O simplă plimbare prin Botanica de jos îţi arată cît de mult s-a degradat oraşul din punct de vedere arhitectonic. O sumedenie de blocuri vechi de locuinţe sînt năpădite de mansarde şi anexe slute, halucinante. Unele sînt într-atît de dizgraţioase, încît nu mai înţelegi unde s-a spulberat simţul măsurii al constructorilor şi al edililor. Pe un bloc hruşciovist, de pildă, s-au căţărat o mansardă şi o supramansardă al căror perimetru e mai vast cu un metru şi ceva decît al etajelor de dedesubt. Există un bloc cu zeci de balcoane modificate, care pare un soi de tutti frutti multicolor. Te uiţi la multe din mansardele şi anexele astea şi vezi cu claritate că ele sînt urîte, foarte urîte.
Dar cît de trainice o fi mansardele şi supramansardele cocoţate pe blocurile matusalemice? Vor rezista ele dacă se va produce un cutremur viguros? Am mari îndoieli în privinţa trăiniciei lor. Iar povestea cu mansarda nouă înghiţită rapid de flăcări pe strada Independenţei ne arată că pot exista şi alte pericole.
Fireşte, nevoia de metri pătraţi a oamenilor din acele blocuri şi nu numai e explicabilă. Pesemne, ei nu au bani să cumpere un apartament nou şi de aceea îşi modifică blocurile în care locuiesc. Dar de multe ori simţul măsurii şi bunul gust absentează. Şi asta e o mare problemă. Da, e normal uneori să modifici configuraţia blocului. Dar nu faci asta chiar cum îţi trăsneşte prin cap. Ar trebui să ţii cint de siguranţă şi de aspectul casei. La noi detaliile astea nu prea contează, se pare.
Dată fiind această situaţie, nici nu mai e cazul să ne întrebăm încotro ne îndreptăm. Spre un viitor plin de pericole, de noi suferinţe pe care ni le facem cu mîinile noastre.
