De ce o problemă ca cea a accesului cât mai larg al mass media în Parlament este în general o problemă? De ce în general, discuţiile dintre jurnalişti şi politicieni cu mandat de deputaţi par să fie, în această privinţă, mai degrabă nişte negocieri pe arenă, sau o competiţie la trasul de funie, decât un consens în numele unei cauze fireşti într-o democraţie?
O convorbire pe această temă cu Nadine Gogu, directoarea executivă a Centrului pentru Jurnalism Independent.
Europa Liberă: Prima şedinţă a grupului de lucru creat pentru soluţionarea problemei accesului presei în Parlament s-a desfăşurat ieri. Astăzi grupul urmează să convoace din nou pentru a continua discuţiile. Până unde au ajuns negocierile?
Nadine Gogu: „Prima şedinţă de lucru pe care am avut-o ieri dimineaţa a fost una relativ productivă. Zic relativ, pentru că iniţial am avut impresia, sentimentul de deja-vu. Aveam impresia că ne-au adunat pe toţi ca să ne mai spună o dată în plus că problema este imposibil de soluţionat din cauza bine-cunoscutei probleme a design-ului la care fac referire parlamentarii întotdeauna când invocă argumente de ce nu este posibil accesul mass-media în parlament, în special al cameramanilor.
În partea a doua a discuţiilor, deja, lucrurile puţin s-au mişcat din loc. Au fost avansate unele soluţii, unele propuneri. După ce am mers în sala de ședințe a Parlamentului, am văzut pe viu cum pot fi reamplasate anumite locuri, unde eventual ar putea să stea cameramanii. Până la urmă cred că astăzi şedinţa va fi mai productivă. Am pus pe hârtie nişte recomandări, sugestii şi sper foarte mult ca la şedinţa de astăzi acestea vor fi acceptate.”
Europa Liberă: În general, ce au de câştigat cei care invocă probleme tehnice create de mâna precedentelor guvernări sau interese obscure, provocatoare ale anumitor forţe îmbrăcate în piele de jurnalişti?
Nadine Gogu: „Este clar pentru noi, pentru mai mulţi jurnalişti, în special pentru cei care de mai mulţi ani reclamă problema şi care vor să aibă acces în sala de şedinţe, că nu toţi deputaţii au interese ca jurnaliştii să fie în sală şi să poată să urmărească ce fac ei în timpul şedinţelor. Am văzut în mai multe reportaje ale unor jurnalişti, dintre cei care au putu să vadă în anumite situaţii ce se întâmplă în Parlament, că uneori deputaţii fac şi alte lucruri decât ar trebui să facă la şedinţele în plen. Nu sunt aceste cazuri reflectate în unele media.
Nu toate mediile sunt interesate desigur ca să meargă în Parlament pentru că se simt mai confortabil în sala de presă, în sala de conferinţe, acolo unde vin unii deputaţi după şedinţe, cine vrea vine, cine nu vrea nu vine.”
Europa Liberă: Din schimbul de argumente şi replici: prin ce s-ar explica, în primul rând, reticenţa deputaţilor guvernării faţă de prezenţa reprezentanţilor mass-media cât mai aproape de deputaţi aflaţi în exerciţiul funcţiunii: lipsa de înţelegere a rostului presei sau voinţa de obstrucţionare premeditată a unui „inamic”?
Nadine Gogu: „Argumente au fost diferite. Cum ziceam, nu toate sunt grele, după noi, nu toate ţin pentru că mai mulţi parlamentari, inclusiv dintre cei care pe timpuri spuneau că susţin accesul presei, ulterior şi-au schimbat poziţia, apoi au revenit la poziţia anterioară, spun că presa ar trebui să fie, alţii consideră că presa nu ar trebui să aibă acces şi fac trimitere la practicile europene, la parlamentele din alte state.
Desigur că întotdeauna tindem să ne aliniem la practicile europene, indiferent că e vorba despre mass-media sau despre alte domenii, dar în această situaţie concretă, în condiţiile în care noi avem un parlament aşa cum îl avem, sau un guvern aşa cum îl avem, cred că presa ar trebui să stea anume în sala de şedinţe a parlamentului, pentru că, fiți de acord, nu prea am auzit în alte parlamente ale lumii să iasă deputaţii şi să facă declaraţii că ar fi fost ţinta unor tentative de a fi cumpăraţi, de a fi şantajaţi pentru ca să treacă dintr-o fracţiune în alta.
Aici este o problemă. Dacă jurnaliştii vor fi în sala de şedinţe, vor avea acces să urmărească ce se întâmplă în plen, cine cu cine votează, pentru că rareori atunci când sunt imaginile puse pe post, aşa cum sunt preluate de către regizorul parlamentului, putem să ne dăm seama cum într-adevăr se întâmplă anumite lucruri acolo. Ei ne-au spus că vor fi şase camere, că vor fi chiar şi transmisiuni online, vor fi stream-uri, dar cel puţin pentru aceşti jurnalişti care doresc să meargă în sala de şedinţe nu trebuie să fie restricţionat accesul.
Unii dintre colegii noştri sunt foarte bine-mersi, stau în sala de presă şi sunt mulţumiţi, nu au nevoie de intervenţii, ceilalţi vor să o facă, deci să-i lăsăm să o facă. Nu contează câţi sunt. Am fost acuzaţi că ar fi o problemă inventată, că majoritatea jurnaliştilor sunt satisfăcuţi de condiţiile europene pe care le-a pus la dispoziţie parlamentul, dar nu este chiar aşa. Chiar dacă o parte dintre acele media care sunt independente şi vor să aibă acces la altfel de informaţii trebuie să li se ofere acest drept.”
Europa Liberă: Aţi spus că se invocă practica europeană, cum stau lucrurile în parlamente din statele UE? În multe ştim că există spaţii special amenajate pentru presă, doar că sunt transparente aceste spaţii şi jurnaliştii văd foarte clar cum se votează, cel puţin.
Nadine Gogu: „Există parlamente în mai multe state din UE, unde jurnaliştii stau în săli de presă, în centre de presă, dar, cum ziceam, acolo este o altă situaţie, nu este situaţia din Republica Moldova. În România, de exemplu, jurnaliştii au acces, pot să intre, pot să vadă ce şi cum se întâmplă. În Estonia, la fel, jurnaliştii pot să filmeze. Sunt mai multe state unde jurnaliştii au acces. Parlamentarii nu ar trebui să pedaleze pe ideea că, uite, care sunt experienţele, care sunt practicile internaţionale şi că noi trebuie să facem exact la fel, pentru că nu fac ei exact la fel. Ca să putem să fim, în cazul acesta specific, în rând cu parlamentele europene, ar trebui să avem şi un parlament european, dar noi nu îl avem, din păcate.”
Europa Liberă: Avertismentul că, dacă doriţi şi cameramani în spatele parlamentarilor, va apărea nevoia să fie sistată transmisiunea on-line a şedinţelor parlamentului prin infrastructura video ce există acum. În această privinţă ce ar fi de spus?
Nadine Gogu: „După mine, a fost un soi de şantaj. Ne-au pus în faţa a două soluţii, ca să zic aşa, fie alegeţi o versiune, fie alta. Sau aveţi acces în sala de şedinţe a Parlamentului, şi tot ei ziceau că este imposibil pentru că avem peste 50 de acreditări, sau nu veţi mai avea acces la transmisiunea live. Până la urmă eu cred că putem foarte bine să mergem pe o variantă combinată. Să fie continuată şi transmisiunea live pentru cei care doresc, pentru cei care eventual nu pot să meargă în sala de şedinţe, şi să li se ofere accesul celor care doresc să o facă. Nu este absolut nici o problemă.
Până acum, timp de doi ani, această transmisiune a fost asigurată, ea poate fi asigurată şi în continuare. Mai ales că unele posturi de televiziune, cum ar fi televiziunea publică, de exemplu, în anumite situaţii face transmisiuni live şi chiar are nevoie de transmisiunile live care se fac acum. Într-adevăr este foarte mic spaţiul acolo şi nu vor încăpea prea multe camere, dar, cel puţin, din ce am văzut ieri, ar fi posibil să fie oferite vreo 15 locuri pentru cameramani.”
Europa Liberă: S-a spus, la un moment dat, că acum conducerea legislativului „implementează un proiect de asigurarea cu tehnologii avansate a legislativului care va spori transparența”. Despre ce tehnologii minune ar putea fi vorba care să înlocuiască „jurnalistul viu” prezent „ochi şi urechi” în legislativ?
Nadine Gogu: „Nu s-au dat prea multe detalii privind aceste tehnologii. S-a spus că va fi creat un Parlament TV, lumea va avea acces, nu doar jurnaliştii, ci şi consumatorii de media vor avea acces la ceea ce se întâmplă în parlament. Jurnaliştii chiar şi din redacţie, fără a veni în sala de presă, vor putea avea acces la mai multe imagini şi să-şi selecteze imaginile de care au nevoie. S-a pus accent pe aceea că imaginile vor fi de calitate, nu vor fi doar cefe ale deputaţilor aşa cum s-ar întâmpla dacă cameramanii ar avea acces în sala de şedinţe. Cred că jurnaliştii, cameramenii care vor merge în sală, când li se va permite accesul, vor putea să filmeze din mai multe unghiuri, astfel încât să avem nu doar feţe, dar şi profiluri în imagini.”
