inclusiv din donații ale unor colegi de-ai mei pe care îi voi solicita și prin organizări de tabere de creație după modelul altor orașe, altor primării.

De altfel, între paranteze aș vrea să menționez că orașul Nisporeni este înfrățit cu orașul Sângeorz-Băi care are un muzeu unicat, Muzeul de artă cumpărată organizat de un deputat artist plastic, sculptor și pictor Max Dumitraș sau, iarăși, înfrățit cu Lugoj care deține o galerie unde se organizează expoziții curente…

Deci, cam după modelele astea orientate către cultură credem că ar trebui și în Nisporeni să se organizeze acea galerie. Sigur că pentru început, și asta am discutat-o cu primarul, voi dona o parte din lucrările mele și o parte din lucrările pe care le-am colecționat, le-am acumulat pe bază de schimburi de lucrări, așa cum se practică între artiști, ca acea colecție să aibă o dinamică. Discuția sigur de la primăria a continuat într-un mod particular care până la urmă a ajuns în acel hazard de prețuri și nu știu ce.”

Europa Liberă: Eu propun să nu ne cramponăm de această situație legată de preţuri care înțeleg că vă nemulțumește. Să ne povestiți în schimb care sunt planurile Dvs., ce pași s-au făcut deja, ce ar urma să se întreprindă?

Tudor Zbârnea: „Tocmai din aceste considerente este puțin jenantă acea știre. S-au purtat discuții prealabile, urmează să se identifice între timp locul unde va fi construită acea galerie. Lucrurile trebuie înțelese până la capăt: o galerie de artă înseamnă și o anumită povară asupra autorităților locale, ea trebuie întreținută, trebuie păzită ș.a.m.d., trebuie suportate niște cheltuieli. Deocamdată este la nivel de plan de dezvoltare și dacă va fi el pe termen mediu, este bine, dacă va fi pe termen lung, vom putea discuta mai târziu. Oricum, lucrurile în opinia mea trebuie să se producă discret, nu cu pompă, trebuie mai întâi să facem acest lucru, să inaugurăm și după aia să discutăm, să vedem dacă avem obiectul discuției.”

Europa Liberă: Deci, pornim de la premisa că e o discuție abia începută. Totuși, dle Zbârnea, Republica Moldova este o țară săracă și majoritatea populației trăiește aici cu griji cotidiene, departe probabil de cultură. Dacă ar fi să încercați să convingeți un sătean să meargă la o expoziție de pictură, un spectacol sau altceva de genul acesta decât să-și cumpere un kg de carne sau mai știu eu ce, ce i-ați spune?

Tudor Zbârnea: „Sigur că un student care nu a servit cel puțin două mese în zi nu va merge la spectacol, un elev dacă ar avea de ales între o îngheață și muzeu tot ar avea de ales și nu se știe ce ar alege. Însă noi trebuie să ne orientăm către o cultivare a gustului estetic, să identificăm un public, inclusiv pentru muzee, pentru dorința de a intra în contact cu arta – asta încercăm să o facem la muzeu de ani de zile.”

Europa Liberă: Vă reușește?

Tudor Zbârnea: „Sigur, pentru că s-a mărit și numărul de vizitatori în contextul programelor educaționale pe care le avem cu școlile, cu liceele. Vă puteți imagina că vin autocare din Vulcănești, din alte părți, deci există niște oameni concreți cu care se produc aceste schimbări, evoluții. Se întreba cineva: putem trăi fără cultură? Putem, dar ar fi păcat. Sunt totuși și pedagogi în școli care încep să înțeleagă, deși noi trebuie să recunoaștem că lucrurile merg foarte greu.”

Europa Liberă: Dle Zbârnea, mărturisesc că eu unul nu-mi imaginez despărțirea de biblioteca pe care am înjghebat-o toată viața, cărțile pe care le-am adunat sunt o parte din mine. Dvs. cum ați putea să vă despărțiți de niște obiecte, să le zicem așa, care sunt mai prețioase în casă decât scaunele, dulapurile, toată mobila pe care o aveți?

Tudor Zbârnea: „Lucrările mele sunt pentru public, dacă am făcut niște lucrări, ele trebuie să meargă în public, ele nu-mi mai aparțin mie. Până la urmă, biblioteca tot este pentru oameni și dacă o carte este citită de mai multă lume, nu avem decât să ne bucurăm. Până la urmă noi venim dintr-o anumită comunitate pe care vrem să o ridicăm încet-încet la un anumit nivel și atunci când lucrurile totuși încep a fi înțelese și de autorități, este salutar.

La Nisporeni, în cazul nostru, lucrurile se schimbă de la o zi la alta și eu cred că lucrurile merg spre bine, oamenii de acolo au capacitatea de a se orienta către finanțări externe, sunt convingători - lucrurile astea eu cred că trebuie să ne bucure. Trebuie să încercăm fiecare din noi să facem atât de puțin cât putem. Nu cred că este un act de eroism și lucrurile acestea trebuie făcute discret, nu cred că trebuie făcut din asta caz.”

Europa Liberă: Fără surle și trâmbițe?

Tudor Zbârnea: „Da.”

Europa Liberă: Dacă am și inițiat această discuție, e pentru că am dorit să oferim un exemplu bun altora, vă așteptați ca gestul Dvs. să fie urmat de ceva similar din partea altor artiști?

Tudor Zbârnea: „Eu cred că da, dar asta nu este o noutate. Mai mulți dintre colegii noștri încearcă să-și doneze lucrările către comunitățile din care fac parte, din localități, de exemplu, Hâncești sau alte localități. Nu este o noutate și eu cred că este un gest firesc. Până la urmă ce facem, pentru ce muncim? Tot pentru ca să intre aceste lucrări în contact cu lumea, cu omul și nu văd nimic nefiresc în ideea asta. Este o idee pe care cred că o vor prelua și alții, dar vă zic că nu este o noutate.”

Europa Liberă: Dle Zbârnea, am înțeles din ce ați spus anterior că nu vă prea place discuția despre cât valorează în lei sau euro picturile pe care le donați. Aș vrea totuși să vă întreb, poate cuiva o să-i fie interesant publicului, picturile căror pictori vreți să le dați, adică ce pictori aveți?

Tudor Zbârnea: „Sunt o serie de lucrări, nu voi da nume, când vor ajunge în colecție atunci ei vor fi de cunoscut publicului. Sunt diverși artiști și de la noi, și din România, și din alte țări cu care am făcut schimburi de lucrări, așa cum se practică între artiști, o parte dintre lucrări le-am cumpărat încă în anii 90 și după. Eu cred că vom avea o colecție cu o dinamică solidă și ceea ce se va constitui în timp și asta sigur că va face ca costurile sau valoarea acelei colecții să se ridice poate și peste suma anunțată. Dar important este ca să avem opere de valoare, să avem o decizie asupra colectării fondurilor judicioase ca să nu avem lucruri amestecate.”

XS
SM
MD
LG